Ca urmare a achizitiilor speculative, valoarea asa-numitul dinar "elvetian" irakian utilizat in regiunea autonoma kurda s-a dublat in raport cu dolarul in ultima luna, confirmand parerea oficialilor locali, conform careia stabilitatea monetara trebuie sa constituie o prioritate a unei administratii instaurata in Irak dupa incheierea raboiului.
Dinari buni, dinari rai
Irakul de nord utilizeaza dinarul emis de Banca Centrala Irakiana inainte de 1991. De atunci nu au mai fost emise alte bancnote, iar retragerea bancnotelor uzate, combinata cu retragerea bancnotei de 25 de dinari de catre Bagdad in urma cu cativa ani, au dus la scaderea rezervei de moneda.
In ultimele saptamani, conform traderilor, acest proces s-a accelerat, cei din nord incepand sa stranga dinari, asteptandu-se la o crestere a valorii acestei monede odata cu colapsul regimului lui Saddam si ridicarii sanctiunilor internationale.
Valoarea dinarului a crescut, in raport cu dolarul, in bazarul din Arbil, de la mai mult de 10 luna trecuta la 5,6 in aceasta saptamana, scazand in final pana la 6.
Dinarul "Saddam", care circula in resul Irakului a urmat o directie opusa. Denumit astfel pentru ca bancnotele au inscriptionat portretul presedintelui irakian, moneda, cu o valoare oficiala de 3 dolari, s-a prabusit pana la aproximativ 2,800 in raport cu dolarul.
In timp ce dealerii si persoanele fizice din nord renunta la dolari, restul economiei tinde sa se dolarizeze, oamenii pierzandu-si increderea in dinarul Saddam.
Supraevaluatul dinar "elvetian" da dureri de cap guvernului regional kurd, care se confrunta cu o criza monetara si o crestere a costurilor monetare locale. Unii oameni de afaceri ce au incheiat contracte exprimate in dolari se afla in pragul falimentului datorita cresterii costurilor.
Unii dealeri cred ca dinarul elvetian ar putea creste pana la 2 dolari. "Dinarul elvetian este valabil in alte tari, iar odata cu inlaturarea lui Saddam si eliminarea sanctiunilor, comertul se va dezvolta," spune Omar Dabbagh, trader in cadrul pietei libere Arbil ce determina ratele de schimb valutar in absenta unui sistem bancar.
Unii experti cred, insa, ca aceasta situatie va fi depasita odata cu determinarea volumului real de dinari aflati in circulatie. "Cred ca paritatea reala va fi de 20-30 in raport cu dolarul," a declarat Adnan Mufti, fost ministru de finante al guvernului regional kurd. Acesta si alti experti cred ca solutia ar fi introducerea dolarului ca moneda temporara, insa aceasta masura ar putea fi considerata coloniala, dand nastere unor probleme de ordin politic.
"Ar fi mai bine daca dinarul Saddam ar fi retras din circulatie, fiind inlocuit cu o noua moneda cu paritate in raport cu dolarul," a mai declarat Adnan.
Cine va controla petrolul?
Pe masura ce armatele aliate castiga controlul asupra centrelor de putere din Irak, piata anticipeaza o reluare treptata a exporturilor de petrol din aceasta tara. Totusi, diplomati si experti din cadrul acestei industrii avertizeaza ca acest optimism, care a dus la o scadere de 20% a preturilor la petrol in ultimele trei saptamani, ignora faptul ca rezolvarea complicatelor probleme de ordin politic si legal ar putea dura saptamani, poate chiar luni.
Intrebarea de baza este simpla: in momentul incheierii razboiului cine va dispune de autoritatea legala de a vinde petrolul irakian? O autoritate americana fara mandat international? Sau o autoritate sprijinita de Franta, Rusia, China, Marea Britanie si Statele Unite, membrii permanenti ai Consiliului de Securitate?
In prezent, activele petroliere ale Irakului se afla sub supravegherea Statelor Unite, incluzand fonduri obtinute din vanzarea de petrol in valoare de 2,9 miliarde de dolari si cele opt pana la noua milioane de barili de petrol depozitate in Ceyhan.
Agentia guvernamentala irakiana care se ocupa de cumparari si vanzari exista inca, dar fara acordul Statelor Unite vanzarile ar fi ilegale. Unii spun ca s-ar gasi cumparatori chiar si in aceste conditii daca pretul ar fi destul de scazut. Altii spun insa ca traderii ar ezita sa cumpere petrol irakian in absenta unei autoritati.
Oficialii guvernului american nu au facut comentarii pe marginea acestor probleme, fiind sensibili la perceptia conform careia acest razboi s-a purtat nu cu scopul dezarmarii guvernului irakian, ci pentru castigarea controlului asupra celei de-a doua mari rezerve petroliere a lumii.
Reconstructie. Pe ce ne bazam?
