Ziarul de Duminică

Scrisori de la Conferinta de Pace (IV)

11.11.2003, 00:00 110



Chestia minoritatilor confesionale



Practicand o diplomatie extrem de mobila, inzestrat cu patrundere analitica, coroborand cultura cu intuitia, Al. Vaida Voevod se manifesta cu dezinvoltura si eficienta in mediile politice ale Conferintei de Pace. Intr-o perioada relativ scurta, 05.12.1919 - 13.03.1920, prim-ministru si sef al delegatiei romane la Paris - Versailles, determina Consiliului Suprem al marelui areopag international sa recunoasca Basarabia romaneasca si in general hotarele noi ale statului intregit. Ca premier al intaiului guvern parlamentar al Romaniei Mari a sustinut "ideea democratica".



"De la sine se intelege - comenta intr-un discurs din anul 1924 - ca fara de neuitatele jertfe (...) si fara virtutea perseverenta a elementului romanesc din provinciile unite, in sustinerea prin generatii a constiintei vii a neamului, nici ideile wilsoniene, nici rutina diplomatiei romane nu ne-ar fi fost de mare folos in fata Conferintei caci, in definitiv, fiecare popor are frontierele pe care le merita si cat timp le merita..." Publicam, in continuare, fragmente din alte doua scrisori adresate prietenului sau, Iuliu Maniu. (Mircea Vaida Voevod)





Paris, 18 .VI. 1919





Iubite Juliu!



Ideea unei federalisari - pentru inceput macar economice - a statelor nascute pe ruinele Austro-Ungariei, tind cei 4 cu toate mijloacele sa o realiseze. Cu scopul acesta vor sa ne impuna conditiile de tranzit si economice pe cari ei le vor judeca de bune.



Sa salvezi Austro-Ungaria, facand un GrossA¶sterreich cu de a sila, fara un stat conducator, este o prostie zamislita din senilitatea lui Clemenceau, ignoranta lui Wilson si Lloyd George. Asa cum o planuiesc ei, ideea e nascuta moarta. Pana ce se vor screme insa ei, noi vom avea sa suferim.(...) Instructiile primite de la Bratianu m-au obligat sa nu discut cu el chestia Concordatului. Lui Bratianu ii este groaza sa inceapa resolvirea unor probleme atat de grele, cat timp nu stie daca peste o saptamana mai e la guvern ori nu. (...)



Devenind acuta chestia Universitatii din Cluj tin sa-ti comunic unile pareri. Mai intai, ca nu as sustinea Universitate la Cernauti. Viitoarea generatie de bucovineni trebuie scoasa din atmosfera bolnava, vitiata a acelui cuib. Numai astfel putem spera o regenerare si o unificare a spiritului public bucovinean. La Cluj trebuie sa concentram puteri cat de multe si cat de bune.



Numai pe profesorii universitari in functie, cari ar dori sa fie aplicati la Cluj i-as numi definitiv.



Pe cei noi, numai pe un an de proba. Altfel e cu neputinta o selectie. Concurentii se vor imbulzi - o vad aici. Tot omul care are rang academic, purtat de nobil elan altruistic, spera sa poata acapara o profesura universitara, spre a raspandi cultura in Ardeal. Am dat si de exemplare cari reflectau la catedra despre limba si literatura romana, expunandu-si generoase intentii fata de ardeleni intr-o limba pronuntata pe nas, de parca ar fi uitat de-a binelea romaneste.



Iti atrag atentia ca Dr. Victor Babes a exprimat dorinta in ianuarie sa treaca la Cluj si sa organizeze Facultatea de medicina. Meritul de a fi pus basele infloritoarei Facultati de medicina de la Bucuresti este in cea mai mare parte al lui Babes. Castigul moral pentru renumele Clujului ar fi de nepretuit. Caci dupa moartea lui Pasteur, Koch si Bohoring, cu cari se gasea la acelas nivel al reputatiei in lumea stiintelor, Babes a ramas cel mai mare bacteriolog in lume. Lucrarile lui seroterapeutice sunt de valoare fundamentala. A nu-l sti aprecia pe un om de o valoare atat de epocala ar fi o prostie, a-l pretera, din cause de ostracism politic de gasca, ar fi o crima! (...)



