Alain Besançon
Anatomia une stafii
Falimentul unei utopii întrupate
Editura Humanitas
Traducere din franceză şi note de Mona Antohi şi Sorin Antohi.
„Stafia care, în imaginarul politic al lui Marx, bântuia Europa – scrie Gabriel Liceanu – n-a avut parte niciodată de un corp care s-o preceadă. Ea a fost şi a rămas o stafie chiar şi după ce a fost proclamată întruparea ei. Ce s-a întâmplat însă cu oamenii care au fost puşi să trăiască într-o economie ireală şi irealizabilă şi care au experimentat pe pielea lor încarcerarea într-o utopie? Cum poţi angaja popoare întregi, pornind de la o fantasmă politico-economică, în construirea planificată a neantului? Niciun autor nu a descris, într-o manieră mai concisă şi mai limpede ca Alain Besançon, o realitate care, încălcând toate legile economiei, s-a declarat a fi economia însăşi, «socialismul real». Cartea lui Alain Besançon răspunde aşadar la întrebarea «cum e cu putinţă ceva care nu e cu putinţă?». Ea e anatomia unei societăţi care nu poate genera nimic pentru indivizii care o alcătuiesc, ci doar pentru economia de război menită să apere partidul care deţine puterea. Şi care, paradoxal, trăieşte pe spezele societăţii pe care îşi propune s-o distrugă («capitalismul»). Un ţel care, odată atins, ar reprezenta şi propriul ei sfârşit.
O carte obligatorie pentru noile generaţii cărora le place să viseze în anticamera unui coşmar pe care părinţii lor l-au trăit.“
Câteva citate:
„…pentru a crea spaţiul în care socialismul va încolţi şi va înflori în sfârşit, trebuie distruşi germenii unei bogăţii ostile care ar proveni din capitalism. Din acest motiv, majoritatea actelor economice ale regimului sovietic au ca scop nu doar să organizeze producţia de bunuri – care trebuie să provină din socialsimul ce se dezvoltă potrivit legii sale naturale – ci şi să dezorganizeze această producţie în măsura în care, de fapt, aceste bunuri provin sau se consideră că provin din capitalism” (pag 34-35)
„Occidentul nu este un model demn de admiraţie. Dimpotrivă, el reprezintă capitalismul şi imperialismul, care sunt un rău absolut. Modelul veritabil este socialismul, pentru care nu există model. Occidentul furnizează imagini de moderintate care, transpuse în doctrină, extrapolate, pot servi la a-l imagina. El furnizează tehnici care pot fi însuşite pentru a-l distruge. Imitaţia este plină de ură şi nemărturisită.”
Sau: „Calităţile care în Occident determină reuşita – inteligenţa, ştiinţa, bunul-simţ, curajul – antrenează acolo eşecul. Într-adevăr, toate aceste calităţi sunt legate de dezvoltarea liberă a persoanei, care nu este favorizată în regimul sovietic. Acesta îi preferă deci şi îi promovează pe cei care se mulţumesc cu o dezvoltare impersonală, cu o stare de nonpersonalitate. Sunt promovaţi cei care fac dovada de fidelitate sau de conformitate, şi testul acesteia este capacitatea de a înfăptui anumite acte pe care morala comună le dezaprobă, dar pe care morala ideologică le ordonă.”(pag 117)
„Supusul sovietic mediu se mişcă pe lângă asemenea zone (pungi de socialism realizat –n.m) şi toată viaţa sa se luptă pentru a nu se împotmoli în ele. Peisajul rural al Rusiei centrale prezintă cât vezi cu ochii sate devastate, unde vagabondează o populaţie pauperizată, decăzută, roasă de alcoolism şi de mizerie, degradată până într-atât, încât mulţi consideră că nici măcar întoarcerea la libertate şi dizolvarea colhozurilor nu ar putea, timp de mai multe generaţii, să o regenereze în ţărănime adevărată. Peisajul urban este unul dintre cele mai sinistre de pe pământ. Alinieri de imobile prost construite, date în folosinţă gata deteriorate, străzi fără magazine şi fără tarabe, animate doar de cozi şi de beţivi, cocioabe suprapopulate; mulţime rău îmbrăcată cu mină proastă, posomorâtă, brutală; delincvenţă juvenilă, toate acestea au fost de mult ori descrise”(pag 112)
Alain Besançon s-a născut în 1932 la Paris. A absolvit Institutul de Studii Politice din Paris în 1952; este doctor în istorie (1957) şi în litere (1977). A fost cercetător la CNRS (1959–1963), apoi profesor la École des Hautes Études en Sciences Sociales (1963–1992). A desfăşurat numeroase stagii ca cercetător şi a fost visiting professor la instituţii aca demice de prestigiu: Columbia University, Rochester University, Wilson Center, Stanford University, Academia de Ştiinţe a URSS. Discipol al lui Raymond Aron, Alain Besançon este unul dintre cei mai proeminenţi specialişti în istoria rusă şi sovietică. Numeroasele sale lucrări ştiinţifice au fost publicate în reviste precum: Daedalus, Journal of Contemporary History, Encounter, Survey Commentary, Policy Review, Annales, Contrepoint, Commentaires, Archivio di Filosofia, Revista de Occidente. A fost tradus târziu în ţările Europei de Est, dar a avut mereu o intensă circulaţie clandestină, în special în Polonia şi URSS. Academia Franceză l-a distins cu Marele Premiu pentru Eseu şi Premiul pentru Istorie.
Opere: Le tsarévitch immolé (1967, 1991), Entretiens sur le Grand siècle russe et ses prolongements (în colaborare cu Wladimir Weidlé şi alţii, 1971), Histoire et expérience du moi (1971), Éducation et société en Russie (1974), L'Histoire psychanalytique, une anthologie (1974), Court traité de soviétologie à l'usage des autorités civiles, militaires et religieuses (1976), Les Origines intellectuelles du léninisme (1977, 1986; trad. rom. Humanitas, 1993, 2007), La Confusion des langues (1978; trad. rom. Humanitas, 1992), Présent soviétique et passé russe (1980, 1986), Anatomie d'un spectre (1981; trad. rom. Humanitas, 1992), La Falsification du bien. Soloviev et Orwell (1985), Une génération (1987), Vendredis (1990), L'Image interdite: une histoire intellectuelle de l'iconoclasme (1994; trad. rom. Humanitas, 1996), Trois tentations dans l'Église (1996; trad. rom. Humanitas, 2001), Le Malheur du siècle (1998; trad. rom. Humanitas, 1999, 2007), Émile et les menteurs (2008), Cinq Personnages en quête d'amour. Amour et religion (2001).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
