Aleph Story

ALEPH STORY: Roşia Montană, o pierdere de aur! O discuţie cu Cristian Hostiuc, Ziarul Financiar şi Bogdan Nicolae, Aleph News

26.07.2021, 18:20 1697

Cristian Hostiuc: A revenit din nou în atenţie dosarul Roşia Montană. Suntem şi fără aur dar şi în pericol să plătim între un miliard şi 4 miliarde de dolari despăgubiri pentru că nu am emis autorizaţii la timp de exploatare. Cum am ajuns aici?

Bogdan Nicolae: Este o istorie care poate să genereze şi filme şi romane după 20 de ani şi mai bine. Da, statul reclamă faptul că deţinătorul licenţei de exploatare nu a fost în stare până acum să convingă populaţia locală şi să obţină acele avize necesare pentru a începe efectiv exploatarea. Este unul dintre punctele de apărare cu care Guvernul, prin avocaţii pe care i-a angajat, s-a dus la curtea de arbitraj. Pe de altă parte, Gabriel Resources, companiile şi acţionarii care sunt în spate, reclamă faptul că a fost o campanie deliberată de a descuraja populaţia să accepte un proiect de asemenea anvergură. În interiorul acţionarilor însă şi cei care au plecat din compania Gabriel Resources, există anumite critici privind anvergura acestui proiect. S-au lăcomit, au fost prea multe lucruri care trebuiau făcute, au extins investiţia dincolo de marginea unei profitabilităţii suportabile aşa cum a fost ea cântărită, văzută de-a lungul anilor în raportările financiare ale lui Gabriel Resources.

 

Cristian Hostiuc: Trebuie să spunem acum că această companie care deţine proiectul, în sensul în care vrea să facă proiectul acum, o parte din acţionari şi-a pierdut banii, acum au venit alţi acţionari. Acţiunile companiei sunt tranzacţionate pe bursa din Canada. Interesant este că sunt anumite fonduri de investiţii americane care au luat poziţii şi au transformat nişte împrumuturi în acţiuni, în speranţa că această companie va câştiga procesul împotriva României de să spunem 4 miliarde de dolari despăgubiri la un nivel maxim şi vor câştiga. Deja nu mai este o o afacere de exploatare de aur ci este o afacere de despăgubiri şi aici trebuie precizat că unul dintre acţionarii companiei a ajuns nu de acum ci din anii precedenţi, este Polson & Co, unul dintre cei mai mari rechini de pe Wall Street, deţine un fond de investiţii care precizează că intră în afaceri de arbitraj, adică ei pun nişte bani şi speră ca decizia într-un proces să le fie favorabile. Nu fac ei subiectul procesului, dar ei să câştige acel proces. Problema noastră este că nu avem nici aur şi suntem în pericol de a plăti nişte despăgubiri şi le plătim tu, eu şi ceilalţi prin bugetul de stat. 

Bogdan Nicolae: Această chestiune într-adevăr s-a transformat, de-a lungul timpului, dintr-o problemă economică într-una de mediu, apoi socială. A ajuns să fie o problemă politică, a dus la căderea unor personalităţi de pe scena politică, au pierdut puterea, s-au dărâmat guverne, „Uniţi salvăm” dacă ne aducem bine aminte de mişcările din stradă. Acum iată că nu mai e o problemă politică, poate că a fost şi o problemă de siguranţă naţională la un moment dat având în vedere câte entităţi din afara ţării şi-au băgat coada aici pentru a împinge decizia Guvernului într-un sens sau altul. Revenim pe o discuţie de problemă economică, problemă financiară, o problemă de îndatorare a României în situaţia în care vom fi nevoiţi, noi, ca ţară să plătim acele despăgubire. E o cifră destul de mare dacă este să dăm crezare valorilor care au tot fost vehiculate în presă, o cifră de până la 5- 6 miliarde s-au cerut. Acum e posibil să fie undeva la jumătate. 

 

Cristian Hostiuc: Să vedem ce spune Curtea de Arbitraj. Problema este că toate guvernele, fiecare guvern, fiecare prim ministru, fiecare ministru al Finanţelor sau ministrul Mediului sau ministrul Dezvoltării şi-au pasat dosarul unul altuia, fiecare să ia o decizie. Aproape niciun guvern nu a luat o decizie tranşantă să se implice sau nu în, să spunem în începerea exploatării sau nu, fiecare a stat pe margine, dar iată că suntem acum între 500 de milioane de dolari, cât reclamă că au pierdut până acum investitorii, şi 4 - 5 miliarde de dolari, cât ar putea fi valoarea despăgubirilor. 

Bogdan Nicolae: Părere mea este că de-a lungul acestor 20 şi ceva de ani România nu a ştiut să îşi formuleze cu adevărat interesul naţional, în legătură cu exploatarea aceasta şi nu numai cu Roşia Montană şi cu alte proiecte de anvergură în România. Care este interesul României? Care este interesul României înţeles pentru beneficii care se răsfrâng asupra tuturor, nu doar asupra comunităţilor de acolo? Am avut Pungeşti, la fel. Nu am făcut nici exploatările de la gazele de şist. Noi am dat afară din Marea Neagră Exxon, dar şi Shell, dinainte. Deci noi avem acest talent de a izgoni investitorii care se ocupă cu exploatarea resurselor minerale. De ce se întâmplă asta? Deci ajungem conform poeziei „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă”? De ce ajungem să fim săraci deşi avem bogăţii? E o chestie pe care politicienii au ocolit-o sistematic. 

 

Cristian Hostiuc: Eu aici am anumite semne de întrebare, aşa superficial, să spunem. Eu cred că există un anumit nivel comercial al rezervelor, dar nu este atât de mare pentru că dacă ar fi fost atât de mare, eu cred că până acum exploatarea de la Roşia Montană sau exploatarea de la Pungeşti sau cea din Marea Neagră deja se fora. În acest moment vom vedea care este situaţia dosarului. În primul rând, de la UNESCO, pentru că se discută astăzi. Teoretic ar trebui la miezul nopţii UNESCO ar trebui să vadă dacă ţine sau nu proiectul Roşia Montană pe lista UNESCO, ceea ce ar duce să nu se mai facă niciodată nicio exploatare sau dimpotrivă va exclude acest proiect la solicitarea sau nu a părţii române.

Bogdan Nicolae: Sau îl va returna spre a fi rescris, refăcut, pentru a fi corectat în anumite privinţe dacă se vor găsi inexactităţi în cererea iniţială.

 

Cristian Hostiuc: Într-un final trebuie să spunem că în joc sunt 4 - 5 miliarde de dolari. Proiectul Roşia Montană nu mai este nicidecum o afacere de exploatare de aur, ci acum este o afacere de despăgubiri. 

Bogdan Nicolae: Un litigiu bănos.

 
AFACERI DE LA ZERO