Fondurile de pensii şi asigurătorii atacă piaţa creditelor pentru locuinţe de 660 miliarde de euro a Olandei, luând faţa creditorilor tradiţionali, scrie Financial Times.
În 2012, lui Jeroen van Hessen, fost bancher în Olanda, i-a venit o idee. Băncile încercau încă să se ajusteze la o lume post-criză. ABN Amro, unul dintre cei mai mari creditori ai ţării, era preluat de guvern printr-un bailout. Problemele legate de datorii ale zonei euro generau noi temeri, iar nimeni nu părea să împrumute bani oamenilor care doreau să cumpere o locuinţă.
Van Hessen s-a gândit să umple acest gol. Ideea lui era să treacă de bănci şi să încurajeze alte tipuri de investitori, fonduri de pensii şi companii de asigurări, să intre pe piaţa ipotecilor.
Investitorii instituţionali au reacţionat pozitiv în condiţiile în care cu randamentele obligaţiunilor menţinute scăzute de politicile post-criză ale băncilor centrale ideea obţinerii unui câştig mai mare era atrăgătoare.
De atunci, creditarea non-bancară de pe piaţa ipotecară de 662 miliarde de euro a accelerat. Un număr de noi participantţI deţin aproximativ 20% din piaţă, în creştere de la aproape zero cu câtiva ani în urmă.
Băncile resimt efectele: la începutul acestui an, cota deţinută de cele mai mari trei bănci olandeze, Rabobank, ABN Amro şi ING din creditarea ipotecară nouă a scăzut sub 50% pentru prima dată, deşi acestea domină în continuare din punct de vedere al creditelor ipotecare existente. Această evoluţie a atras interesul investitorilor din Franţa, Germania şi Marea Britanie.
În Marea Britanie, manageri de active incluzând BlackRock, au încercat să ofere credite ipotecare la scară mică. Iar în SUA, anul trecut, instituţiile non-bancare au obţinut o cotă record din piaţă.
În Europa, însă, unde dobânzile au continuat să scadă, Olanda oferă cel mai clar exemplu al unei noi abordări faţă de creditare.
