Calităţile solicitate de instituţiile financiare sunt competitivitatea, calmul în condiţii de presiune şi predispoziţia către asumarea de riscuri, scrie Reuters.
"Dacă spunem că pentru a fi trader trebuie să fii agresiv şi pregătit să-ţi asumi riscuri şi că avem un sistem de recompense prin care sunt răsplătite astfel de persoane, atunci vor exista oameni care vor ajunge să tranzacţioneze fără scrupule. În această situaţie se află cei care sunt mai predispuşi decât media să facă acest lucru", afirmă Kim Stephenson, scriitor şi psiholog.
De obicei, băncile supun candidaţii mai multor interviuri riguroase şi mai multor ore de teste numerice şi psihometrice. O companie de recrutare specializată în traderi, care are sediul în Londra, a spus că a fost imposibil să elaboreze un profil al posibilului escroc.
Unul din cele mai recente cazuri de traderi implicaţi în activităţi ilegale este cel al lui Kweku Adoboli, trader al UBS din Londra, care a fost acuzat de fraudă şi contabilitate falsă, banca eleveţiană susţinând că întreaga pagubă se ridică la 2,3 miliarde de euro.
Adoboli, ale cărui activităţi au fost descoperite când banca a cerut o explicaţie pentru poziţiile pe care acesta le-a făcut, trebuie să se prezinte în faţa instanţei pe 22 noiembrie şi riscă până la zece ani de închisoare.
În condiţiile în care asumarea riscului în anumite limite este parte a activităţii zilnice a fiecărui trader, a avea un comportament lipsit de scrupule sau a reliza o activitate neautorizată este foarte probabil să fie rezultatul unui amestec de lăcomie, panică şi mândrie, spun cei din această industrie.
"Punctul de plecare îl reprezintă dorinţa de promovare personală deoarece succesul este răsplătit prin bonusuri, dar în momentul în care tranzacţiile nu merg bine, indiferent care a fost motivaţia iniţială, aceasta este repede înlocuită de eforturi riguroase fie de a ascunde totul, fie de a încerca să se repare totul", consideră Karolos Seeger, partener la firma de avocatură Debevoise & Plimpton.
Faptul că traderii lipsiţi de scrupule nu profită în mod direct de acţiunile lor este o excepţie de la multe alte infracţiuni comise de funcţionari, precum sunt cele în care aceştia folosesc în mod abuziv informaţiile confidenţiale pentru a obţine un profit personal rapid.
"În ceea ce priveşte acest tip de activitate, este o problemă de reputaţie şi de apreciere şi de foarte multe ori teama pierderii reputaţiei este cea care îi face pe oameni să încerce să muşamalizeze totul în loc să repare situţia şi să-şi asume ceea ce au făcut", a spus Seeger.
În astfel de situaţii oamenii tind să considere că pot reduce pierderile prin tranzacţiile viitoare. Ei cred că dacă spun adevărul vor suporta consecinţele negative şi astfel încearcă să ascundă volumul mare de pierderi în încercarea de obţine profituri prin care să diminueze deficitul.
"Sunt precum jucătorii care pierd banii de chirie la jocurile de noroc şi apoi pariază pe chiria aferentă lunii viitoare în încercarea de a recupera suma pierdută", spune Roger Philby, fundatorul The Chemistry Group, o companie care asigură consultanţă în managementul talentelor şi care efectuează profilul psihometric pentru diferite companii.
Toshihide Iguchi, care a fost închis în 1996 pentru că a făcut tranzacţii neautorizate cu obligaţiuni care au produs o pagubă de 1,1 miliarde de dolari băncii Daiwa Bank din Japonia, a încercat timp de mai bine de zece ani prin 30.000 de tranzacţii să recupereze o pierdere iniţială de aproximativ 200.000 de dolari.
Cel mai probabil, pierderile repetate şi stresul accentuat întunecă gândirea traderilor, spune John Coates, cercetător în neuroştiinţă şi finanţe la Cambridge şi fost trader la Goldman Sachs şi Deutsche Bank.
"Hormonii de stres exercită schimbări fundamentale în creier şi în modul în care o persoană gândeşte", spune Coates, care a studiat impactul nivelului hormonal şi asumarea riscului în cazul traderilor.
"Există unu sau două studii prin care se demonstrează că în condiţii de stres cronic, timp îndelungat, hormonii de stres încep să afecteze creierul şi cortexul prefrontal, partea raţională a creierului, astfel încât aceasta nu mai funcţionează normal şi de aceea creierul va acţiona pe baza reacţiilor emoţionale stocate mai degrabă decât să gândească efectiv", explică Coates.
Ideea că această cultură a tranzacţiilor necinstite este proprie băncilor a fost foarte mult folosită de avocaţii lui Kerviel în apărarea acestuia. Avocaţii l-au prezentat ca un pion nevinovat, corupt şi forţat de către o bancă ce tolera încălcările sistemului de control al riscului, atâta timp cât traderii obţineau câştiguri pentru bancă.
Kerviel nu a negat că şi-a asumat pariuri riscante şi că a minţit pentru a le ascunde, dar a susţinut că superiorii ştiau tot ceea ce face.
Dar înainte ca această industrie să-şi restructureze cultura organizaţională, este foarte probabil ca Adoboli să nu fie ultimul trader judecat pentru că şi-a asumat riscuri foarte mari. "Ştiu câteva persoane care au răsuflat uşurate când au aflat că este vorba de UBS, pentru că adevărul este că putea fi oricare dintre noi", a spus directorul general pe operaţiuni de tranzacţionare în contul clienţilor al unei importante bănci de investiţii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