Despre valoarea lui Ion Pillat ai avut prea putina ocasie sa te convingi. In patru luni de zile de colaborare am putut sa-l cunosc temeinic. Pe langa o minte agera dispune de o cultura universala si indeosebi literara foarte temeinica si - ceea ce apretiez indeosebi - are un simt foarte fin limbistic: vorbeste si scrie foarte frumos. Pe langa aceasta e de o forta de munca neobosita, priceput si expeditiv: ori la ce munca il pui nu se da indarat si o face bine si pe de-a intregul.



Ca deosebit merit vreau sa-i contez modestia, care nu aspira la o catedra ci numai la postul de "lector" la Universitatea din Cluj.



Pe toti acestia ti-i recomand cu toata caldura (...).





Paris, 8/II/1920





Iubite Juliu!



Resultatul calatoriei mele la Londra este: increderea unanima a opiniei publice engleze fata de curentele noua din Romania reprezentate prin blocul al carei miez il formeaza ardelenii. Aceasta incredere valoreaza mai mult decat simpatia, care este numai produsul increderii.



Nu vorbesc numai de cercurile oficiale, ci si de presa, fara deosebire de partid, confesiune etc. si de intreaga opinie publica: biserici, savanti, financiari etc.



Cedand staruintelor lui Lloyd George trebuie sa stau aici si la Londra pana dupa terminarea discutiei cu ungurii.



Apoi voi pleca la Roma. De altcum italienii s-ar supara foc. Pe cand englezii vor sa-i ia pe francezi ca "logai" in cucerirea economica a Europei si pe italieni ca fratuti, pe atunci Briand doreste crearea unui bloc european continental.



Cu bolsevicii trebuie sa cautam - fara a ne oferi - sa incheiem pace. Precum au staruit inca inainte cu cateva saptamani ca sa dam arme lui Denikin, asa ne laseaza acuma pe toti vecinii Rusiei, ca sa ne incheiem noi pacea, iar cei mari sa aiba profitul, fara a-i fi indispus pe bolsevici.



Eu le reclam interventia diplomatica macar indirecta. Ciotori e pe drum la Copenhaga pentru a discuta repatrierea prisonierilor nostri - pretext - si a aduce de va putea lucrurile la o oferta de pace prin bolsevici. (...)



Chestia minoritatilor confesionale mi-a consumat mai mult timp si energii la Londra decat toate celelalte chestii, asa de importante, impreuna.



Alatur in traducere angajamentele, ori, daca vreai, acordul intre mine - ca representantul guvernului roman si al Consiliului Dirigent - si intre oficialitatea politica si confesionala engleza. Am avea un profit moral si material neinchipuit de mare daca am inarticula un articol in constitutie - de altcum de sine inteles - asigurand tuturor confesiunilor egala indreptatire, scolile primare pe cheltuiala lor, subventia in proportie cu numarul sufletelor, desavarsita libertate a cultului si autonomia in cadrele statului roman. Nu-ti poti inhipui cu ce neincredere am fost la inceput intampinat si ce succes enorm moral am obtinut castigand in fine absoluta incredere a tuturor cercurilor, mult mai fanatice si darse in chestii confesionale decat catolicii. (...)



Griji pentru Dumnezeu! Ne ameninta peste jumatate de an aceeasi desbinare care ii roade pe jugoslavi si pe ceho-slovaci, daca nu vom reserva un drept oarecare destul de larg pentru perioada de transitie provinciilor nou alipite. Nu as sustinea o solidaritate artificiala. E mai rea decat secesiunea unui grup relativ mic si lipsit si de principii si de pricepere politica. Cu persuasiuni nu voi sustinea nici disciplina de partid, nici autoritatea ta. Trebuie, in fine, sa dovedesti ca stii sa fii si energic pana la necrutare, de altcum iti vor distruge prin faima ca "Maniu e moale" toata reputatia si tot prestigiul. Cu Iorga si cu taranistii vei gasi intelegerea tot asa de usor ca si cu basarabenii si bucovinenii, mai cu seama pe tema regionalismului descentralisator.(...)



Stau ca pe ace. Nevasta-mea a intrat in luna a 8-a, incat abia astept sa o stiu acasa in tihna si liniste. De asemenea ar trebui sa-ti stau intr-ajutor ca sa faci randuiala. Dar pe de alta parte e cu totul posibil sa nu termin ceea ce am inceput cu atata succes.



Dar ne va mai ajuta Dumnezeu.



Te imbratiseaza cu drag, al tau iubitor





Alexandru





* Fragment din volumul Alexandru Vaida Voevod, "Scrisori de la Conferinta de pace, Paris-Versailles,1919-1920", in curs de aparitie la Editura Multipress

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO