Noi fluxuri de capital lasa firmele de investitii sa se orienteze catre afacerile evaluate la peste 50 mld. dolari (40 mld. euro).
Blackstone Group, care a anuntat recent ca a strans cel mai mare fond de investitii din lume, incearca sa mareasca suma alocata investitiilor peste pragul de 20 mld. dolari (16 mld. euro), scrie The Wall Street Journal Europe.
Blackstone a adunat deja 15,6 mld. dolari (13 mld. euro) pentru investitii. Ultima miscare este posibil sa accelereze o cursa intre firmele care detin fonduri uriase de capital pentru investitii pe Wall Street, pe masura ce alte firme de profil urmaresc deja crearea unor fonduri de 15 mld. dolari.
Cu puterea financiara crescuta, firmele de investitii private verifica posibile preluari ale unor companii a caror valoare de piata este de 50 mld. dolari sau mai mare, potrivit celor care lucreaza in domeniu. S-au dezvoltat atat de mult, incat, teoretic vorbind, ar putea sa aiba ca tinta unele dintre cele mai mari companii, incluzand aici si cele 30 de companii ce fac parte din indicele bursier Dow Jones Industrial Average, precum McDonald's sau General Motors. In Europa, numele mari ar putea include Vivendi din Franta, BT Group, compania de telecomunicatii din Marea Britanie, sau chiar gigantul producator de bunuri de larg consum Unilever, cu sediul in Marea Britanie si in Olanda.
Cea mai mare achizitie facuta de firmele de investitii cu capital privat ramane cea a RJR Nabisco din 1988 pentru suma de 25,1 mld. dolari (20 mld. euro); pe locul al doilea un grup de firme de investitii a hotarat sa cumpere anul acesta lantul de spitale HCA cu sediul in SUA.
Acum un an, cel mai mare fond de investitii private avea cu putin peste 5 mld. dolari (4 mld. euro). Fostul fond detinut de Blackstone, printre cele mai mari la vremea aceea, era de 6,45 mld. dolari (5,2 mld. euro), capital adunat numai in 2002.
Firmele de investitii cu capital privat obtin bani de la investitori cum sunt fondurile de pensii, universitati si familiile bogate. Combinatia intre acesti bani si sume mari obtinute din finantari bancare le permite sa cumpere mari companii listate la bursa si a caror valoare este mai mare decat fondurile investitorilor pe care le au la dispozitie.
Firmele iau companiile achizitionate, le restructureaza si le vand apoi cativa ani mai tarziu altor investitori sau companii sau publicului, lucru care duce la obtinerea unui profit important. De-a lungul timpului, firmele obtin onorarii importante si dividende.
Firmele de investitii private au creat noi fonduri la fiecare trei ani. Pana anul acesta, aproape 159 mld. dolari (127 mld. euro) au fost fixate ca fonduri destinate preluarilor din intreaga lume, potrivit Thomson Financial.
Cresterea de noi megafonduri este posibil sa insemne ca industria va continua cu mai multe achizitii si de dimensiuni tot mai mari. "Vedem o privatizare semnificativa a corporatiilor din America", a afirmat James Westra, un avocat al carui cabinet se afla la Boston, Gotshal & Manges, si care lucreaza cu firme de investitii.
Pana acum, firmele de investitii private au cheltuit 421 mld. dolari (337 mld. euro) pentru cumpararea de companii, aproape jumatate cu afaceri semnalate in SUA, 38% in Europa, iar restul in Asia. Acest lucru reprezinta 17% din toate fuziunile si achizitiile ce au fost incheiate la nivel global. Anul trecut firmele au cheltuit suma totala de 253 mld. dolari (202 mld. euro), potrivit datelor facute publice de Thomson.
In ultimele decenii, fondurile de investitii private au inregistrat in medie randamente de 16,5% pe an, arata datele financiare venite de la Thomson Financial, superioare majoritatii investitiilor traditionale cum sunt depozitele si obligatiunile.
Carlyle Group din Washington are ca tinta crearea unui singur fond de 15 mld. dolari (12 mld. euro), dar s-ar putea sa opteze pentru unul mai mare, influentata fiind de ultima mutare a Blackstone. Kohlberg Kravis Robert & Co. din New York are cateva initiative care se deruleaza si care vor duce la strangerea unei sume de 25 mld. dolari (20 mld. euro). In acelasi timp, un nou fond de 15,2 mld. dolari (12 mld. euro), acumulat de Texas Pacific Group, nu
s-a inchis inca oficial si s-ar putea redeschide pentru investitori. Purtatorii de cuvant de la Carlyle, KKR si TPG au refuzat sa comenteze.
