Cea mai mare companie romaneasca trece in aceste zile de facto in proprietatea grupului petrolier austriac OMV, punand punct final unui proces demarat in urma cu sase ani.
OMV a virat acum doua zile 1,5 mld. euro in contul escrow deschis la sucursala Bucuresti a bancii ING Barings NV, consumand din punct de vedere formal ultima procedura esentiala pentru inchiderea tranzactiei de preluare a controlului Petrom. Inchiderea definitiva a procesului de privatizare va avea loc pana pe 20 decembrie, data pana la care banii din contul escrow vor fi virati catre Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (in suma de 669 mil. euro pentru vanzarea pachetului de 33,34%), respectiv in conturile Petrom (fonduri de 830 mil. euro pentru majorarea capitalului social si atingerii participatiei de 51% de catre OMV).
Operatiunea este pe cale sa produca o miscarea foarte spectaculoasa si la Bursa de Valori Bucuresti, unde capitalizarea bursiera a noului Petrom (cu capitalul social majorat) ar putea ajunge la 4,5 mld. euro, aproape egaland-o pe cea a cumparatorului OMV si reprezentand peste jumatate din capitalizarea Bursei de la Bucuresti.
Afacerea este cu atat mai buna pentru austriecii de la OMV, al caror pachet de 51% din Petrom achizitionat cu 1,5 mld. euro valoreaza pe Bursa cu 800 mil. euro mai mult.
Povestea privatizarii Petrom a inceput la mai putin de un an de la infiintarea companiei petroliere in 1997.
Petrom a fost inclusa in programul de privatizare al societatilor pe 1998, ministrul industriilor de atunci Radu Berceanu anuntand intentia statului de a vinde 35% din companie catre investitori. In 1999, conjunctura internationala nu a fost insa printre cele mai favorabile, printre cei interesati de Petrom la vremea respectiva fiind compania ungara MOL, care derula un volum mai mic de afaceri decat Petrom, respectiv grupul italian Eni.
Statul s-a aflat atunci in situatia in care singura oferta pentru preluarea Petrom a venut din partea unui consortiu din care faceau parte oamenii de afaceri romani Sorin Ovidiu Vantu, Dan Voiculescu si Gelu Tofan.
Aceasta a fost dealtfel prima privatizare esuata la Petrom.
Procesul a fost reluat ulterior cu mare intarziere, iar Petrom a trecut la o reducere treptata a personalului companiei. Chiar si in prezent, Petrom are una din cele mai slabe productivitati pe angajat din Europa, datorita numarului de peste 50.000 de angajati la un business de sub 2 mld. euro.
In 2002, privatizarea Petrom a fost reluata cu licitatia pentru selectia unui consultant international, statul roman fiind asistat de catre organismele internationale precum Banca Mondiala si Fondul Monetar International.
In decembrie 2002, Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI) a semnat contractul de servicii financiare cu consortiul format din bancile de investitii Credit Suisse First Boston si ING Barings, respectiv casa de avocatura Linklaters Miculiti & Asociatii.
Consultantii au propus initial, ca si organismele internationale, o splitare a Petrom in mai multe unitati operationale, pe fiecare obiect de activitate - explorare - productie, transport, rafinare si distributie de carburanti. Statul a respins aceasta idee, replicand ferm ca Petrom va fi privatizata ca o companie integrata.
Consultantii au elaborat strategia de privatizare a companiei si au prezentat-o ministerului economiei si comertului in mai 2003, aceasta sugerand o vanzare directa a 33,34% din actiunile Petrom, combinata cu un aport de capital in companie din partea investitorului pana la atingerea unei participatii de 51%.
Guvernul a aprobat in august strategia de privatizare. De asemenea, a fost publicat anuntul de privatizare in presa interna si internationala.
In septembrie, statul a primit 15 scrisori de interes pentru Petrom, dand astfel start cursei pentru preluarea companiei petroliere.
Pe lista celor interesati erau Alon (SUA), ConocoPhilips (Marea Britanie), Eni (Italia), Gazprom (Rusia), Glencore (Elvetia), Grup Sicomiga Single Man ONG Profit (Romania), consortiul format din companiile Tender (Romania), Regal Petroleum (Marea Britanie) si americanii de la Halliburton, apoi Hellenic Petroleum (Grecia), consortiul format din Kanooz Al Watan Oil, Energy Division (Arabia Saudita) si Maple Resources (SUA), MOL (Ungaria), Occidental (SUA), OMV (Austria), Phoenix Oil LTD (Cipru), PKN Orlen (Polonia) si TNK - BP (Rusia).
De pe aceasta lista, s-au calificat 11 investitori, iesind consortiul din care facea parte Tender, cel saudito- american, compania inregistrata in Cipru, respectiv firma romaneasca Grup Sicomiga.
Odata cu accesul la camera de date a Petrom si a discutiilor pentru a forma consortii, numarul celor interesati s-a redus substantial. In faza ofertelor neangajante, ramasesera sase companii, iar in faza finala a competitiei au ramas trei companii. Pe 15 aprilie, au depus oferte finale angajante MOL (Ungaria), Occidental (SUA) si OMV (Austria).
