Austriacul Gerald Schweighofer este considerat "regele lemnului"după ce a investit 310 mil. euro în România, în principal înindustria de prelucrare a lemnului, dar şi în domenii precumagricultura, energia verde sau hotelurile.
El şi-a început investiţiile pe piaţa locală în urmă cu zeceani, dar în actuala perioadă de criză a ieşit de mai multe ori "larampă" pentru a taxa instabilitatea de pe scena politică şischimbările legislative care i-au adus pierderi din afacerea cuenergie regenerabilă.
Uitându-se în urmă, austriacul regretă lipsa unui instituţiiprecum Agenţia Română pentru Investiţii Străine (ARIS), care puteaoferi sprijin investitorilor care nu erau tocmai familiarizaţi cumediul de afaceri local.
"Era mai uşor acum zece ani când am investit la Sebeş. Toatălumea susţinea investiţiile străine, iar ARIS ajuta foarte mult.Când aveai o problemă, cei de acolo aveau puterea să aduneinformaţii şi să te ajute. Acum nu mai este nimeni care să facălucrul acesta", a spus omul de afaceri.
La finalul anului 2009, ARIS a fost absorbită de Centrul Românpentru Promovarea Comerţului, obiectivele de atragere ainvestiţiilor străine fiind preluate de către Directia pentruInvestiţii Străine din cadrul centrului. Iar austriacul apreciazăcă renunţarea la ARIS creează mari probleme.
Pe piaţa locală omul de afaceri deţine două fabrici decherestea, una în Sebeş (Alba) şi una în Rădăuţi (Suceava), ofabrică de panouri Baco (panouri din lemn masiv folosite înindustria mobilei) şi una de panouri încleiate (pentru magazinelede tip do-it-yourself). El mai deţine 15.000 de hectare de păduri,5.000 de hectare de terenuri agricole, trei centrale de producţie aenergiei pe bază de biomasă, două la Sebeş şi una la Rădăuţi, cu ocapacitate totală de 15-16 MW, dar şi un hotel la Rădăuţi. numai ÎnRomânia. Omul de afaceri austriac investeşte în industria lemnuluinumai în România, în timp ce afacerile din Austria se bazează pereal estate. Spre exemplu, acum are în construcţie un hotel de 200de camere la Viena.
Afacerile familiei Schweighofer au prins contur în 1956, cândpărinţii lui Gerald Schweighofer au preluat managementul unui gatercare avea trei angajaţi, dar treptat au crescut producţia. În 1975Gerald Schweighofer începe să se implice în afacerile familiei, iarîn 1995 a achiziţionat un gater în Republica Cehă. În 1998,compania deţinută de familia Schweighofer a fuzionat cu o altăcompanie, Stora Enzo Timber, punând bazele celui de-al doileajucător pe piaţa mondială a lemnului. Câţiva ani mai târziu,familia Schweighofer şi-a vândut acţiunile către Stora Enzo, ieşinddin business.
La începutul anilor 2000 au început să se concretizeze şiafacerile familiei în România. Gerald Schweighofer spune că a decissă investească în România pentru că există un potenţial uriaş înceea ce priveşte pădurile, dar şi forţa de muncă esteatractivă.
Prima investiţie locală s-a finalizat în 2003, când a deschisfabrica de cherestea de la Sebeş în urma unei investiţii de 100 demilioane de euro, unitatea de producţie întinzându-se pe osuprafaţă de 35 de hectare.
Cinci ani mai târziu a ajuns la final cu o investiţie de 115milioane de euro într-o altă fabrică de cherestea plasată însă laRădăuţi. Aceste două fabrici sunt cele mai mari pe care le deţineîn România.
Despre piaţa lemnului
La nivelul economiei mondiale, omul de afaceri se aşteaptă caevoluţia crizei să fie în W, astfel că după o uşoară revenire în2010, anul 2011 să urmeze trendul din 2009, adică să fie de scădereeconomică.
"Am avut o criză teribilă anul trecut, însă acum este mai binepentru că am avut exporturi în Japonia, Orientul Mijlociu sauAfrica de Nord. În 2011 nu mă aştept să fie la fel de bine", a spusGerald Schweighofer.
