M-am întrebat de multe ori cum ar arăta un roman (sau mai multe) care să reprezinte secolul al XX-lea aşa cum a fost, în care să regăseşti cam tot ce s-a petrecut. Cartea despre care vorbim în acest număr al ziarului face parte dintre acestea. Se cheamă „Căderea uriaşilor”*) şi este primul volum, imens (o mie de pagini) al unei trilogii. A apărut în 2010 în original, la noi în prima parte a acestui an şi descrie aproape ca nimeni altul perioada primului război mondial, până ân 1924. A fost scrisă de Ken Follett, autorul altor cărţi imense şi capodopere, despre alte epoci ale omenirii – „Stâlpii pământului” şi „O lume fără sfârşit”. În 2012 Folllett a publicat al doilea volum al trilogiei, „Iarna lumii”, despre al doilea război mondial. În această toamnă este anunţat al treilea volum – „Edge of Eternity”, despre perioada Războiului Rece.
Ken Follett s-a născut în 1949 la Cardiff, în Ţara Galilor. Licenţiat în filosofie, a lucrat ca ziarist la Evening News, în Londra, precum şi ca director de editură la Everest Books. Primul său bestseller, The Eye of the Needle, a obţinut premiul Edgar pentru cel mai bun roman, din partea Mystery Writers of America. Apoi a trecut la romanele istorice.
„Căderea uriaşilor” este o epopee care urmăreşte vieţile câtorva familii prin tulburările şi drama Primului Război Mondial, a revoluţiei bolşevice şi a luptei femeilor pentru dreptul de vot. Începe în Anglia anului 1911, în timpul domniei regelui George al V-lea, iubirea şi duşmănia leagă două familii cât se poate de diferite: familia Williams, simpli mineri galezi, şi familia Fitzherbert, proprietarii aristocraţi ai minei de cărbune. Lady Maud Fitzherbert se îndrăgosteşte de prietenul fratelui său, Walter von Ulrich, diplomat şi ataşat militar la ambasada germană de la Londra. Destinul lor potrivnic se împleteşte cu cel al unui consilier ambiţios al preşedintelui american Woodrow Wilson şi cu cel al fraţilor ruşi orfani Lev şi Grigori Peshkov, ale căror planuri de a emigra în America sunt date peste cap de izbucnirea războiului, de recrutare şi de revoluţia bolşevică. Romanul este o permanentă pendualre între Cardiff, Londra, Berlin, Sankt Petersburg, Washington şi Buffalo, cărora li se adaugă, în timpul războiului, Parisul, iar la sfârşitul acestuia, Siberia şi Extremul Orient.
Sunt nu mai puţin de 124 de personaje, majoritatea fictive, multe reale, puse, acestea din urmă exact în condiţiile în care au acţionat sau spus ceva sau ar fi putut-o face, de la monarhi şi preşedinţi, la miniştri, politicieni, ziarişti şi revoluţionari de toate culorile, din toate ţările – regele George al V-lea, Kaizerul Wilhelm, Winston Chruchill, David Lloyd Goerge, Woodrow Wilson, Leon Trotsky, Lenin şi foarte mulţi alţii. A fost nevoie de o muncă de documentare enormă, pe care Ken Follett o mărturiseşte: „fie scena a avut loc, fie ar fi putut să aibă loc; fie acele cuvinte au fost rostite, fie ar fi putut fi rostite.” Fapte celebre sunt descrise cu acurateţe – de pildă celebra fraternizare între soldaţii armatei franceză şi celei germane, aflaţi în tranşee, de Crăciunul 1914, lupta pentru drepturile femeilor în Anglia, trecerea spre Rusia a bolşevicilor conduşi de Lenin prin Germania, care le mai acorda şi o sumă enormă să-şi facă propagandă să iasă din război, asaltul Palatului de Iarnă în noiembrie 1917, uzinele ruseşti de locomotive şi armament de la marea Nordului, dezbaterile din Camera Comunelor şi foarte multe altele.
Discuţiile personajelor cu putere politică, influenţă şi decizie, dezvăluie pragmatismul lor politic, recunoscut, care a împiedicat încheierea războiului mai devreme: „Duşmanii noştri trebuie să plătească pentru agresiunea lor! Trebuie să plătească reparaţii, poate şi retrasări ale graniţelor, concesii coloniale (...) Am făcut atâta risipă de efort şi de bani şi am plătit cu vieţile atâtor tineri de ispravă, trebuie să primim ceva în schimb.”
Un roman în care apar de toate – dragoste, ură, război, revoluţii, patimi, prejudecăţi, dihonii politice, hăţiş de acţiuni dramatice, reconstituire a unor lumi apuse, dar ai căror urmaşi suntem. Un adevărat bildungsroman, la sfârşitului unei lumi, cu caracteristici distincte şi naşterii alteia, încă în fierbere.
Uimitor este că imensul roman se desfăşoară foarte firesc, cu adevăruri crude, nu urmăreşte conspiraţii, iar personajele fictive care chiar vor să-şi trăiască viaţa sunt extrem de credibile. Rareori după o lectură atât de solicitantă şi copleşitoare îţi pare rău că se încheie şi aştepţi cu nerăbdare să citeşti despre vieţile urmaşilor acestor familii, în celelalte volume ale trilogiei!
*) Ken Follett – Căderea uriaşilor. Primul volum din Trilogia secolului. Editura RAO. Traducere din limba engleză de Bogdan Olteanu şi Alexandra Hristache
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