Guvernul american incearca sa elaboreze un plan de redresare a economiei Irakului, dar problema este ca nu stie cu exactitate ce incearca sa redreseze. Regimul lui Saddam a fost atat de secretos, incat a publicat prima harta a Bagdadului in 1973 si ultimul buget in 1978. Expertii au date diferite legate de marimea economiei irakiene si de populatia tarii, multe familii neraportand decesele pentru ca ar fi obligate sa renunte la cartelele de rationalizare a produselor alimentare.
Majoritatea tarilor publica date statistice pentru ca Banca Mondiala si Fondul Monetar International cer informatii pentru acordarea de imprumuturi, insa Irakul nu a mai contractat nici un astfel de imprumut din 1973, nepermitand in acelasi timp echipelor FMI sa colecteze date.
Luna trecuta, Trezoreria Statelor Unite a transformat un numar de birouri ce urmareau initial evolutia pietelor financiare intr-un centru de colectare de date legate de Irak. Majoritatea datelor fiind depasite, Trezoreria a recurs la CIA, ce a monitorizat ani intregi economia irakiana. Colectarea informatiilor legate de salarii si preturi a devenit o prioritate.
Sectorul asupra caruia americanii dispun de date oarecum sigure este cel petrolier, cu toate ca Bagdadul efectueaza si vanzari ilegale de petrol.
Cheltuielile guvernului irakian sunt mult mai greu de determinat, estimarile legate de reconstructia tarii variind intre 20 de miliarde de dolari pe an timp de mai multi ani si pana la 600 miliarde de dolari pe durata unui deceniu. Acest lucru se datoreaza tocmai incertitudinii ce apare ca urmare a lipsei de date.
Finantele guvernului sunt de asemenea greu de descifrat, Statele Unite nefiind sigure cate persoane lucreaza pentru guvern in mod direct sau indirect.
Una dintre cele mai importante semne de intrebare vizeaza datoria statului irakian, estimarile cu privire la valoarea acesteia variind intre 60 si 120 miliarde de dolari. Unul dintre factorii ce creeaza aceasta diferenta este fapul ca Irakul nu recunoaste asistenta in valoare de 30 miliarde de dolari primita din partea mai multor natiuni din regiunea Golfului Persic. Estimarile legate de dobanda acumulata variaza si ele.
Apoi, exista daunele de razboi pe care Irakul trebuie sa le plateasca si a caror valoare s-ar putea ridica la 27,3 miliarde de dolari.
Dar mai intai, Irakul trebuie sa detina inregistrari contabile ale datoriilor sale, iar aceste inregistrari, spera americanii, se afla la sediul bancii centrale. Datorita izolarii Bagdadului de restul lumii, este posibil ca aceste inregistrari sa nu fie intr-o forma prea buna. Totusi, un oficial al Trezoreriei americane este de parere ca oficialii americani vor avea posibilitatea de a interoga suficient de multi oficiali ai bancii centrale si ai ministerelor irakiene pentru a-si forma o imagine corecta asupra sistemului bancar si financiar al acestei tari.
Competitia pentru contracte
Pentagonul a acordat in exclusivitate companiei Kellogg Brown & Root, subsidiara a grupului Halliburton, un contract in valoare de sapte miliarde de dolari, care vizeaza supravegherea operatiunilor de stingere a incendiilor din campurile petrolifere irakiene.
In plus, acordul permite Kellogg Brown & Root sa incaseze un profit de pana la sapte procente, ceea ce echivaleaza cu aproape 490 de milioane de dolari.
Decizia autoritatilor a fost anuntata la inceputul lunii martie, dar detaliile au fost prezentate in cursul acestei saptamani, intr-o scrisoare publicata de Corpul de Inginerie al Armatei, care raspunde intrebarilor inaintate de cativa oameni politici din Statele Unite. Acestia au cerut Biroului General de Contabilitate (General Accounting Office - GAO) sa lanseze o ancheta cu privire la criteriile aplicate de administratia Bush in momentul acordarii contractelor de reconstructie din Irak.
In cererea inaintata GAO, care este instrumentul de ancheta al Congresului american, se mentioneaza cazul filialei Halliburton, care este banuita ca "a beneficiat de un tratament special din partea administratiei".
Vicepresedintele american, Dick Cheney, a fost director executiv al Halliburton, in perioada 1995 - 2000.
Lista companiilor americane care au primit contracte de munca in regiunea Irakului continua sa se extinda.
Cei mai recenti castigatori de astfel de contracte, ce cumuleaza o valoare totala de 300 milioane de dolari, sunt Fluor Corporation, Washington Group International, Parini Corporation. Saptamana trecuta, fiecare din aceste companii au primit din partea Army Corps of Engineers, divizia de geniu a armatei americane, contracte de efectuare a unor lucrari de reparatie de drumuri, poduri si cladiri, precum si construirea de baraci pentru soldatI, in valoare de peste 100 de milioane de dolari.
Totusi, nu se stie inca cine va fi castigatorul premiului cel mare al acestei runde: un contract de 600 milioane de dolari acordat de Agentia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala. Contractul va acoperi lucrari de reconstructie a infrastructurii Irakului. Agentia a anuntat initial ca a selectat doi ofertanti finalisti si ca va lua o decizie in perioada urmatoare.
catalina.apostoiu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