El a explicat faptul că anul trecut a existat la nivelul Europeiun deficit de materie primă pentru industria lemnului, deoarece pefondul crizei proprietarii de păduri au redus producţia dramatic.În aceste condiţii, preţul lemnului a urcat afectând afacerilecelor care se ocupă de prelucrare, dar în 2010 lucrurile s-auaşezat.
Schweighofer consideră că Statele Unite ilustrează cel mai bineaceastă stare de fapt pentru că situaţia este încă "teribilă", iarsectorul construcţiilor este peste tot afectat.
La final cu achiziţiile
Gerald Schweighofer mai deţine însă şi 15.000 de hectare depădure în România, după ce anul acesta a realizat o nouă achiziţie,cumpărând prin intermediul Cascade Empire, o altă firmă pe care ocontrolează, 5.000 de hectare de teren în zona Bicaz. Preţul uneihectar de pădure este cuprins între 2.000 şi 4.000 de euro, însăomul de afaceri nu mai are în vedere şi alte achiziţii.
Pe lângă pădurile situate în zone precum Prahova, Argeş,Suceava, Harghita, Covasna, Hunedoara sau Vâlcea, omul de afacerimai are şi 5.000 de hectare de teren agricol la Botoşani, pe carespune că acum încearcă să-l compacteze, fiind împrăştiat pe maimulte arii.
Gerald Schweighofer estimează că investitorii străini au ajunssă deţină 90.000 de hectare de teren, adică în jur de 1,5% dinsuprafaţa împădurită din România.
Din informaţiile existente până la această dată, pe piaţa localăau mai cumpărat păduri finlandezii de la Tornator şi fondul germande investiţii Nordcapital, însă mai sunt şi alţii.
Nordcapital a investit peste 30 de milioane de euro în achiziţiaa mai bine de 10.000 de hectare de păduri pe piaţa locală, în timpce Tornator are 12.000 de hectare.
Cu toate că poate fi considerat unul dintre cei mai mariproprietari de terenuri din România, principalul business local allui Schweighofer este cel de prelucrare a lemnului, care generează90% din afacerile locale ale grupului HolzindustrieSchweighofer.
Anul acesta, grupul şi-a bugetat o cifră de afaceri de 300 demilioane de euro, în creştere cu 36% comparativ cu nivelul din2009. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, numai fabricadin Sebeş a avut o cifră de afaceri de 207 milioane de euro şi unprofit 24 milioane de euro.
Producţia fabricilor din România merge în proporţie de 85-90% laexport, cea mai importantă destinaţie fiind Japonia, unde livrărilevor fi de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta.
Din punctul de vedere al mărimii, Japonia este a treia piaţă decherestea din lume, după Statele Unite şi China. Aici seconstruiesc anual în jur de un milion de locuinţe, iar calitatealemnului este foarte bună, spre deosebire de China, unde accentulse pune mai mult pe preţ.
Pariul "biomasa"
Într-un top al problemelor cu care se confruntă în România ,Gerald Schweighofer a trecut pe primul loc lipsa unei instituţiiprecum ARIS, problemele de infrastructură şi faptul că "nu mai poţiavea încredere în lege". El se referă la situaţia creată în jurulinvestiţiilor în centralele de producţie a energiei pe bază debiomasă.
"A fost o greşeală enormă să facem aceste investiţii. (...) Nuaş recomanda nimănui să investească în electricitate pe bază debiomasă în România", a spus omul de afaceri.
Schweighofer susţine că în condiţiile în care energia produsăeste preluată în reţea ar fi trebuit să primească, conform legii,trei certificate verzi, dar primeşte numai unul, ceea ce îicauzează pierderi. Fără aceste certificate verzi, acest tip deinvestiţie devine nerentabilă.
Dar o investiţie înseamnă şi risc şi puţini au fostantreprenorii care să înregistreze câştiguri pe toate liniile debusiness începute. Până să devină un "rege al energiei",Schweighofer trebuie să se mulţumească cu titlul neoficial de"regele lemnului".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
