Mariana Cernicova Buca, Gabriel Mugur Dragomir, Laurenţiu Gabriel Ţîru
Imaginea universităţii româneşti în secolul XXI şi vectorii săi
Editura Tritonic
Mariana Cernicova Buca este conferenţiar la Departamentul de Comunicare şi Limbi Străine, Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea Politehnica Timişoara. A semnat ca autor 12 cărţi pe teme de stilistică, jurnalism şi istorie modernă, preocupările sale vizând, în principal, lingvistica aplicată, ştiinţele comunicării şi ştiinţele politice. Experienţa sa profesională include jurnalismul politic, consilierea în domeniul relaţiilor publice, managementul academic (prorector la o universitate privată acreditată, 2004-2008). Este distinsă cu Ordinul Naţional pentru Merit în Educaţie (2004). Este membru al European Communication and Research Association (ECREA), vicepreşedinte european al Alianţei Universităţilor pentru Democraţie (Alliance of Universities for Democracy - AUDEM), vicepreşedinte al Centrului de Resurse pentru Iniţiative Etice (CRIES) şi membri al Asociaţiei Române de Istoria Presei.
Gabriel Mugur Dragomir este absolvent al Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Sociologie şi Psihologie, specializarea Sociologie. Are studii postuniversitare în Management Şcolar şi Educaţional şi un doctorat în Psihologie obţinut la Universitatea Bucureşti, cu tema Devianţa şi delincventa juvenilă sub incidenţa mass-media. Este autor sau coautor la 5 volume în domeniile sociologie, psihologie şi pedagogie.în prezent activează ca lector în cadrul Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara. Are preocupări în domeniul sociologiei educaţiei, sociologie organizaţională şi în domeniul ştiinţelor comunicării. Este membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, respectiv al Societăţii Sociologilor din România.
Laurenţiu Gabriel Ţîru este asistent universitar în cadrul Departamentului de Sociologie, Facultatea de Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. A obţinut doctora tul in sociologie, în 2008, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi cu o teză cu titlul: Construcţia identităţii şi manipulare prin mass media. Preocupările sale academice şi de cercetare acoperă domenii precum metodologia cercetării, sociologia comunicării şi a mass media sau sociologia organizaţională.
Cartea pe care o semnează împreună porneşte de la aprecieri generale privind Universitatea. „Dintru început universitatea românească s-a orientat după modele europene, încercând să recupereze decalajul instituţional uriaş dintre acest colţ de lume şi sudul şi vestul continentului nostru. Iar în ultimele două decenii, succesul orbitor al universităţilor de vârf din Lumea nouă au complicat şi mai mult eforturile de sincronizare. Referinţele euro-atlantice se impun, întrucât în debut de secol XXI aceste coordonate definesc interesul societăţii româneşti, chiar dacă mai sunt invocate, în discursul despre dinamica sistemului educaţional, modele de evaluare propuse de marii competitori asiatici. Culturii euro-atlantice îi sunt specifice demersurile intelectuale de tipul celui pe care îl propunem în acest volum, în care am pus sub microscop cultura organizaţională universitară, cu speranţa de a trezi interes pentru stăruirea asupra analizei acesteia înainte de marile definiri de direcţii strategice. Acestui spaţiu vast îi sunt proprii termenii cu care operăm şi i se potrivesc acţiuni de tipul auditului de comunicare, a branding-ului, a operaţionalizării parteneriatului educaţional studenţi-cadre didactice.
Am ales ca an de referinţă pentru studiul de caz anul 2011 şi nu întâmplător. A fost anul adoptării Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, care a stabilit transformările structurale din instituţiile de învăţământ superior cuprinse în sistemul educaţional românesc, operabile odată cu alegerile academice din anul 2012. A fost anul de consolidare a Cadrului Naţional al Calificărilor din învăţământul Superior (prin aprobarea Metodologiei de implementare, OMRCTS nr. 5703/18.10.2011). A fost anul în care s-au pus bazele evaluării universităţilor în scopul clasificării lor şi al ierarhizării programelor de studii (Hotărârea nr. 789/2011 a MEC) şi s-a constituit Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior (Ordin nr. 4390/2011). În sfârşit, în 2011 au mai fost adoptate alte zeci de acte normative care au schimbat peisajul educaţional universitar românesc. A fost un an complicat, în care dezbaterea despre prezentul şi viitorul universităţii româneşti a fost extrem de animată, în prelungirea celei stârnite cu patru ani înainte, la discutarea Pactului naţional pentru Educaţie, când analiza-diagnostic prezenta sistemul educaţional românesc în termeni de ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate, iar pentru învăţământul superior se făcea aprecierea că acele câteva insule de excelenţă sunt scufundate într-o mare de mediocritate (cf. Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, 12 iulie 2007). Drumul integrării în Aria Europeană a învăţământului Superior şi competiţia globală între universităţile care se zbat pentru a rămâne în preferinţele studenţilor trebuia jalonat, aşadar, cu rediscutarea capitalului de imagine de care dispune o instituţie universitară, cel puţin în viziunea celor care îi dau viaţă. Ortega y Gasset îndemna, cu aproape un secol în urmă, universitatea să fie proiecţia instituţională a studentului. Profesori şi studenţi împreună sunt cei care definesc cultura organiza-ţională universitară. De aceea studiul de caz urmăreşte percepţiile acestor două mari categorii ale publicului intern privind viaţa instituţiei care şi-a ales drept moto un fragment din discursul ctitorului său de acum nouă decenii «Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într-însa. Am ferma convingere că tineretul şi profesorii vor şti să ţină sus acest spirit» (Regele Ferdinand I, la inaugurarea pavilionului de electromecanică al Şcolii Politehnice Timişoara, 11 noiembrie 1923). Auditul de imagine din studiul de caz s-a realizat printr-un proiect susţinut de Fundaţia Politehnica din Timişoara, având ca scop tocmai surprinderea spiritului universităţii, la moment de răscruce. Aducem în faţa publicului interesat de subiect mai mult decât o colecţie de date şi dezbaterea unor subiecte de actualitate. Sperăm să aducem un model şi o discutare a sensibilei tematici a imaginii universităţii, întrucât, pe piaţa educaţională globală în care operăm, avem nevoie de demersuri coerente de creare, cultivare şi consolidare a brandului universităţilor noastre, dacă dorim ca ele să reziste forţelor globalizării, să facă faţă multiplelor criterii de ierarhizare, să supravieţuiască atât crizei, cât şi competiţiei, dar să rămână fidele istoriei şi contextului în care s-au născut.
(...)
Cartea se adresează în primul rând mediului universitar românesc, invitând la cunoaştere şi reflecţie. Ea este utilă managerilor universitari, profesorilor şi studenţilor, decidenţilor privind sistemul educaţional, dar şi specialiştilor în comunicare, consultanţilor de imagine şi sociologilor care analizează tendinţele actuale din societate.
Concluziile studiului şi recomandările formulate pot servi la pilotarea ştiinţifică a managementului academic, la crearea şi consolidarea brandului universitar, la atenuarea criticilor adresate universităţilor româneşti şi la adoptarea unor strategii de fidelizare a publicului intern din organizaţia universitară, format in principal din cadre didactice şi studenţi.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
