Acum sunt trei legi care reglementeaza regimul juridic al proprietatii publice: Legea nr. 47/2007, prevederile Art. 5 din Legea 18/1991 si Art 10. (2) din Legea 213/1998. "De principiu, in afara terenurilor expres prevazute in Constitutie ca fiind exclusiv bunuri de interes public, orice teren din domeniul public al statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale poate fi dezafectat", spune Iulia Bugaru, avocat in cadrul firmei de avocatura Biris Goran.
In Articol Unic Legea 47/2007: "Dupa alineatul (2) al articolului 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins: "Terenurile pe care sunt amplasate retele stradale si parcuri publice, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii nu pot fi dezafectate din domeniul public decat in cazuri de exceptie pentru lucrari de interes national".
"Legea nu prevede care sunt cazurile sau motivele care justifica dezafectarea. Interpretand per a contrario cauzele care justifica mentinerea bunurilor in domeniul public, putem concluziona ca in orice situatie in care bunul si-a pierdut uzul sau interesul public, bunul respectiv poate fi dezafectat", explica Bugaru.
Dezafectarea unui bun din domeniul public inseamna trecerea bunului respectiv din domeniul public al statului sau unitatilor sale administrativ-teritoriale in domeniul privat al statului sau unitatilor sale administrativ-teritoriale.
Bunurile din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile (nu pot fi instrainate, sub nici o forma), imprescriptibile (dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz) si insesizabile (nu pot fi urmarite sau executate silit de eventuali creditori), pot fi doar concesionate, date in administrare sau inchiriate, in conditiile legii, spre deosebire de bunurile din domeniul privat al statului, care pot fi instrainate.
Potrivit articolului 5 din Legea 18/199, apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, cai de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
In plus, potrivit aceluiasi articol, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse in circuitul civil decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
"Pana la aparitia Legii 47, proprietatile care apartineau domeniului public puteau fi dezafectate si trecute in domeniul privat al acelorasi (statul/unitatile sale administrativ teritoriale) prin hotarare a Guvernului, a CGMB, a Consiliului Judetean sau Consiliului Local, dupa caz (in functie de cine era proprietarul bunului respectiv). Din domeniul privat al statului puteau fi vandute la licitatie publica, catre terte persoane fizice sau juridice private", afirma Bugaru.
Noua lege nu a facut decat sa circumstantieze motivele care justifica hotararea organelor de mai sus de trecere a unui teren din domeniul public in domeniul privat (al statului/unitatilor administrativ teritoriale), respectiv sa limiteze motivele de dezafectare a anumitor categorii de terenuri la efectuarea unor "lucrari de interes national".
"De exemplu, sa consideram cazul in care, pana la aparitia Legii 47, Primaria avea in domeniul public un drum - parte a retelei stradale - care din diverse considerente (sa zicem ca drumul nu mai era folosit de cetateni si Primaria intentiona sa valorifice terenul prin scoaterea la licitatie) a luat hotararea sa il treaca din domeniul sau public in domeniul sau privat. Pana la aparitia Legii 47 putea face acest lucru prin Hotarare a Consilului Local/Judetean, pentru orice motive pe care Primaria le considera justificate", explica avocatul de la Biris Goran.
In prezent, dezafectarea poate fi efectuata doar in masura justificarii interesului national, pentru executarea unor "lucrari de interes national". "Ce este insa "interesul national", cine si cum il va stabili in mod concret sunt intrebari la care nu am gasit inca un raspuns si care probabil vor ramane pentru mai multa vreme subiecte deschise dezbaterilor", afirma Iulia Bugaru. Potrivit Art. 10 din Legea 213/1998, dreptul de proprietate publica inceteaza, daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat. In plus, trecerea din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel. Hotararea de trecere a bunului in domeniul privat poate fi atacata in conditiile art. 8 alin. (2).
Desi suprapunerea celor doua legi a creat o ambiguitate in piata, reprezentantii Biris Goran nu considera ca procesul de restituire in baza legilor proprietatii va fi afectat in vreun fel de aparitia Legii 47/2007, din doua motive.
"In primul rand, intrucat apartenenta bunului revendicat la domeniul public sau privat al statului este lipsita de interes din punct de vedere al legilor proprietatii. Conform Art. 9 din Legea 10, imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini", spune Bugaru.
Legile proprietatii (Legea 10/2001, Legea 1/2000, Legea 18/1991, Legea 247/2005) solutioneaza tocmai conflictele generate de preluarile abuzive ale proprietatilor private in proprietatea publica sau privata a statului roman. Iar faptul ca bunul revendicat este inca in proprietatea statului (fie ea publica sau privata) aduce avantajul esential al posibilitatii restituirii in natura (si nu prin echivalent, cum s-ar fi intamplat cel mai probabil daca bunul era in maini private) a bunului revendicat catre fostii proprietari.
"In al doilea rand, legile proprietatii sunt legi speciale de reparatie, a caror necesitate a aparut intr-un anumit context istoric si politic care a incurajat intoarcerea in natura in patrimoniul fostilor proprietari a bunurilor confiscate de regimul comunist", precizeaza Bugaru.
Fiind in prezenta unor legi speciale, prevederile lor deroga de la dispozitiile Art. 10 din Legea 213/1998 (citat mai sus), in sensul ca bunurile din domeniul public sau privat al statului trec direct in patrimoniul fostului proprietar, in baza unei decizii a unitatii detinatoare, a unei hotarari ale Comisiilor de Fond Funciar sau a unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile care dispune acest lucru (dupa caz), in temeiul si in conditiile prevazute de aceste legi speciale de reparatie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
