Bursa, Fondul Proprietatea şi brokerii încearcă de ani de zile să convingă statul că privatizările prin intermediul pieţei de capital sunt cea mai bună soluţie de eficientizare şi transparentizare a companiilor de stat. Paradoxal însă, unele dintre companiile de stat listate pe bursă sunt într-o situaţie chiar mai proastă decât cele nelistate, un exemplu negativ fiind combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), care a ajuns într-o situaţie dezastruoasă, iar statul încearcă să-l vândă acum cu orice preţ numai să mai salveze ceva.
Nici Transelectrica Bucureşti (TEL), companie listată în 2006, nu a reuşit să devină mai eficientă şi mai valoroasă în urma venirii pe bursă, în timp ce Oil Terminal (OIL) a fost prăduită în ultimii ani fără ca faptul că este listată la prima categorie a bursei să împiedice cumva lucrul acesta.
În comparaţie, Polonia, Cehia şi Ungaria şi-au transformat companiile de stat în campioni regionali, folosind avantajele pe care le conferă listarea la bursă. Aceste ţări au vândut pachete mari de acţiuni în companiile pe care le deţineau, păstrând doar 25-50% pentru control. Au reuşit astfel să atragă banii necesari pentru dezvoltarea lor şi să finanţeze extinderea în regiune. În schimb, statul român, care are participaţii mult mai mari în companiile sale listate, nu a reuşit să facă nimic. Iar asta se datorează şi faptului că guvernanţii au nesocotit mereu piaţa de capital şi au închis ochii la abuzuri, iar în companiile pe care le controlează nu a aplicat niciodată principii de guvernare corporativă şi nu a urmărit niciodată funcţionarea eficientă, în timp ce pe piaţa de capital nu a existat multă vreme nicio voce suficient de puternică pentru a-l trage la răspundere. Astfel a fost posibil ca Oltchim, listat la prima categorie a Bursei de Valori Bucureşti, să acumuleze datorii de peste 700 de milioane de euro şi pierderi de circa 300 de milioane de euro în ultimii cinci ani, deşi este unul dintre cei mai mari producători din industria chimică din Europa.
"Nu există o soluţie unică pentru eficientizarea companiilor de stat. Nu este suficient doar să listezi o companie sau doar să îi schimbi managementul. La Oltchim, faptul că statul controlează pachetul de 54% din capital a fost unul dintre punctele slabe. O altă problemă au fost transformările prin care a trecut industria românească, compania investind mult în petrochimie deşi nu avea rafinărie. De asemenea, o problemă a fost şi faptul că multe nume din business şi din politic au fost implicate în Oltchim", a declarat Remus Vulpescu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, cel care are pe mână acum programul de privatizări al Guvernului, întrebat de ZF de ce a ajuns Oltchim la un pas de faliment, deşi a fost listat la bursă.
Vulpescu a fost invitat la un seminar pe tema derulării ofertelor publice ale statului organizat miercuri, 12 septembrie, de Bursa de Valori Bucureşti.
Oficialul a continuat: "Oltchim nu mai rezistă mai mult de două sau trei luni dacă nu reuşim să îl privatizăm şi să repornim combinatul".
Vizibil deranjat de întrebarea ZF, Victor Cionga, noul director general al Bursei de Valori Bucureşti, a răspuns virulent: "Dumneavoastră ştiţi când a fost listat Oltchim? Listarea Oltchim este o listare istorică, vremurile s-au schimbat mult de atunci. Compania a avut datorii istorice de aceea a ajuns în situaţia de acum", a spus executivul, întrebând ZF ce alte companii privatizate prin bursă în trecut au acum probleme de eficienţă.
Un exemplu este compania Oil Terminal, care a deţinut mulţi ani monopolul pe tranzitul cu produse petroliere prin portul Constanţa, listată la bursă în 1998. Statul este acţionar cu 59,6% din acţiuni, restul fiind controlat de investitorii de pe bursă. Compania a încheiat anul trecut cu afaceri de 27 de milioane de euro şi cu un profit net de circa 100.000 de euro, iar un raport realizat anul trecut de ANAF a scos la lumină cheltuieli nejustificate: mii de euro pe butoni, ace de cravată din aur, genţi de damă sau băuturi scumpe, achiziţii care au fost realizate cu cardul directorului general Silviu Wagner în contul societăţii.
Privatizările pe care vrea să le facă statul în anul următor se vor face prin vânzarea unor pachete minoritare de acţiuni, de 10% sau 15% din capital, la Romgaz, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica, astfel că statul va continua să deţină controlul companiilor, la fel ca la Oltchim sau ca la Oil Terminal.
Tocmai de aceea este mai mult decât necesar ca Bursa de Valori Bucureşti, alături de restul instituţiilor de pe piaţa de capital, să aibă forţa să impună standardele de transparenţă, de eficienţă şi de guvernanţă corporativă specifice oricărei pieţe de capital din lume, pentru ca listarea la bursă să ajute într-adevăr la dezvoltarea acestor companii şi să nu fie doar un obiectiv bifat de formă, la presiunile FMI.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
