Schimbările preconizate sunt neobişnuite cu atât mai mult cu cât informaţiile au apărut pe piaţă înainte de încheierea mandatelor titularilor în toate cele trei cazuri.
În mod normal, asemenea semnale de incertitudine privind situaţia de la vârful primelor trei bănci de pe piaţă le-ar putea afecta businessul şi angajamentul salariaţilor, însă afacerile oricum se mişcă lent, conjunctura actuală nu lasă loc de decizii de management spectaculoase, iar apetitul pentru schimbare este destul de ridicat şi în alte bănci, nu numai la nivel de top management, ci şi pe etajele doi şi trei.
Băncile de la vârful clasamentului resimt poate mai mult decât celelalte presiunile de schimbare a modelelor de banking, noile condiţii de piaţă cerând abordări complet diferite şi ajustări ale vechiului mod de a face business.
Sistemul bancar se confruntă cu o provocare enormă din punctul de vedere al menţinerii profitabilităţii şi încă îşi caută o nouă direcţie.
Prima tentaţie este scumpirea produselor şi serviciilor, însă aceasta poate fi riscantă în condiţiile în care economia nu-şi revine.
Apoi poate fi readusă în discuţie opţiunea reducerii numărului de unităţi, a personalului, şi orientarea clienţilor spre serviciile electronice mai puţin costisitoare, însă rămâne de văzut cât de pregătită este piaţa locală pentru un pas radical în această direcţie.
Băncile nu au prea mult timp de căutări atât timp cât economia aşteaptă ca ele să-şi joace rolul de mobilizare a economiilor şi canalizare a acestora spre creditare. Liderii pieţei BCR, BRD şi Banca Transilvania au o responsabilitate majoră de a continua să dea credite în economie, de a-şi susţine clienţii, iar găsirea soluţiilor inclusiv la nivelul resurselor de management nu poate aştepta mult.
La Transilvania se ştie oficial: pleacă Rekkers, vine omul BERD
Situaţia cea mai clară este la Banca Transilvania, unde Robert Rekkers, olandezul care a condus banca din toamna lui 2002, a demisionat şi a şi fost anunţată desemnarea unui şef interimar, Peter Franklin - reprezentantul BERD în consiliul de administraţie al băncii.
Nici Banca Transilvania, nici Robert Rekkers nu au explicat întreruperea neaşteptată a colaborării de nouă ani, limitându-se să facă nişte declaraţii de mulţumiri reciproce. Chiar dacă în mediile bancare era cunoscut faptul că actualul mandat al lui Rekkers urma să se încheie în aprilie, nu se punea problema că acesta ar fi putut să plece, inclusiv pe considerentul că ar fi dificil pentru BT să găsească un alt manager cu experienţ a sa.
Şi totuşi ruptura s-a produs. Potrivit unor surse de pe piaţă, Rekkers solicitase prelungirea contractului de CEO al Băncii Transilvania pentru încă doi ani, dar principalii acţionari au decis că au nevoie de un nou model de CEO, mai conservator, mai stabil şi mai low profile. În câteva ocazii, inclusiv anul trecut, Rekkers a apărut în presa tabloidă care viza subiecte legate de viaţa personală a bancherului.
Indiferent de explicaţiile necunoscute ale rupturii, nimeni nu poate nega că olandezul a traversat alături de Banca Transilvania şi perioada de creştere exponenţială, dar şi momentele dramatice din ultimul trimestru al anului 2008 şi începutul lui 2009, atunci când banca a apelat la BNR pentru un împrumut de urgenţă care a ferit-o să devină victima tensiunilor incredibile de pe piaţa financiară când a izbucnit criza. Rekkers lasă BT pe locul trei după active şi pe locul patru după profitul net în RAS, conform datelor de la sfârşitul lunii septembrie 2011.
Rămâne de văzut cât va dura interimatul lui Peter Franklin şi ce soluţie vor găsi în final acţionarii principali ai Băncii Transilvania.
Mai multe schimbări în discuţie la BCR, clarificările se lasă aşteptate
În cazul BCR, cea mai mare bancă după active, reprezentanţii instituţiei nu au reacţionat până acum oficial la informaţiile vehiculate privind apropiata schimbare a CEO-ului Dominic Bruynseels care circulă pe piaţă încă din toamna trecută, în timp ce Erste, acţionarul principal, le-a tratat drept "zvonuri de piaţă", nedorind să le comenteze.
Instalat la conducerea BCR în vara lui 2008, britanicul Bruynseels a fost primul manager adus de Andreas Treichl, şeful Erste, după interimatul de şase luni asigurat de Manfred Wimmer. El fusese recrutat ca manager de creştere în perioada în care economia şi piaţa bancară în particular încă erau pe val, dar până la urmă a trebuit să opereze ca un adevărat manager de criză, mandatul său fiind suprapus celei mai grele perioade economice cu recesiune dură, tăieri de salarii, schimbări ale reglementărilor privind piaţa bancară şi, nu în ultimul rând, influenţe negative ale unei crize externe fără precedent prin complexitate.
