Ziarul de Duminică

Un Brâncuşi necunoscut, scos la vânzare în Bucureşti/ de Daniel Nicolescu

Un Brâncuşi necunoscut, scos la vânzare în Bucureşti/ de Daniel Nicolescu

Un Brâncuşi necunoscut, scos la vânzare în Bucureşti

16.12.2010, 23:57 224

Un abur pe suprafaţa oglinzii, ieşit de pe nişte buze care încărăsuflă, cumva ca un semn dintr-o lume paralelă: un desen vag,şters, cu linii sincopate. Suportul e de fapt o hârtie îngălbenită,trasa - alunecarea unei sangvine, autorul - Constantin Brâncuşi. Sămai găseşti, azi, un fragment inedit din opera genialului Hobit(născut în comuna Hobiţa) e ca şi cum ai primi un semn de pe lumeacealaltă. Colors Art a izbutit să intre în dialog cu spiritele şisă aducă în galeria sa bucureşteană* un crochiu brâncuşian. Ca săcoborâm în grabă pe Pământ, vă vestim că totul aici are un preţ:impromptu-ul brâncuşian costă 20.000 de euro!

Colors Art este o instituţie lucrativă (cum trebuie, de altfel,să fie orice galerie de artă), care pune pe simeze opere alepicturii româneşti moderne aparţinând unor autori muzeificaţi şiîncercând să le aducă la cote de piaţă europene. E un fel de aspune că ne aflăm în faţa unei întreprinderi de pe urma căreiatoată lumea câştigă, inclusiv publicul, căruia porţile galeriei îisunt deschise aproape zilnic. Am văzut aici, în luna octombrie,izbutita selecţie Jules Perahim, acum avem prilejul să contemplăm ocolecţie, cu desăvârşire eclectică, botezată "Les artistes roumainset l'Ecole de Paris II".

Termenul de Şcoala de la Paris desemnează, în literatura despecialitate, ansamblul artiştilor de origine străină care s-austabilit la Paris la început de secol XX, în căutarea unor condiţiiprielnice pentru afirmarea talentului lor şi, în primul rând, aunei explozive libertăţi de expresie. Termenul generic are însă omare doză de ambiguitate, mai ale când vine vorba despre desemnareaunui anume grup de artişti, câtă vreme nu face referinţă la o"şcoală" în adevăratul sens al cuvântului, cu anumiţi vectori deemulaţie, dascăli recunoscuţi şi, mai ales, o perioadă defuncţionare clar circumstanţiată.

Pentru Lydia Harambourg şi Clotilde Scordia (în "L'École deParis: Dictionnaire des peintres",Editura Ides etcalendes), Şcoala pariziană îi adună pe toţi pictorii dintreanii 1945-1960care au făcut din capitala franceză, stabilindu-seaici, un focar artistic european. "Folosim tremenul Ecole de Parispentru că nici un altul nu poate desemna, în anii de după război,supremaţia Parisului în materie de artă."

Enciclopedia Larousse foloseşte expresia "Ecole de Paris"într-un sens şi mai îngăduitor. Ea distinge trei perioade demutaţie în peisajul artistic parizian, fiecare fiind o încercare derenaştere a perioadei precedente. Prima perioadă acoperă anii1900-1920, cea de-a doua se referă la perioada interbelică şi, înfine, a treia coincide cu intervalul desemnat de Harambourg şiScordia.

Trebuie remarcat că, în plutonul artiştilor încartiruiţifigurează Chagall şi Kisling, Foujita, Soutine şi Pascin, Vieria daSilva şi Hartung. Nici una dintre lucrările pomenite nu vorbeşteînsă de vreun pictor român. Faptul că Galeria Colors Art foloseştetermenul pentru o întreagă suită de pictori români nu mi se pareînsă abuziv câtă vreme acoperă ideea de "pictori străini stabiliţila Paris", ci doar insuficient nuanţată.

Iată un fragment din textul de prezentare al galeriei:"Toţi artiştii români care au trăit, au vizitat, au lucrat,au expus, dar mai ales au fost inspiraţi de atmosfera Parisului şicare au fost asimilaţi, mai mult sau mai puţin Şcolii franceze,sunt prezentaţi de Galeria Colors Art. Fie că sunt reprezentanţi aipostimpresionismului ca Michel Simonidy, Dimitrie Berea, LucianGrigorescu, Paul Scorţescu, Francois Gall, Nicolae Gropeanu, IsaacAntcher (basarabean), Arthur Segal sau ai artei moderne precumConstantin Brâncuşi, Marcel Iancu, Victor Brauner, Jacques Herold,Aurel Cojan, Mircea Ciobanu, Magdalena Rădulescu, AlexandruIstrati, Natalia Dumitrescu, dar şi Corneliu Baba şi MargaretaSterian (care au pictat mai mult în ţară), toţi aceşti artişti aufăcut şi vor face parte mereu din cultura Parisului, vor rămânepentru eternitate integraţi atât în istoria artistică diversă darunică a acestui oraş, cât şi în inconfundabilul peisaj spiritualromânesc."

De ce, de pildă, Mircea Ciobanu, care a stat un singur la an laParis şi s-a stabilit ulterior în Elveţia, apare printreprotagonişti, deşi nu a fost "inspirat de atmosfera Parisului"? Is-ar fi potrivit la fel de bine titlul de "membru al Şcolii de laLausanne". Desigur, termenul folosit de galerie are utilitate demarketing şi atrage, sub o marcă distinctă, mari artişti din toatetimpurile. Iar marketing-ul, cum bine ştim, are, fără să mintă, dince în ce mai puţină acoperire factuală, în vremea din urmă. E unexerciţiu de inteligenţă, dar nu şi de onestitate. A pictatMargareta Sterian la Paris? A pictat. Prin urmare, iat-o intrată înbanda parizienilor.

Tablourile prezente acum în expoziţie aparţin unor nume dereferinţă ale picturii româneşti şi, fără să fie capodopere,ilustrează un stil caracteristic sau un moment semnificativ decreaţie, ceea ce le îndrituieşte preţurile, uneori foarteîndrăzneţe (iată doar câteva exemple: Marcel Iancu, 60.000 deeuro, Victor Brauner - 18.000, Jacques Hérold - 15.000). În plus,momentul Colors Art marchează o etapă importantă în lupta (exersatădoar sporadic la noi) dintre auctioneers şi negustorii de artă,fapt ce se cade salutat.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO