Liderul Partidului Comunistilor din Republica Moldova Vladimir Voronin, marele castigator al recentelor alegeri parlamentare si aproape sigur noul presedinte al tarii, nu accepta notiunea de "doua state romanesti", pentru ca "nu are nici o perspectiva istorica". Victoria lui a fost salutata la Moscova.
La randul sau, Voronin vorbeste despre integrarea Moldovei in Uniunea Rusia-Belarus. Ziarul Financiar a invitat cativa analisti sa comenteze schimbarile pe care instalarea noilor lideri la Chisinau le va aduce in politica zonala.
Alegerile de la Chisinau si Divizarea Europei
Daniel Daianu
Rezultatul alegerilor "era scris pe perete".Cine a urmarit cu atentie evolutia vietii economice si sociale din republica de peste Prut nu avea cum sa nu anticipeze o reactie de protest masiv a cetatenilor fata de insuccesele reformelor. Cifrele vorbesc de la sine.
Astfel, cu exceptia anului 1997, cand s-a consemnat o usoara crestere de 1,3%, Produsul Intern Brut a scazut in mod sistematic in intervalul 1992-2000; Moldova a ajuns cea mai saraca tara din Europa, iar ponderea celor care traiesc sub pragul saraciei este de 65% din populatia totala. ai din acest motiv peste o treime din populatia activa a emigrat in cautare de lucru.
Moldova este o tara cu institutii foarte fragile, unde statul nu-si poate onora tot mai mult din obligatiile fata de cetateni, unde criminalitatea "infloreste", unde oamenii nu au -la propriu-lumina si caldura.
Inseamna oare venirea la putere a comunistilor lui Voronin o intoarcere in trecut, in sensul resuscitarii sistemului de comanda (comunist)? Este foarte greu sa admit o astfel de ipoteza, desi accept posibilitatea recurgerii de catre guvernul ce se va forma la mijloace de control direct in activitatea economica.
Dificultatile cu care se va confrunta tara vor ramane enorme, chiar daca unii parteneri (ma refer la Rusia) vor fi probabil mai binevoitori in relatiile economice bilaterale - in furnizarea de energie, de pilda.
Daca reformele vor fi percepute ca batand pasul pe loc asistenta financiara internationala va fi redusa si investitorii straini (in special cei occidentali) vor fi mai circumspecti. Dar o intoarcere in trecut poate avea loc dintr-un alt punct de vedere si la acesta ma voi referi mai jos.
Dincolo de amaraciunea pe care ti-o provoaca situatia de ansamblu din Moldova, necazurile cumplite ale celor mai multi dintre locuitorii Republicii, rezultatul alegerilor poate fi judecat si prin prisma unei "asezari geopolitice" a Europei. Exista doua aliniamente mari care impart Europa la inceput de nou secol.
O prima linie de demarcatie este cea dintre tari bogate (din Vest) si tari sarace (din Est). Astfel, Occidentul european este format din tari, in general prospere, in timp ce tarile post-comuniste care nu se afla in proximitatea Uniunii Europene (UE) sunt sarace, iar cele mai multe dintre ele in curs de tiermondizare. Moldova, ca si alte tari ale CSI fac parte dintre acestea din urma.
Daca ne gandim ca tarile post-comuniste cu cele mai mari sanse de primire in UE sunt, prin definitie, entitati cu structuri economice cvasi-functionale si care au rezolvat multe din problemele de baza ale tranzitiei, rezulta ca, in cativa ani, Europa se va reimparti intr-un bloc extins al tarilor bogate (UE) si restul.
De altfel, la o reuniune la Bruxelles, in ianuarie acest an, Gunther Verheugen, remarca ca nu este improbabil ca Cehia, Ungaria, Polonia, Slovenia si Estonia sa fie admise in Club in 2003, deci inainte de Conferinta Interguvernamentala din 2004, care ar trebui sa consfinteasca reforma institutionala a Uniunii.
