În 2014, când Rusia a invadat Ucraina, cotaţiile petrolului gravitau în jurul pragului de 100 de dolari pe baril, un nivel mai mult decât confortabil pentru marii producători. Rusia este unul dintre cei mari mari. Agresiunile ruseşti au fost întâmpinate de către comunitatea internaţională cu sancţiuni, care au avut ca efect prăbuşirea rublei ruseşti. A urmat şi prăbuşirea preţurilor petrolului până la un minim de 30 de dolari pe baril în primele luni din 2016. Rusia a intrat în criză financiară, iar consecinţele se simt şi acum.
Criza ucraineană a reizbucnit, cu meseje se război tot mai puternice din partea actorilor principali din războiul rece, SUA şi Rusia. Doar că de această dată preţurile petrolului nu se îndreaptă în jos, ci par pregătite să atingă din nou pragul de 100 de dolari pe baril, ceva ce în urmă cu un an putea fi considerat doar prognoză teribilistă.
Criza inflaţionistă actuală are la bază scumpirea energiei. Petrolul şi mai scump nu poate decât să adâncească coşmarul. Pentru cei mulţi. Pentru cei câţiva, explozia cotaţiilor este binevenită. Spre exemplu, producătorii americani de petrol şi gaze de şist profită de preţurile mari şi de perspectiva profiturilor grase pentru a investi în exploatări scumpe, altfel nerentabile. Şi SUA sunt exportatoare de petrol şi de câţiva ani sunt şi furnizor de gaze naturale lichefiate pentru Uniunea Europeană. Preţurile mai mari le convin de minune.
Ceea ce se întâmplă pe piaţa petrolului este un coşmar pentru băncile centrale şi poate deveni o problemă în plus pentru companii şi consumatorii care, în unele ţări, se întâlnesc pentru prima dată în viaţa lor cu o inflaţie atât de puternică.
Marile bănci centrale au mers mult timp pe ideea că actualul val de inflaţie este trecător şi şi-au ajustat politica monetară după această speranţă, adică au evitat să acţioneze contra inflaţiei de teamă că dacă o vor face prea devreme, vor frâna relansarea economică. Este mai ales cazul Băncii Centrale Europene.
Inflaţia se dovedeşte însă mai persistentă şi mai puternică decât s-au aşteptat multe dintre băncile centrale, iar majorarea cotaţiilor ţiţeiului întăreşte tendinţa. Un urcuş al petrolului la 100 de dolari pe baril pentru prima dată după 2014 ameninţă acum economia globală cu o lovitură dublă, prin erodarea perspectivelor de creştere economică şi prin alimentarea inflaţiei, după cum scrie Bloomberg. Iar inflaţia prea mare erodează puterea de cumpărare a populaţiei şi în cele din urmă profiturile companiilor.
Cotaţiile urcă pentru că în contextul pericolului ca Rusia să invadeze din Ucraina, scenariu pe care insistă mai ales Washingtonul, traderii au calculat că stocurile actuale de petrol s-ar putea să fie insuficiente pentru a umple golul care ar fi creat dacă exporturile de combustibil ale Rusiei sunt perturbate serios.
Producţia de petrol şi gaze naturale este în dezechilibru cu creşterea cererii pe măsură ce economiile depăşesc ce a fost mai greu din pandemie, explică The Wall Street Journal. Rusia este al treilea producător de petrol la nivel mondial.
Potrivit calculelor Bloomberg Economics, o creştere a cotaţiilor petrolului la 100 de dolari pe baril până la sfârşitul acestei luni, de la 70 de dolari pe baril la finalul anului trecut, ar da inflaţiei un impuls de jumătate de punct procentual în SUA şi Europa în a doua jumătate din 2022.
JPMorgan Chase a găsit că un urcuş şi mai mare, la 150 de dolari pe baril, va îngheţa expansiunea globală şi va trimite inflaţia în sus la peste 7%, un nivel de 3 ori mai mare decât cel la care ţintesc cele mai multe dintre băncile centrale mari.
„Un şoc din partea petrolului se va propaga în ceea ce acum a devenit problema mai vastă a inflaţiei“, spune Peter Hooper, un veteran al Rezervei Federale americane care se ocupă acum de cercetare la Deutsche Bank. „Există o probabilitate deloc de neglijat ca rezultatul să fie încetinirea creşterii globale.“ Cotaţiile petrolului sunt cu circa 50% mai sus decât erau în urmă cu un an, creşterile fiind în ton cu explozia preţurilor altor materi prime. Dar ce se întâmplă pe piaţa ţiţeiului este demn de a intra în istorie.
În urmă cu doar doi ani, cotaţiile s-au dus pentru scurt timp sub zero. Atât de mare era oferta şi atât de redusă era cererea. Deşi revoluţia verde a început, combustibilii fosili -petrol, gaze naturale şi cărbune - furnizează peste 80% dim energia lumii.
Iar costul unui mix tipic de astfel de combustibili este cu peste 50% mai mare decât în urmă cu un an, spun analiştii de la Gavekal Research. Petrolul mai scump face să se scumpească şi carburanţii, aceasta în condiţiile în care costul transportului este deja prohibitiv din cauza sincopelor de pe lanţurile de aprovizionare globale. Gazele şi electricitatea prea scumpe au forţat deja închiderea unor producători de îngrăşăminte chimice şi topitorii. Goldman Sachs vede petrolul la 100 de dolari pe baril în trimestrul trei. Analiştii de la Morgan Stanley cred la fel. În contextul creşterii cotaţiilor, bugetul Rusiei ar putea înregistra venituri suplimentare de 65 de miliarde de dolari anul acesta. Companiile mari de petrol, BP, Shell, TotalEnergies, Exxon Mobil şi Chevron pompează cash de parcă petrolul la 100 de dolari a intrat deja pe piaţă.
