Editura Cununi de stele, păstorită de o neobosită elevă a celebrei Amita Bose, Carmen Muşat-Coman, continuă să publice giuvaere ale literaturii indiene, cărţi de lingvistică, gramatici, studii. Între altele, şi o colecţie Amita Bhose în care apar cărţile (traducerile), studiile şi cursurile acestei profesoare venite din India şi rămase în România până la moarte din dragoste de literatură română. Câteva din titlurile recent apărute sunt traduceri din Rabindranath Tagore, toate traduse din limba bengali de Amita Bhose.
Rabindranath Tagore – Amintiri
„Drumurile pe care le străbaţi şi hanurile în care înnoptezi în timpul călătoriei nu-ţi par tablouri când eşti în mers. Atunci ele sunt prea utile şi prea reale pentru a deveni artă. Dar după ce ai ajuns la capătul drumului şi nu mai ai nevoie de ele, le poţi privi ca pe tablouri. Dacă în amurgul vieţii tale te opreşti în pragul unei case de odihnă şi te uiţi la toate oraşele, câmpiile, râurile şi dealurile pe care le-ai lăsat în spate, ele se integrează într-un tot şi în lumina obscură a asfinţitului apar ca un vast tablou. Astfel, când am avut un răstimp să mă uit înapoi, o singură privire mi-a fost de ajuns ca această panoramă să-mi capteze întreaga minte.
Oare curiozitatea ce mi se trezise îşi va avea rădăcina în ataşarea firească la propriul meu trecut? Este imposibil să nu existe o asemenea ataşare. Dar afară de aceasta, tablourile ca atare aveau propria lor atracţie.”
Volumul de faţă ar fi trebuit să aibă în jur de 170 de pagini. Ar fi cuprins „autobiografia lui Rabindranath Tagore până la vârsta de 25 de ani” (1886) şi ne-ar fi introdus în „atmosfera culturală din perioada respectivă”. Am fi aflat „contribuţia familiei Tagore în viaţa social-culturală a Indiei” şi cum a luat „contact cu cultura europeană, în Anglia” cel ce avea să fie numit Profetul Indiei. „Reflecţiile despre literatură şi filozofie” – citatele din ghilimele aparţin Amitei Bhose – ar fi întregit acest tablou care redă viaţa celui ce a fost cunoscut în România încă din 1913, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Ca să păstrăm tonul cărţii, am fi avut un tablou pictat – cartea fiind tradusă în română direct din limba bengali, limba maternă a lui Tagore şi a traducătoarei, Amita Bhose – şi nu o reproducere, aşa cum se întâmplă cu traducerile operei lui Tagore realizate din limbi europene.
Cu bucurie dar şi cu regret aducem la lumina tiparului cele câteva capitole pe care vremea i le-a permis să ni le tălmăcească. Cu bucurie, pentru că sunt traduceri i
nedite – volumul nefiind tradus în România. Cu regret, pentru că volumul nu este complet. Cititorii vor primi cu dragoste această pictură a vieţii lui Tagore prin penelul iscusit al lui Didi – cea care traducea direct în română, fără dicţionar, măiestrind cuvintele de parcă limba română ar fi fost chiar limba sa maternă.
Volumul Amintiri e ilustrat cu fotografii ale lui Rabindranath Tagore şi cu lucrările pictorului Gaganendranath Tagore, nepotul lui Rabindranath. Astfel, vom regăsi locurile sau oamenii descrişi în text, tabloul vizual unindu-se cu cel literar. E reprodusă şi prima pagină din volumul editat de Universitatea Vishvabharati, întru satisfacerea unei curiozităţi normale privind scrierea bengaleză. De asemenea, sunt reproduse câteva manuscrise sau pagini dactilografiate ale lui Didi – şi câteva manuscrise ale lui Tagore.
Rabindranath Tagore – Cântecele dimineţii
Puţni sunt cei ce ştiu în ce limbă a creat Tagore. Limba bengali, limba sa maternă, e vorbită şi e limbă de predare în învăţământ în Bengalul de Vest şi în Bangladesh. E una dintre cele 16 limbi majore ale Indiei şi limbă de stat în Bangladesh. Ca număr de vorbitori e pe locul 7 în lume – 250 de milioane pe glob, dintre care 220 vorbitori nativi.
România a avut şansa, datorită prezenţei Amitei Bhose, să aibă acces în mod nemijlocit la traducerile lui Tagore direct din limba bengali în limba română (vezi Cuvântul înainte la Amintiri, editura Cununi de stele, 2015). Mai mult decât atât, în 1991, domnia-sa punea bazele unui Centru de studii şi cercetări indiene – Bharattirtha (Pelerinaj indian) – ce funcţiona pe lângă Universitatea Bucureşti. Traducerea Operelor complete ale lui Rabindranath Tagore, publicate de editura Vishvabharati – 30 de volume – era unul dintre scopurile declarate ale Centrului, în acest sens Amita Bhose începând, împreună cu un grup restrâns de studenţi, traducerea primului volum. Din acest prim volum timpul nu i-a acordat răgaz decât pentru traducerea Prefeţei şi a Introducerii scrise de Tagore, precum şi a Prefeţei la Cântecele dimineţii – din care a tălmăcit un fragment din Izvorul se trezeşte din vis şi Marele vis.Prefaţa şi Introducerea pot fi considerate un testament literar al lui Tagore.
Cartea reproduce câteva manuscrise ale Amitei Bhose, fragmente din volumul după care a tradus, fotografii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
