Într-o scrisoare din 1972 către un admirator din Japonia, Agatha Christie mărturiseşte care sunt romanele ei preferate, oferind şi câte o scurtă explicaţie.
1. Zece negri mititei
Mi-a plăcut tehnica aceasta complicată care mi-a pus mintea la lucru şi cred că m-am descurcat mulţumitor.
2. Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd
Un (roman) preferat, în general, şi, de asemenea, prima oară când naratorul reuşeşte să fie un ticălos.
3. O moarte anunţată
Mi-am închipuit personaje interesante despre care să merite să scriu, iar la sfârşitul cărţii mi se părea că le cunosc.
4. Crima din Orient Express
Păi, fiindcă a fost o idee nouă despre o conspiraţie.
5. 13 probleme
O culegere bună de povestiri.
6. Către zero
Mi s-a părut interesantă ideea ca nişte oameni din locuri diferite să se apropie de crimă, în loc să încep cu crima şi să dezvolt de aici.
7. Noapte nesfârşită
Preferatul meu în momentul de faţă.
8. Casa Strâmbă
Am găsit interesant de explorat cazul acestei familii.
9. Vinovat fără vină
O idee care mi-a venit cu ceva vreme înainte de a începe să lucrez la carte.
10. Mâna ascunsă
Pe care am recitit-o mai târziu şi mi-a plăcut la fel de mult.
Pornind de la această listă, Editura RAO a propus cititorilor ei colecţia „Top 10 – romane favorite”, într-un format de buzunar, uşor accesibil, o colecţie „de masă”. Care, fără îndoială, are succes.
Într-unul dintre numerele anterioare ale „Ziarului de duminică” am scris despre unul dintre romanele apărute în această colecţie, „Vinovat fără vină”. Revenim acum asupra întregii colecţii, spunând că ordinea lor este chiar cea sugerată de autoare.
Exemplificăm cu volumul al şaselea – „Către zero” – unul dintre cele mai interesante semnate de Agatha Christie. Care pleacă de la următorul raţionament, expus la pagina 198: „Atunci când citeşti despre o crimă – sau o operă de ficţiune bazată pe o crimă – de obicei totul începe cu momentul comiterii ei. Ceea ce e complet greşit. Plănuirea crimei se face cu mult timp înainte. Crima în sine reprezintă punctul culminant al unei serii de circumstanţe care converg spre un punct comun la un moment dat. Sunt implicaţi oameni din diferite părţi ale lumii,
şi din motive cu totul nebăhuite. Domnul Royde a venit aici tocmai din Malaysia. Domnul MacWhirter se afla aici pentru că a dorit să vadă din nou locul unde a încercat să se sinucidă mai demult. Crima propriu-zisă este sfârşitul poveştii. Este momentul zero!”
Cititorul nu va fi defel dezamăgit. Se produce, fireşte, o crimă, asasinul lasă în urmă enorm de multe indicii false, incriminând altă persoană, pe care o urăşte din tot sufletul, dar în final, o seamă de împrejurări şi, fireşte, deducţiile poliţiştilor, îl dau de gol. Un roman care se citeşte cu sufletul la gură. Ca, de altfel, toată colecţia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