Bruynseels ar urma să fie înlocuit curând cu un alt expat, cehul Tomas Spurny, recrutat de la conducerea CIB Bank Ungaria, filială a grupului italian Intesa. Chiar dacă numele viitorului preşedinte executiv desemnat al BCR a circulat în toată media, nici BCR, nici Erste nu au reacţionat în niciun fel.
Numai că la BCR nu este în discuţie numai schimbarea CEO-ului. Banca a anunţat deja oficial că de la 31 martie Oana Petrescu se va retrage din funcţia de vicepreşedinte executiv pe retail şi va fi înlocuită de cehul Martin Skopek, care a mai ocupat această funcţie până în primăvara lui 2010.
Surse bancare afirmă însă că nici Skopek nu este o soluţie finală pentru şefia retailului BCR. El ar urma să revină la Bucureşti cu un mandat de numai doi ani, mai scurt decât în mod obişnuit, şi să facă naveta între Bucureşti şi Viena de mai multe ori pe lună în condiţiile în care nu renunţă la responsabilităţile de coordonator al businessului de retail al Erste pe toată regiunea. Totuşi, el a trebuit să renunţe la poziţia de membru al boardului executiv al Erste pentru a putea intra din nou în boardul executiv al BCR. Austriecii s-au văzut dintr-odată confruntaţi cu probleme care i-au determinat să disloce doi membri ai boardului de la Viena - Martin Skopek şi Bernhard Spalt - pentru a-i trimite în România şi respectiv în Ungaria.
Lista schimbărilor aşteptate la BCR ar urma să continue cu înfiinţarea unui nou post de vicepreşedinte executiv care să se ocupe de zona de trezorerie, investment banking şi group large corporates, şi pentru care austriecii au purtat discuţii cu Sergiu Manea, un bancher român care în ultimii ani şi-a desfăşurat cariera la Londra şi apoi la Viena şi pe care şefii Erste îl urmăresc de mai mult timp.
BRD se pregăteşte de o tranziţie lungă la vârf
BRD-SocGen, a doua mare bancă după active şi prima după profit, a vrut să clarifice mai repede schimbările preconizate în echipa de top management şi a făcut un anunţ oficial încă de la începutul lunii decembrie 2011.
S-a ajuns însă la o situaţie în care anunţul propriu-zis al BRD conjugat cu informaţiile care circulau deja pe piaţă au condus la interpretarea că postul de preşedinte director general ocupat din 2010 de francezul Guy Poupet ar urma să-i fie atribuit unui alt francez, Alexandre Maymat, şeful SocGen Camerun.
Oficial, numele lui Maymat a fost anunţat cu titlul de propunere pentru un loc de membru în consiliul de administraţ ie al BRD, fără să fi fost indicată o dată anume la care acesta ar urma să avanseze în postul de preşedinte director general al băncii. Guy Poupet s-a văzut astfel nevoit să precizeze că va continua să-şi exercite funcţiile de CEO şi de preşedinte al băncii în cursul acestui an, până când consiliul de administraţ ie va stabili o dată pentru transferul responsabilităţilor sale, dată care ar putea fi şi la primăvară, şi la toamnă.
Cert este că francezii de la SocGen au iniţiat pregătirea în avans a unui proces de tranziţie îndelungată şi lină la vârful BRD, justificat de importanţa băncii şi de dificultatea mediului economic în care trebuie să opereze. Uzanţele Soc-Gen cer ca un viitor preşedinte al băncii să fie mai întâi administrator, aceasta urmând a fi prima poziţie a lui Alexandre Maymat la BRD. Apoi, dimensiunea băncii şi conjunctura locală justifică o perioadă de acomodare şi de informare mai lungă pentru viitorul şef al băncii.
Nu este însă clară raţiunea din spatele deciziei de a pregăti schimbarea lui Poupet după numai doi ani de la instalarea acestuia la conducerea băncii.
Un segment ferit de confuzii din anunţul BRD de la începutul lunii decembrie 2011 a fost legat de directorul general delegat Sorin Popa, care fusese promovat de puţin timp de pe poziţia de director general adjunct responsabil cu retailul şi care de la începutul acestei luni a plecat la Paris la cartierul general al SocGen pe un post de consilier al şefului băncii internaţionale a grupului francez.
În locul lui Popa la conducerea diviziei de retail a fost desemnat Gigi Marinel, fost secretar general al băncii, el încă aşteptând aprobarea din partea BNR pentru a-şi exercita oficial noua funcţie.
Schimbarea relativ simultană a preşedintelui şi a şefului diviziei retail din BRD ar putea pune o anumită presiune asupra organizaţiei, însă reţeaua de retail a băncii este recunoscută pe piaţă ca fiind o "maşinărie" foarte puternică şi eficace după epoca în care aceasta a fost condusă de Sorin Popa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