Al doilea aliniament, ce pare sa sape precum apa in stanca, este legat de geografie, de vestigiile istoriei si de modul in care se structureaza capitalismele locale pe continent.
Capitalismul prosper din Vestul si Centrul Europei se deosebeste de capitalismul de stat, sau oligarhic din fostul spatiu CSI, sau din unele tari balcanice. In acest context intervin si interese ale actorilor mari, care exercita forta gravitationala pe diverse filiere.
Anii din urma au captat atentia noastra prin prisma extinderii UE si este normal dat fiind obiectivul strategic al Romaniei de a intra in acest club. Un observator atent al evolutiilor din Rasaritul Continentului nu ar putea sa ignore insa refacerea unei sfere de influenta a Rusiei.
ai ma gandesc aici nu atat la relatia mult trambitata a Moscovei cu Belarus, cat mai ales la textura de legaturi in crestere dintre Rusia si Ucraina;. si nu atat la cooperarea lor in domeniul militar, ci la "reapropierea" economica dintre cele doua tari, care are loc prin investitii ale grupurilor de afaceri rusesti in economia ucrainiana.
Ultimul caz notoriu este achizitia de catre producatorul rus de automobile Avtovaz a fabricii de aluminiu din Zaporojnia, in pofida opozitiei primului ministru ucrainian Viktor Yushcenko.
Ucraina reala este departe de ceea ce imaginau unii strategi occidentali la inceputul anilor 90's, ca o zona tampon intre Vest (inclusiv Polonia, etc) si Rusia.
Rusii au capital mai mult decat capitalistii autohtoni, cunosc contextele locale mult mai bine decat concurentii occidentali (deseori "se simt ca acasa"), si sunt dispusi sa investeasca in productie (si nu numai in operatiuni speculative).
Rusia revine nu "sub drapel rosu", ci folosind mecanismele unui capitalism sui generis. Rezultatul alegerilor din Moldova, orientarea filo-rusa a lui Voronin, pot fi examinate din aceasta perspectiva.
Daca admitem ca Europa "redescopera" treptat logica functionarii blocurilor, o intrebare fireasca priveste locul Romaniei in aceasta configuratie geopolitica in formare.
Noi avem inca performante economice foarte slabe si deci este iluzoriu sa ne imaginam o admitere in UE inainte de finele deceniului.
Pe de alta parte s-ar putea gandi ca invitatia de la Helsinki, din decembrie 1999, a trasat granitele de rasarit ale viitoarei Uniuni, ca deficitul de forta de munca, pe termen lung in UE, ar favoriza integrarea Romaniei in aceasta.
Dar este acest fapt o certitudine si se poate oare opera cu el ca atare? Totodata, ce se va intampla daca intalnirea de la nivel inalt a NATO, din 2002, nu va aduce extinderea dorita de Romania, in timp ce largirea UE (fara noi) va deveni o realitate in 2003?
Care va fi starea de spirit a romanilor la acel orizont de timp? ai sa nu uitam ca situatia din Balcani ramane in continuare foarte complicata (ca sa folosesc un eufemism).
Va fi Occidentul mai flexibil fata de guvernul de la Bucuresti -in ceea ce priveste mersul reformelor-considerand dinamicile sugerate mai sus si starea economica si sociala (peste 45% din romani sub pragul saraciei) din Romania?
O serie de rationamente pot ajuta la deslusirea acestei intrebari, desi ele nu converg neaparat. Este incontestabil ca tarile occidentale nu sunt interesate ca Romania sa devina o tara neguvernabila, care sa cada prada extremismului politic.
Acest lucru reclama insa continuarea reformelor, chiar daca intr-un spirit de pragmatism bun. Administratia republicana de la Washington este mai putin favorabila interventiei organismelor financiare internationale in situatii de criza majore, in ciuda a ceea ce exemplifica cazul Turciei acum. Sa nu uitam ca importanta strategica a Turciei pentru SUA este cu totul si cu totul exceptionala.
In ce masura evolutiile din Romania cantaresc in balanta situatiei de ansamblu in Sud Estul Europei? ai nu in ultima instanta, cum imagineaza strategii principalelor cancelarii europene si cei de peste Ocean tastatura institutionala a viitoarei configuratii geopolitice a Europei, astfel incat sa se faca fata la pericolele pe care le prezinta migratia necontrolata (provocata de saracie si granite poroase), crima organizata transnationala, etc.
Se pot introduce in evaluare si alte consideratii, dar cred ca ar fi o eroare daca guvernul roman ar supralicita factorul Chisinau in negocierile cu organismele financiare internationale, in dialogul cu Vestul in general.
Podul de flori si podul de gheata
Stelian ?urlea
Comunistii moldoveni au castigat detasat alegerile: vor dicta in Parlament, vor forma singuri guvernul, il vor putea alege presedinte pe liderul lor si vor putea destul de lesne sa treaca la aplicarea masurilor anuntate, intre care oficializarea limbii ruse si aderarea la uniunea dintre Belarus si Rusia.
Dar nu vor putea redresa economia si se vor indatora sprijinitorilor de la Moscova intr-atat, incat Moldova va fi infeudata, iar independenta o vorba goala.
Punctul 1. Cu aproape zece ani in urma, Moldova si-a proclamat independenta, dar teritoriul de dincolo de Nistru, locuit in majoritate de etnici rusi, s-a impotrivit si a izbucnit un razboi sangeros, in care armata rusa dizlocata in teritoriu i-a sprijinit pe fata pe rebeli.
De atunci exista o Republica Transnistreana, nerecunoscuta de nimeni, cu lideri comunisti care au legaturi stranse cu Moscova si se ghideaza dupa dispozitiile ei.
Acorduri diplomatice repetate care stipulau retragerea Armatei a 14-a au fost puse intre paranteze, pentru ca Rusia nu a avut nici cea mai mica intentie de a renunta la controlul regional militar.
Asemenea forte militare prezente departe de frontierele sale reale si aproape de o regiune suficient de tulbure in ultimul deceniu ii asigura o influenta in orice desfasurare de evenimente.
Punctul 2. Economia Moldovei s-a prabusit, iar guvernele ultimilor ani nici n-au stiut, nici n-au fost sprijinite sa depaseasca criza.
Exporturile fusesera dirijate numai spre fostul spatiu sovietic si cand acesta n-a mai avut cu ce sa cumpere, a izbucnit criza.
Moldova a ramas fara resurse energetice, fara suficienta hrana, cu un deficit bugetar enorm, cu uriase datorii externe si lipsita complet de resurse financiare. Rusia a promis comunistilor moldoveni energie si hrana.
Punctul 3. Oricat de neinsemnata ar fi Moldova din punct de vedere al marimii teritoriului, al populatiei, al resurselor, pozitia ei geografica a facut-o mereu un punct cheie in politica CSI - de fapt a Rusiei.
Punctul 4. Comunistii trebuiau sa castige in Moldova si au castigat, dupa o campanie cu multe promisiuni sprijinte pe promisiunile Moscovei.
Populatia a ales, uitand ca mai bine de o jumatate de secol comunismul a promis multe, dar n-a reusit sa sustina un sistem economic, motiv pentru care s-a si prabusit.
Punctul 5. Rusia, in schimb, isi va recastiga controlul asupra Moldovei. Probabil nu se va merge atat de departe incat sa se proclame o noua RSS Moldoveneasca, dar tara va fi mentinuta in izolare prin mecanisme economice, fortele armate din Transnistria vor fi mentinute drept "garant" al linistii in regiune, dependenta politica va fi totala.
Punctul 6. Frontiera Uniunii Europene se muta la Prut, obligand Romania sa actioneze mai prompt, mai eficient, mai elaborat pentru securizarea frontierelor sale.
Din nepricepere, neputinta, ignoranta, incompetenta, guvernele romane ale ultimului deceniului nu si i-au apropiat pe romanii de dincolo de Prut, nu i-au sprijinit suficient si au facut mare tam-tam in jurul ineficientelor si romanticilor "poduri de flori" care vor deveni poduri de gheata.
Adevaratii comunisti
Magdalena Boiangiu
Dupa zece ani in care Republica Moldova a fost guvernata si condusa de post-comunisti, cripto-comunisti si paleo-comunisti, in dispretul arareori implicat concret al dreptei, duminica, la alegerile parlamentare, victoria adevaratilor comunisti a produs o majoritate stupefianta, deopotriva, si pentru invingatori si pentru invinsi.
Analizand ingrijorarea analistilor de pe ambele maluri ale Prutului nu poate ramane neobservat omagiul implicit adus ipocriziei politice: post, cripto, paleo sunt preferabili variantelor lor sincere, deoarece ei pot fi trasi la raspundere pentru ca nu-si respecta promisiunile mincinoase, in timp ce pe comunisti toata lumea ii suspecteaza ca-si vor respecta cu varf si indesat toate fagaduielile.
Victoria in alegeri a lui Voronin si a listelor sale nu este pur si simplu victoria unui partid, fie el si cu slabe devotamente democratice, ci infrangerea unui sistem pe cale de a se naste, renuntarea - sa speram vremelnica - la o aspiratie nationala definitorie.
Desprinderea Moldovei de URSS s-a facut in entuziasmul general al optiunii pentru democratie si pentru o suveranitate inteleasa ca o treapta spre unirea cu tara de care a fost rupta prin forta si dictat.
?ara care la randul ei, se angaja pe aceeasi cale a redobandirii demnitatii nationale si democratice dupa inghetul totalitar. Evolutia electoratului din Moldova este greu de inteles, fara o raportare la politica generala si locala a Rusiei si a Romaniei.
Nici unul dintre conducatorii Rusiei nu s-a impacat, in sufletul sau, cu pierderea spatiului unional. Influenta nu s-a pierdut niciodata.
Faptul ca Putin spune ceea ce Eltan gandea nu este o modificare de fond. Dovada, in privinta Moldovei, este continuitatea in incurajarea liderilor separatisti de la Tiraspol si mentinerea trupelor rusesti pe teritoriul Transnistriei: astfel conflictul mocneste, nici nu da in clocot, dar nici nu se stinge.
Paragina economica si slabirea autoritatii institutiilor statului, cauze ale disperarii exprimate de majoritatea corpului electoral din Moldova, au motive obiective: dezorganizarea pietei unionale si efectele perverse ale unei libertati neasumate.
La ele se adauga si toate sicanele majore puse in opera de fosta putere dominanta, care nu mai cumpara vin si fructe, nu trimite gaz, intrerupe aprovizionarea cu curent electric, pedepsindu-i astfel pe rebelii din fostul imperiu.
aicane asemanatoare au avut de suportat si tarile baltice, dar le-au facut fata, pentru ca s-au bucurat de solidaritatea vecinilor din tarile nordice.
Romania, mai legata de Moldova, decat Suedia de Letonia de exemplu, n-a avut nici puterea economica necesara, nici o strategie adecvata generozitatii din discursuri.
Pentru ca unirea, considerata de toate fortele politice de la Bucuresti un obiectiv firesc, sa se poata produce intr-un termen previzibil, ar fi trebuit adoptata o politica de apropiere si de sustinere consecventa, nu doar la aniversari si comemorari.
Altfel spus, preocuparea pentru Chisinau, pentru satele si localitatile de dincolo de Prut ar fi trebuit sa fie permanent in proiectele si calculele Bucrestiului.
Dar cum politicienii de la Bucuresti au, in general, doar planuri pe termen scurt, cu orizontul de actiune limitat la linia de centura, saracia si saracirea, instalarea haosului in Basarabia, fosta provincie romaneasca, impresionau cat cutremurele din India.
