Istoria dinaintea apariţiei scrisului este povestită de obiectele descoperite, de rămăşiţele aşezărilor sau mormintele oamenilor preistorici. Vasele de lut spun poveşti despre gastronomia vremurilor, armele despre războaie, iar aurul spune povestea statutului şi vanităţii. Colecţia de aur din Muzeul de Istorie Naturală din Viena este populată de aur transilvănean, podoabe strălucitoare, precum lanţuri, brăţări, ace pentru haine. Cum a ajuns aurul de pe spaţiul românesc vedeta colecţiei vieneze de aur preistoric?
La nici un kilometru de centrul istoric al Vienei, două palate aproape identice stau faţă în faţă, ca într-o oglindă. Unul este Muzeul de Istorie Naturală din Viena şi celălalt este Muzeul de Istoria Artei. Cele două muzee au fost inaugurate la finalul secolului al XIX-lea de împăratul habsburg Franz Joseph (1830-1916). Muzeul este uriaş, cu zeci de expoziţii desfăşurate pe 8.500 metri pătraţi şi cu peste 100.000 de obiecte expuse. Este impresionant de la un capăt la altul, cu rămăşiţe autentice ale oamenilor preistorici, unelte, podoabe şi arme, un schelet aproape complet de balenă sau un femur de dinozaur pe care ai voie să îl atingi. „Perla coroanei” este statueta antropomorfă Venus din Willendorf, care datează de acum 30.000 de ani. Cu puterea unui imperiu în spate, muzeele vieneze au adunat şi găzduiesc artefacte de prin toate colţurile lumii, de la sarcofage egiptene, statuete autentice cu împăraţi romani celebri la piese de pe spaţiul românesc. Pentru un vizitator român, una dintre cele mai interesante încăperi este cea destinată aurului preistoric. Sare în ochi faptul că 70-80% din aurul expus este de pe teritoriul României, din Transilvania. „Transilvania, până la 1918, făcea parte din monarhia austro-ungară. Multe dintre tezaurele descoperite în secolul al XIX-lea sau la începutul secolului XX în Transilvania au fost preluate de autorităţi şi duse la centru, la centrul monarhiei austro-ungare, adică la Viena. De aceea sunt ele prezente acolo”, explică Florentina Niţu, decanul Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti. Austriecii au inaugurat muzeul în 1891, în vreme ce România avea doar o colecţie de antichităţi în cadrul Palatului Universităţii din Bucureşti.
Scările interioare ale muzeului
Colecţia de aur preistoric din Muzeul de Istorie Naturală din Viena
„În plus, în România, primul muzeu naţional de antichităţi s-a organizat destul de târziu, în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864, şi nu beneficia nici măcar de un spaţiu propriu. Era găzduit în clădirea în Palatul Universităţii din Bucureşti. La fel, în Palatul Universităţii din Bucureşti, în momentul în care a fost ridicat, au fost adăpostite toate marile instituţii ale statului român. Era cea mai importantă clădire de prestigiu instituţional şi Senatul României a fost găzduit aici până la începutul secolului XX”, mai spune Florentina Niţu. Povestea pe care o spun antichităţile preistoriei, adică dinainte de apariţia scrisului, este de multe ori mai autentică decât povestea pe care o spun istoricii. Nu există istorie, ci doar istorici, spune o vorbă din folclorul mondial, însă obiectele sunt... obiective.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
