Un gest, oricat de frumos ar fi el, risca sa fie uitat siamintirea lui se estompeaza in timp pana la a-l considera un simpluaccident, rod al unei conjuncturi favorabile. Adica nu te poti bazape el. Doar repetat capata semnificatie. In general, noi, romanii,avem proiecte ample, pe care le incepem bine, admirabil, dar pecare le abandonam pe parcurs si traim din amintirea unui gest carear fi putut deveni o atat de frumoasa, de binefacatoaretraditie.
Prima "Petrecere cu poezie, prieteni si… trufe de ciocolata" astarnit entuziasm. La unison, participantii, publicul si presa aufost de acord ca Festivalul de la Iasi a fost un evenimentmemorabil, poate unul dintre cele mai rafinate manifestari de acestgen din Romania ultimilor ani. Riscul? Sa ramana doar cu o primaeditie, cu amintirea unui fapt cu adevarat extrem de placut. Risculera cu atat mai mare cu cat nu traim nici cele mai bune timpuri cuputinta, nici in cea mai buna lume posibila.
Sa fim realisti si sa nu vedem numai aerul rarefiat al poeziei: unastfel de festival presupune costuri imense, iar in vremuri decriza mai nimeni nu se inghesuie sa dea bani pentru si pepoezie.
Organizatorul, sufletul, motorul -cum sa-l numesc cat mai exact? -acestui Festival este Emil Stratan. Un om pe care il definesc douatrasaturi esentiale: gustul rafinat pentru arta si incapatanarea dea face ceva. Pentru ca este vorba de o tenacitate iesita din comunin a organiza, in 2009, o petrecere de anvergura celei de la Iasi.Cum si de unde, cu ce eforturi si cu ce costuri numai el le stie inamanunt. Cert e ca vom avea editia a doua a "Petrecerii...".
Festivalul este tutelat de doua mari spirite poetice, iaralaturarea lor nu este deloc fortata: Mihai Eminescu si CezarIvanescu. Exista corespondente, exista locurile Iasiului -si ingeneral ale Moldovei - care ii leaga pe cei doi mari poeti, exista,de asemenea, cultul unuia, al lui Cezar Ivanescu, pentru celalalt,Mihai Eminescu. Iata ce spunea Cezar Ivanescu intr-un dialog cuLucian Vasiliu despre Eminescu, despre spatiul in care te nasti sidespre marea boierie care este poezia:
"Spre rusinea mea, am ajuns la Ipotesti, prima oara-n viata mea,abia anul trecut, in iunie 1992. Motivul e lesne de inteles. N-amdat niciodata curs unei astfel de chestii conventionale. Nu stiu dece, poate ca in destinul meu scria sa nu vad Ipotestiul pana lavarsta aceea. Dar, odata ajuns acolo, lucrurile inteligente nicin-au rost sa fie pomenite aici pentru ca ar parea stupide. Aminteles ceva, de la prima vedere: ca Eminescu traia, acolo undetraia, un trai boieresc, era intr-un spatiu boieresc. Casa,locurile din jur aveau o asemenea generozitate, plinatate sibogatie, largime, ca am inteles imediat sufletul cu care s-anascut, sufletul care s-a deschis spre lume. Asta conteaza! Asa cumla un nou-nascut conteaza prima gura de aer pe care o trage inpiept si care, nu stim in ce cantitate, ramane acolo pana lamoarte. Aerul acela de Ipotesti i-a transmis o asemenea largime despatiu, de viata, de orizont lumesc, incat se poate spune ca s-anascut cu un suflet regesc, cu o plinatate divina de a privi viata.Totul era atat de mare, de larg, de primitor, de indestul, o lumecu de toate care-i oferea de toate. Sigur ca s-a nascut cu unsuflet urias, cu o minte deschisa spre legendar si spre fabulos,pentru ca era locul acela minunat. Eu am trait in copilarievacantele de scolar la bunicii de la tara, care aveau o gradinamare, uriasa, in vatra satului, cu livada, cu vie. Era, de fapt, ogradina formata din pamantul meu, in care calatoream, eram un printcu ghioaga mea de copil in mana, eram investit regal in zileleacelea si ma simteam cu adevarat un rege acolo, pe un altfel depamant. Cu suflete din astea se nasteau copiii de razesi sau deboieri sau de boiernasi din Moldova. Nu cu suflete de sclavi cums-au nascut astia din ultima vreme. Noi simteam altfel, ca-i alnostru pamantul, si de la pamantul acesta pe care pasteam vitelesau de pe care culegeam roadele ni se parea ca tot Pamantul este alnostru. Si ne simteam responsabili pe pamantul Moldovei! De aici neveneau boieria, mandria, emfaza asta. De aici venea boieriamoldoveanului, de la mosia lui, pe care el era stapan si nu uncoate-goale cine stie pe unde."
In prima zi a Festivalului se va proiecta un documentar Eminescu siva fi lansata prima revista-obiect din Romania, "Academia dePoezie", in care vor aparea tulburatoarele marturisiri facute deCezar Ivanescu lui Lucian Vasiliu. Cand asezi o manifestare subaura, in atmosfera, in spiritul celor doi poeti, fara indoiala caea are premisele unui fapt de exceptie.
CONSTANTIN STAN(n. 28 iulie 1951)este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a UniversitatiiBucuresti. Laureat al Academiei Romane (2004) pentru romanul"Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, AsociatiaScriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista"Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul numar, saptamanal, cu rubrica "Reportaj",in "Ziarul de Duminica".
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor dinBucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
