Exista oameni asupra carora eu nu ma pot pronunta decat printr-un exercitiu de admiratie. Bine scrie cine a scris! Numai ca felul aceluia de a admira este, as zice folosind trucurile lui stilistice, de o sublima iresponsabilitate. Prea cinic pentru a fi mare liric, prea lucid pentru a rataci in metafizica, iata o replica pe care o cedez unui comediograf dispus sa isi asume personajul. Deschid, nu chiar la intamplare, Exercitii de admiratie (1986). Extrag din textul amplu dedicat lui Joseph de Maistre: "Ridicand cea mai marunta problema la nivel de paradox si la rang de scandal, manuind anatema cu un amestec de cruzime si fervoare, el avea sa creeze o opera bogata in enormitati, un sistem ce nu inceteaza sa ne seduca si sa ne exaspereze." Acest Cioran.
Nicaieri nu se povesteste pe sine mai admirativ decat in cartea asta despre admiratia pentru altii! Histrionismul lui derutant, atragator, persuasiv (si care a tulburat mai cu seama de departe si din auzite generatiile postbelice, la noi, in Estul salbatec al Europei), jocul de-a sinuciderea (ca un mare trapezist zburator, dar totdeauna dedesubt cu plasa de protectie), nihilismul bine temperat, in fine, strategiile de a nu risipi nimic "din echivocurile indispensabile prestigiului secret al unui scriitor", toate acestea par a fi privite astazi, de catre generatiile june, cu mari rezerve... Citesc negru pe alb, la gazeta: pedant si inactual. Cine? Cioran! Varf de lance al unei generatii care, mai vehement decat oricare alta, a negat tot ce fusese inaintea ei si a alungat din cetate, cand nu i-a condamnat la moarte, pe toti cei ce indraznisera sa treaca de 30 de ani. Ordinea fireasca a lucrurilor? Consecintele acestui nemilos razboi, la inceput intelectual. Greu de trecut peste avertismentul lui Ortega Y Gasset: omul si circumstantele lui. Este in favoarea speciei a nu invata nimic din istoriile cele mai intunecate?
Asadar, un scurt ocol pana sa ajung la subiectul meu de astazi. Ceva ce tine de eternitatea autohtona. Si anume, Caragiale. Unul dintre cei fata de care admiratia mea functioneaza non stop. Foarte putini. Oameni si ei, cu pacatele lor, oho! E usor sa le numesti, sa arunci piatra, sa dai sentinte. Masele sunt fascinate de elite, le invidiaza si, in aceeasi masura, se bucura cat de omeneste schioapata monstrii lor sacri. Intre bravo si huo nici dracul nu cuteza sa-si vare coada. In treaba biografilor, poate ca da! Pentru mine insa, opera primeaza. Cu atat mai apasat, cand autorul are nesansa unor vremuri ostile.
Dar Caragiale? Se stie cat de dusmanos l-au primit de-a lungul timpului oameni altfel de valoare, personalitati remarcabile etc. Chestie de istorie literara. Locuri comune. Plictis.
Prin anii ''70 locuiam la Bacau. Un critic literar oarecum leat cu mine, bucurestean, incepuse o tenace cariera profesionala. Se soptea ca ar fi produsul unei metamorfoze fericite. Felix metamorphosis. Cum ar veni, un gandac de bucatarie se trezi intr-o dimineata transformat intr-un om destept, preocupat de umanioare. Un Kafka pe dos. O noapte intreaga, la restaurantul Bistrita, s-a dat in spume la ce el numea "nocivitatea funciara" a lui Caragiale. Spirit malefic, un grecotei care ar intretine pasul pe loc al natiei. Supa asta trezita si de nenumarate ori incalzita se leorbaie si azi, si pe la case mari, unde amfitrionul, persoana importanta si om de carte, gateste anume pentru oaspeti, ii place sa apara in fata lor cu sortul de gat si polonicul in mana.
In posteritatea lui neclintita, Caragiale este deseori insotit, cum i se cuvine si i se potriveste, de umbre grotesti, de imprejurari absurde.
Cine nu a vazut bronzul masiv, statuia vag monumentala din fata Teatrului National? Pe un soclu plat, nenea Iancu, mare, mult, in picioare. Vesta stramta sub nodul cravatei, redingota descheiata parca brusc de un vant puternic, o mana indoita din cot atarna de reverul scurt din dreapta, stanga in buzunar.
Prin anii ''80, statuia se afla in gradina cat o cutie de chibrituri a "Cartii Romanesti", in strada General Berthelot, la vremea aceea Nuferilor. Cobor intr-o zi treptele de ciment de la intrare si, in poarta, dau de Florin Mugur. Rade pe infundate de unul singur. Hohote stinse, nu-l puteam opri. "Batrane, imi zice in cele din urma, n-apuc sa ies pe poarta si vad ca se opresc in fata grilajului, aici langa mine, doua tiganci tinere. Mancau seminte de floare soarelui. Mitraliau cojile printre dinti, cum sar cartusele goale din magazia mitralierei Maxim. Fuste crete lungi si largi, o suta de metri de panza colorata. Curatele. Si aia mai scunda si frumusica isi pune mainile in solduri si intreaba cu aerul ca ar fi fost vorba de o cunostinta pe care, totusi, n-avea de unde sa o apuce: cine-i, fa, mexicanu asta?"
Mexicanul! Pai sa o fi auzit nenea Iancu! Pe semne, palaria cu borul rasucit in parti ca o clatita uriasa umpluta cu nu stiu ce. Deseori, acolo sus, se asezau gugustiucii. Iar iarna, pe moina, dupa ninsoare, ultima urma de zapada tot acolo se pastra. Am dintr-o asemenea zi o fotografie nostima semnata: Florin Iaru, dupa o idee de G. Balaita. Se spunea ca, de fapt, era statuia lui Lenin! Cum si de ce i se lipise capul lui Caragiale, e greu de stiut. Adevarul e ca nimic in afara de cap nu e Caragiale. Tinuta, atitudinea, piptul bombat. Este prototipul oficial facut sa circule, cu mandat sovietic, in tot spatiul comunist. Un Lenin de consum. Bronz, gips, marmora, plastic etc.
Dupa 1989, statuia a fost dusa in strada Caragiale, la intersectia, daca nu ma insel, cu Maria Rosetti.
In cele din urma, unde putea sa ajunga Iancu Luca Caragiale, daca nu in fata Nationalului?! Cu ochii la Universitate. Desi, se pare, nu prea i-a placut scoala. Cel mai inteligent scriitor roman din toate timpurile. Pare azi, cum il privesti de pe trotuar, mai ganditor ca oricand. Nu cumva ii trece prin minte sa se mute la Ploiesti? I-ar sta bine acolo. Aproape de comuna natala. Si cine stie, poate aflam lucruri noi despre revolutia romana gargarisita de Candiano Popescu. Bibliografie obligatorie: Conu Leonida fata cu Reactiunea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