Martin Halusa, director executiv al firmei de investitii private Apax Partners Worldwide din Londra, au previzionat pentru acest an un fond realizabil de 100 mld. dolari (80 mld. euro).
Blackstone a decis sa redeschida fondul sau de 15,6 mld. dolari (13 mld. euro) pentru investitori, deoarece se apropia o restrictie interna care urma sa impiedice cheltuirea a mai mult de 40% din bani in fiecare an. A decis sa aduca in firma mai multi bani pentru a permite sa se cheltuiasca mai mult pentru afaceri. Printre institutiile care au investit in noul fond se numara: guvernul din Singapore, sistemul privat de pensii al profesorilor din California, sistemul public de pensii din California si un alt fond de pensii din Canada.
Fondat in 1985, Blackstone are 750 de angajati in toata lumea. Suplimentar, pe langa fondurile de investitii private, acesta ofera investitorilor parti din fondurile de asigurare si conduce un grup care sa ajute la restructurarea companiilor.
Noile megafonduri s-ar putea sa intensifice criticile aduse de unii investitori, in special in legatura cu comisioanele pe care firmele de investitii private le percep. In afara de onorariile managerilor, de 1,5%, pe care le platesc investitorii, multe firme cer companiilor achizitionate taxe de tranzactie, cand sunt cumparate companiile, si taxe de consiliere de fiecare data cand imprumuta bani.
Cativa investitori in fostul fond Blackstone au afirmat ca ei considera ca sunt cerute taxe excesive atat investitorilor, cat si companiilor din portofoliul firmelor.
Unii investitori au spus ca ei considera ca perceperea acestor taxe inseamna ca firmele de investitii pot castiga chiar daca afacerile in care investesc nu mai aduc profituri, separand interesele investitorilor de cele ale firmelor insele. La o conferinta recenta din New York, Joe Landy, seful firmei de investitii private Warburg Pincus din New York, care nu cere astfel de taxe de tranzactie companiilor pe care le controleaza, ii critica pe cei pentru care cresterea fondurilor este o cale de mijloc mai degraba decat un sfarsit. "O multime de modele sunt stabilite doar pentru a genera onorarii pentru partenerii fondului", a afirmat el.
Pe masura ce investitiile private devin o forta economica din ce in ce mai puternica, aceste firme devin subiectul unor examinari minutioase ale autoritatilor. Cateva firme de investitii private au avut parte de anchete preliminare din partea Departamentului de Justitie din SUA in legatura cu posibile intelegeri secrete intre cateva firme care se ocupa de preluari si care ar fi realizat licitatii comune. Blackstone nu a primit nicio scrisoare de acest gen pana acum.
In trecut, firmele de investitii private au fost dezavantajate la licitatiile pentru companii in favoarea celor care proveneau din aceeasi industrie cu compania pentru care se licita, cunoscuti sub denumirea de "cumparatori strategici".
In mod tipic, cumparatorii strategici pot obtine o eficienta mai mare a costurilor din achizitiile lor, deoarece ei sunt in aceeasi industrie si de aceea isi permit sa ofere mai mult. Asta s-a intamplat anul trecut, cand firma de investitii private Ripplewood Holdings a fost interesat de producatorul de electrocasnice Maytag, dar in cele din urma a castigat Whirlpool.
Recent, balanta s-a inclinat in favoarea firmelor de investitii private, stimuland abilitatea lor de a cumpara companii din ce in ce mai mari. Motivul: importanta pe care pietele o acorda finantarii firmelor de investitii private la o rata a dobanzii mai mica si cu termeni mult mai flexibili decat al multor cumparatori strategici, permitand firmelor de investitii sa ofere mai mult pentru companiile pe care le vizeaza.
In unele cazuri recente, firmele de investitii private au platit cu 20% peste pretul tinta obisnuit al unei actiuni. La achizitia din 2005 a SunGard Data Systems, ofertantii s-au temut initial de o contraoferta de la unul din rivalii SunGard, dar aceasta temere nu s-a materializat niciodata datorita avantajelor financiare si contabile de care s-au bucurat firmele de investitii private, a afirmat recent Jim Coulter, cofondator al TPG.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