Ba mai mult, cerintele Uniunii Europene de securizare a frontierelor, impun o granita pazita cu Moldova, ceea ce chiar daca practic nu inseamna mare lucru, pe plan simbolic este un semnal dureros. Romania avanseaza doar daca accepta statutul de inapoiere al Basarabiei.
Pentru populatia de dincolo si de dincoace de Prut, idealul national a ramas o lectie de manual: realitatea era si este asigurarea traiului zilnic.
Romanii din Basarabia care au votat listele lui Voronin au optat pentru comunism, pentru regresia la epoca Brejnev cu egalitarismul ei de mizerie bine impartita. La aceste aspiratii, alegatorii rusi adauga nostalgia imperiului, care poate sa nu fie comunist, daca le va asigura statutul de natiune privilegiata.
Saracia fara speranta din imaginile care insotesc, in jurnalele televizate, relatarile despre scrutinul moldovenesc in loc de orice comentariu.
Politicienii mai mult sau mai putin democrati au ratat sansa de a transforma entuziasmul initial al desprinderii de sistemul comunist in energia necesara unor noi alcatuiri.
Dupa 1991, trei ani de zile partidul comunist a fost interzis prin lege. Acum, pentru un timp, el va face legea.
O lege pe placul presedintelui Putin, autoritara, subsumand metropolei interesele economice ale Moldovei. Nu este exclus ca primul semn al bunavointei rusesti sa fie solutionarea conflictului cu Tiraspolul.
Ar fi un capital politic daruit lui Voronin: el mai are multe de facut pana sa-i impace, in propriul partid, pe imperialii rusi cu comunistii romani. Acestia din urma devenisi pentru interesul cauzei moldoveni.
Revenire in forta
* "Liderul comunist moldovean Vladimir Voronin intentioneaza sa reia relatiile cu Moscova, dupa victoria zdrobitoare inregistrata de formatiunea sa politica in cadrul alegerilor care au avut loc duminica", scrie cotidianul New York Times. "Voronin a anuntat organizarea iminenta a unui referendum care sa decida accesiunea Republicii Moldova in Uniunea Rusia-Belarus. De asemenea, el planuieste sa instituie rusa ca limba oficiala in Moldova si sa limiteze unele libertati democratice, mentionand chiar nationalizarea", comenteaza cotidianul new-yorkez.
* "Comunistii au revenit in forta in fosta republica sovietica Moldova, recastigand controlul asupra unei particele din fostul lor imperiu, la o decada dupa caderea Uniunii Sovietice," titreaza The Independent Herald Tribune. "Aceasta revenire il va sprijini pe presedintele rus Vladimir Putin in planurile sale de a restabili influenta rusa asupra fostelor teritorii sovietice, cunoscute si sub numele de ", adauga cotidianul american.
* The Independent are insa o atitudine mai optimista, referindu-se la angajamentul comunistilor moldoveni de a mentine sistemul pluripartit si de a nu reveni la fosta forma de organizare sovietica. "In prima lor revenire la putere din ultimii zece ani, comunistii din fosta Uniune Sovietica si-au adjudecat peste jumatate din voturile exprimate de alegatorii moldoveni. Partidul comunist a invins fara drept de apel partidele reformiste de centru", afirma cotidianul.
* "Partidul lui Vladimir Voronin s-a slujit mai ales de retorica nostalgica, bazandu-si campania electorala pe evocarea epocii comuniste pentru a-i atrage pe alegatorii dezamagiti de esecurile inregistrate in instaurarea economiei de piata", arata The Washington Post.
* "Liderul comunist Vladimir Voronin, a carei formatiune politica a dominat fara drept de apel alegerile organizate duminica in Republica Moldova, doreste o influenta ruseasca sporita in fosta republica sovietica. Fostul brutar devenit general de politie nu si-a luat un angajament clar in ceea ce priveste mentinerea democratiei", comenteaza Yahoo Daily News. Voronin este in favoarea unei televiziuni de stat care sa reprezinte pozitia guvernului, mai arata Yahoo Daily News.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
