Muzica in format digital nu este deloc usor de accesat si formatele nu sunt totdeauna compatibile cu echipamentele folosite pentru ascultarea ei, iar acest lucru pune in pericol o industrie care a inceput sa insumeze sute de milioane de dolari pe an.
Standardele de pastrare si comercializare a continutului media (audio/video) nu exista decat intr-o forma foarte vaga oferita de catre marile companii din industria muzicala si cuprind specificatii legate de securitate si de protectia drepturilor de autor. Cu o baza comuna atat de mica, formatul digital de pastrare informatiei audio/video a ramas la alegerea distribuitorilor. Aceasta libertate a condus la crearea si raspandirea a numeroase formate, fiecare avand pretentia de a fi incununat drept cel mai bun si recunoscut ca standard.
Intr-un mod ironic, aceasta situatie se intoarce impotriva marilor producatori de muzica, deoarece, intr-o covarsitoare majoritate, playerele digitale suporta formatele clasice gen mp3 si wav, acestea neavand nici un fel de mecanism de protectie a drepturilor de autor. Se ajunge la situatii in care poti incarca pe un player portabil mp3-uri descarcate ilegal de pe Internet sau extrase de pe CD-urile audio, dar nu poti folosi, de exemplu, muzica in format digital cumparata de pe magazinul online al Sony Music pe player-ul iPod de la Apple. Nu e de mirare ca piata muzicii online descarcate legal este infima fata de cea descarcata ilegal.
Apple foloseste un manager al drepturilor digitale (DRM) numit FairPlay, RealNetworks foloseste Helix, iar, mai nou, Microsoft foloseste Janus. E ciudat cum industria nu observa cat de derutanta este aceasta situatie pentru cumparatori. Apple ramane adepta unei politici izolationiste. Foloseste doar FairPlay in sistemele sale si nu a vrut sa vanda licenta nici pentru playere care sa suporte DRM-ul FairPlay si nici pentru magazine care sa vanda muzica protejata cu acest DRM. RealNetworks, ca orice companie de dimensiuni mici, promoveaza un sistem numit Harmony care e compatibil atat cu DRM-ul proprietar Helix cat si cu Janus (Microsoft) si cu cel al Apple (chiar daca ilegal).
Cea mai buna pozitie o are totusi Microsoft cu al sau Janus. Desi MSN Music, divizia de vanzari de muzica online, nu are decat o mica importanta pentru giganul din Redmont, Microsoft castiga foarte mult din vanzarea de platforme Windows Server 2003 care sunt necesare pentru a distribui continut digital in format Windows Media. Pentru a promova platforma Server 2003, Microsoft ofera uneori gratuit licente de Windows Media pentru studiourile de muzica, pentru cele de filme sau pentru cei care produc playere digitale.
Cand, la inceputul lui octombrie a lansat Windows Media 10 si Janus, Microsoft a facut de una singura un pas pentru a simplifica situatia consumatorilor. A realizat logo-ul "PlayForSure" pentru site-uri si playere digitale. Teoretic, muzica PlayForSure cumparata din magazine ca Napster, Musicmatch sau Wal-Mart Stores poate fi ascultata pe playere produse de Dell, Creative, iRiver, Gateway sau Virgin Electronics. Nici unul dintre aceste playere nu este la fel de usor de folosit ca cel de la Apple si nici unul dintre site-uri nu se poate compara cu Apple iTunes-ul ca simplitate in utilizare. si nici un rival nu poate lupta impotriva marketingului stralucit sustinut de Apple. Totusi, diferenta dintre Apple si competitiori se micsoreaza. Iar Virgin Electronics este departe de a fi un outsider. Ea face parte dintr-un imperiu construit pe vanzarea muzicii, marketigul Virgin in acest domeniu avand o experienta indelungata.
In fond, ceea ce isi doresc consumatorii este sa poata cumpara muzica (si intr-un viitor apropiat, filme) pe care sa o ruleze pe orice dispozitiv doresc. "Cortul" Microsoft aduna ofertele intr-un mod in care multumeste pe toata lumea, mai putin poate Apple. Oricum, Apple are o istorie intreaga de mers impotriva curentului si iata ca totusi nu a fost o alegere gresita.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