Insa, MOL propunea un schimb de actiuni neconform strategiei de privatizare, iar Occidental ar fi fost interesat exclusiv de zona de explorare - productie, ceea ce a propulsat candidatura OMV in fata statului.
Negocierile s-au finzalizat, iar contractul a fost semnat pe 23 iulie, OMV fiind nevoit pentru a incheia tranzactia sa-si vanda participatia de 25,1% de la grupul Rompetrol.
Din umbra, a pandit si grupul rus LukOil, care in cele din urma s-a decis sa astepte finalizarea licitatiei de vanzare a Petrom pentru a relua discutiile privind anumite active ale Petrom.
Petrom trece astfel dupa sase ani de la demararea primei privatizari sub controlul OMV. Grupul austriac a realizat vanzari de 7,6 mld. euro si un profit net de 393 mil. euro in 2003, cu numai 6.137 angajati. Actiunile OMV sunt detinute de catre statul austriac (35%), fondul de investitii petrolier din Abu Dhabi IPIC - 20%, restul fiind tranzactionate pe bursa de la Viena.
Statul, care detinea 93% din Petrom, si-a redus in urma tranzactiei participatia la 40,74%. OMV detine 51%, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) - 2,02% (ca urmare a conversiei in actiuni a unui credit de 54 mil. euro), actionarii minoritari ramanand cu 6,2%.
Piatra de incercare numita Petrom
Petrolul este o afacere politica prin excelenta, iar depedenta economiei mondiale de petrol este de netagaduit. Privind la scara locala, controlul asupra Petrom inseamna puterea reala, a parghiilor din economia romaneasca, si mai ales una din putinele surse de profit aflate in mana statului.
Statul nu s-a indurat sa lase din mana o companie, pe care desi a avut-o sub control, nu a stiut cum sa o faca o sursa si mai buna de profit.
Joaca de-a privatizarea Petrom a trecut astfel prin ipostaze diverse: de la "sa privatizam, dar n-avem cu cine", consumata in 1999, la "sa nu o privatizam deocamdata", respectiv "sa privatizam Petrom, ca tot suntem impinsi de la spate" - faza derulata din 2002 incoace, de cand autoritatile au simtit permanent suflarea nerabdatoare in ceafa a Fondului Monetar International si Bancii Mondiale.
Vanzarea Petrom pe 1,5 miliarde euro, din care statul incaseaza numai 669 milioane euro, nu pare deloc o afacere proasta pentru statul roman. Cea mai mare privatizare derulata pe piata petroliera din Europa Centrala si de Est s-a consumat pana la urma, si chiar, in cele din urma, in Romania.
Petrom are rezerve de titei estimate la un miliard de barili, are zacaminte mari de gaze, este profitabila, dar aduce in casa OMV - ului o mare problema: o companie de 50.000 de oameni, cu sindicate foarte puternice si cu destule active mari neperformante, creante si alte probleme de care trebuie sa se curete.
Rigurozitatea tipic austriaca vine acum in contact cu mentalitatile balcanice, in care se negociaza orice, dupa modelul sindicatelor conduse de Liviu Luca.
Petrom este numele unui joc pe care statul nu l-a castigat, asa cum s-ar putea crede uitandu-ne la suma. Ci l-a pierdut inca din 1997, cand Petrom a fost creat.
In loc sa implementeze un management profesionist companiei, care ar fi putut face din Petrom o companie puternica si cu apetit de extindere, ani de zile compania s-a legat de glie, fiind aservit mai degraba intereselor momentului ale clasei politice.
La stat, Petrom nu s-a extins, nu s-a dezvoltat, a mimat iesirea pe pietele internationale, cu exceptia operatiunilor promitatoare din Kazahstan.
Nu a scapat nici de scandaluri, nici de procese. Livrarea de titei la RAFO fara sa primeasca in schimb bani, sub patronajul statului, sau scandalul cecurilor fara acoperire au lasat in mod nedrept "pete" pe blazonul companiei.
Statul s-a grabit abia pe ultima suta de metri sa indrepte greselile pe care le-a facut.
Statul a tinut jos preturile la carburanti, decapitalizand si Petrom si companiile private. Apoi, exemplul companiei ungare MOL este si mai dureros pentru Romania.
MOL s-a privatizat treptat din 1991 incoace si a crescut cu dorinta de a fi un jucator regional, ceea ce a reusit sa si devina. MOL era o companie mai mica decat Petrom, iar acum este de trei ori mai mare ca volum de afaceri. MOL a reusit sa vanda afacerea cu gaze, care-i producea pierderi, pentru 2,2 mld. euro, din care 1,5 mld. euro cash catre compania germana Ruhrgas.
Delimitarea obligatiilor de mediu intre OMV si stat nu trage linie si intre probleme. Piatra de incercare numita Petrom este acum la OMV, care spera ca aceasta achizitie sa-i dea avansul decisiv fata de MOL in cursa regionala. adrian.mirsanu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
