Rudolf Otto
Sacrul. Despre elementul iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţionalul.
Despre numinos
Editura Limes
Colecţie: Restauratio. Traducere din limba germană – Ioan Milea („Sacrul”), Silvia Irimiea şi Ioan Milea („Despre luminos”).
Două lucrări fundamentale de psihologia şi istoria religiei publicate în acelaşi volum. Primul dintre ele apare în româneşte pentru a treia oară în ceva mai mult de un deceniu (la Dacia, Humanitas şi acum Limes).
„Irumperea sentimentului transcendentului, acapararea noastră de către forţa sa şi umplerea noastră cu puterile sale se numeşte, în limbaj religios, HAR – spune Rudolf Otto. Ceea ce vedem pe toate treptele procesului religios nu sunt decât analogii rudimentare ale harului. Iar o adevărată psihologie a religiei şi o adevărată istorie a religiilor ar trebui să fie o istorie a harului.”
„Sacrul” a fost publicat în 1917 şi a avut un succes mondial. Teolog şi istoric al religiilor, Otto abordează problema experienţei religioase, modalităţile de manifestare, conţinutul şi caracteristicile. El descoperă, cum spunea Mircea Eliade, sentimentul de spaimă în faţa sacrului. Rudolf Otto plasează sacrul în perspectiva opoziţiei dintre raţional şi iraţional.
Întrucât confuziile dintre religios şi etic cu privire la semnificaţiile termenului de sacru sunt inevitabile, Otto propune un nou cuvânt – numinos (de la numen), greu de definit. Şi căruia îi consacră mai multe studii destinate să explice – spune Otto –„elementul numinosului prin exemple luate din experienţa religioasă, să-i arate importanţa pentru viaţa religioasă şi pentru cultul religios şi, pornind de la el, să arunce o lumină asupra celor mai profunde concepte religioase creştine, acelea de păcat, spirit şi carne, pierzanie şi nevoie de mântuire. Şi, într-o confruntare finală cu teoriile naturaliste despre religie, urmează ca, prin exemplul aşa-numitului animism, în felul în care îl înţelege Wundt, să încerce a dovedi că, fără premisa numinosului, orice teorie a religiei nu poate decât să eşueze, întrucât, deşi prin el nu e dată întreaga esenţă a religiei, el reprezintă a-priori-ul ei obiectiv, care stă la baza posibilităţii ei în general şi, deci, la baza posibilităţii unei istorii a evoluţiei religiei”.
„Despre numinos”, apărut în 1923, cuprinde mai multe studii care completează, prin urmare, scrierea anterioară despre sacru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
