Bănci și Asigurări

Nicolae Dănilă, fostul preşedinte al BCR, dezvăluie pentru prima dată momentele dramatice prin care a trecut Bancorex la finalul anilor ‘90, care dacă ar fi fost lichidată aşa cum voiau agenţiile internaţionale, ar fi declanşat o criză în lanţ cu efecte asupra României şi întregii economii

Nicolae Dănilă, fostul preşedinte al BCR, dezvăluie...

Autor: Cristian Hostiuc

25.09.2020, 00:06 10508

BNR şi guvernatorul Mugur Isărescu s-au opus lichidării Bancorex mergând pe soluţia ca partea bună să fie preluată de BCR ♦ BNR a asigurat lichiditate continuă astfel încât operaţiunile băncii să se desfăşoare fără probleme

După 30 de ani, piaţa bancară din România este extrem de aşezată, aproape ca un model vestic. Dar nu întodeauna. Anii ‘90 şi începutul anilor 2000, când au apărut primele bănci private capitaliste pe lângă băncile de stat care au moştenit istoria comunistă - Bancorex (BRECE - fosta bancă de comerţ exterior a României), BCR (care a preluat după 1990 activitatea comercială din BNR), Banca Agricolă, BRD - Banca de Investiţii şi Dezvoltare, CEC Bank şi apoi Eximbank, o bancă care ar fi trebuit să sprijine comerţul exterior - au fost extrem de tumultuoşi, chiar dramatici, cu câteva falimente şi în special cu situaţia de la Bancorex, care era cea mai mare bancă din România şi care ajunsese în faliment din cauza creditelor neperformante acordate grupurilor private, din cauza programelor guvernamentale, dar şi din cauza managementului.

La finalul anilor ‘90, aproape 40% din sistemul bancar era neperformant prin băncile de stat şi câteva bănci private, ceea ce a pus în pericol întregul sistem financiar din România.

De patru săptămâni ZF publică în fiecare vineri opiniile celor care au participat la crearea sistemului bancar de după 1990, fie că au fost decidenţi politici (cei care l-au numit pe Mugur Isărescu în funcţia de guvernator al BNR), fie că au fost la conducerea unor bănci de stat şi apoi private (Dan Pascari, fost preşedinte BRCE între 1990 şi 1994, apoi preşedinte al Băncii Bucureşti - Alpha Bank de astăzi -, HVB Bank şi Unicredit Bank).

În numărul de astăzi, Ziarul Financiar publică opinia lui Nicolae Dănilă, cel care a fost administratorul special al Bancorex şi apoi a condus BCR, cea mai mare bancă din România între 1999 şi 2007.

Dănilă a fost preşedintele executiv al BCR în momentul privatizării cu grupul austriac Erste, care a oferit cel mai mare multiplu din istoria bancară mondială pentru o bancă de asemenea dimensiuni, de 6 ori activele nete. Erste a plătit 3,75 de miliarde de euro pentru 60% din BCR, evaluând banca la 6 miliarde de euro.

Pentru prima dată, Nicolae Dănilă, care şi-a început cariera bancară în 1976 la sucursala bancară americană de la Bucureşti - Manufacturers Hannover Trust, dezvăluie amănunte legate de situaţia dramatică prin care a trecut Bancorex dar şi România la finalul anilor ‘90, atunci când toată lumea voia să lichideze această bancă, ceea ce ar fi declanşat o reacţie în lanţ cu consecinţe dramatice pentru România. „Bancorex era aproape de faliment, fără conducere, generând pierderi şi costuri imense, punând în primejdie România şi economia ei. Instituţiile internaţionale au recomandat şi insistau pentru lichidarea (sunset) Bancorex, lucru agreat şi de o parte din spectrul politic al ţării.”

Dănilă spune că după mai multe discuţii, soluţia agreată şi cu BNR a fost de stopare a pierderilor, reducerea costurilor, conservarea activelor băncii şi sprijinirea afacerilor viabile şi nu lichidarea băncii.

„O mare parte din finanţarea curentă a băncii a fost asigurată de BNR prin plasarea de către BCR (care a preluat activele bune din Bancorex) în contrapartidă a unor active în gaj. Prin soluţia aleasă, am evitat o criză majoră pentru România, şi anume faptul că, dacă s-ar fi pus în aplicare lichidarea Bancorex, deveneau exigibile (cu scandeţă imediată) împrumuturi suverane ale României garantate de Bancorex totalizând circa 600 de milioane de dolari, care aveau scadenţe eşalonate până în 2023, iar depozitele clienţilor (totalizând circa 600 de milioane de dolari echivalent în lei şi valută) erau în primejdie. De altfel, bazate pe scenariul lichidării băncii, agenţiile internaţionale prevesteau intrarea României în încetare de plăţi în jurul lunii mai 1999“, spune Dănilă.

El spune că în final soluţia aleasă, de sa scoate partea proastă din Bancorex într-o agenţie separată (AVAB) iar partea bună să fie preluată de BCR a beneficiat de sprijinul preşedintelui României, Emil Constantinescu, care s-a implicat personal, al prim-ministrului Radu Vasile, al guvernatorului BNR, al Parlamentului şi al clasei politice.

Pentru prima dată, el dezvăluie că Bancorex a fost la un pas să finalizeze vânzarea părţii bune către grupul german Bayerishe Landesbank din München, dar din cauza presiuniii şi a timpului scurt, tranzacţia nu a mai putut avea loc.

Dănilă povesteşte cum a reuşit să consolideze BCR şi sucursalele din străinătate pe care le deţinea această bancă astfel încât , în 2004, BERD şi IFC să cumpere 25% din acţiuni, iar în 2005 să fie privatizată cu Erste.

El dezvăluie că înainte de procesul de privatizare cu un acţionar strategic au fost demersuri pentru privatizarea băncii pe piaţa de capital din România, care au rămas, „din păcate, fără succes“.

După ce a plecat de la BCR, Nicolae Dănilă a fost pentru un mandat de 5 ani membru în Consiliul de Administraţie al BNR, iar în ultimii doi ani a fost preşedintele consiliului de administraţie al First Bank, fosta Piraeus Bank, pe care a cumpărat-o fondul de investiţii american JC Flowers.

Viitorul îl va aduce pe Nicolae Dănilă din nou în poziţia de consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO