Creşterea puterii partidelor extremiste, eurosceptice şi antiimigraţioniste din statele Uniunii Europene ca urmare a efectelor crizei economice şi a austerităţii prin care guvernele au luptat cu aceasta va fi vizibilă în alegerile pentru Parlamentul European, iar unul dintre cei care vor beneficia cel mai mult de această schimbare va fi principalul erou negativ al momentului, Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, spun unii observatori. El este simpatizat, făţiş, de euroscepticii din Franţa şi din Marea Britanie. Jurnaliştii revistei americane Slate atrag atenţia că votanţii partidelor de extremă dreapta nu sunt motivaţi atât de mult de evenimentele din Ucraina sau de doctrina Moscovei cât sunt de problemele economice de acasă. Apoi un Parlament European dezbinat nu foloseşte decât în avantajul pe termen lung al Moscovei.
„Alegătorii par pregătiţi să recompenseze partidele care nu au ţinut secretă admiraţia faţă de modul în care liderul rus a sfidat Occidentul şi a dezmembrat Ucraina“, scrie Griff Witte, jurnalist al The Washington Post. „Rezultatul ar putea fi o lovitură nouă dată eforturilor statelor europene de a lua o atitudine fermă şi unită contra Rusiei“, a adăugat el.
Exemple de admiraţie pentru liderul rus nu sunt greu de găsit, consideră Anton Şehovţov, expert în formaţiunile de extremă-dreapta europene. El susţine că Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional din Franţa, este un vizitator frecvent al Moscovei, unde a avut întâlniri cu consilieri de rang înalt ai lui Putin.
Gabor Vona, liderul partidului radical na-ţionalist maghiar Jobbik, consideră că Ungaria ar avea mai multe beneficii dacă ar ieşi din Uniunea Europeană şi s-ar alătura Uniunii Euroasiatice, iar ultranaţionaliştii bulgari din Ataka şi-au lansat campania electorală la Moscova.
Eurodeputatul Andreas Molzer, aflat în fruntea listei pentru alegerile europene din partea formaţiunii austriece de extremă dreapta Partidul Libertăţii, l-a lăudat pe Putin pentru că a reuşit să „orienteze Rusia postcomunistă şi dominată de crize în ape mult mai limpezi“.
Liderul rus a primit cuvinte de laudă şi din partea reprezentanţilor Frontului Naţional din Italia pentru „poziţia curajoasă luată contra puternicului lobby al homosexualilor“. Anul trecut reprezentanţii partidului italian de extremă dreaptă au expus la Roma postere cu mesajul „Sunt de acord cu Putin“.
În Marea Britanie, liderul Partidului Independenţei Nigel Farage a făcut, de asemenea, afirmaţii pozitive referitoare la activitatea liderului rus şi a spus că dintre toţi liderii lumii, cel mai mult îl admiră pe Putin.
În cursul unei dezbateri televizate difuzate luna trecută, Farage a acuzat Uniunea Europeană că are „mâinile pătate de sânge“ de pe urma crizei ucrainene.
Admiraţia de care dau dovadă aceste partide faţă de liderul rus este destul de evidentă pentru ca Putin îmbină conservatorismul cultural cu o încredere puternică în suveranitatea statului şi, cel mai important, este un ghimpe „permanent“ în structura UE, consideră Joshua Keating, jurnalist la Slate.
Putin se prezintă ca fiind un „lider de extremă-dreapta în Europa“ iar „un vot pentru Strache în Austria sau Le Pen în Franţa sau chiar un vot pentru Farage în Marea Britanie ar însemna un vot pentru liderul rus şi orice înfrângere pentru europeni este o victorie pentru Eurasia“ scria istoricul Timothy Snyder săptămâna trecută pentru New Republic.
„Cred ca este sigur când spun că cei care vor vota partidele de extremă dreapta, şi într-adevăr majoritatea politicienilor din aceste partide din Europa sunt motivaţi mai puţin de evenimentele din Ucraina, Europa de Est sau Siria, şi mai mult de îngrijorările cu privire la economie şi imigrare. Nu pare a fi o conspiraţie la mijloc. Cu o criza economică devastatoare şi un nivel ridicat al imigrării, partidele de extremă dreaptă au destulă muniţie chiar şi fără implicarea ruşilor“ consideră Keating.
Cu atitudini contrare în privinţa sancţiunilor care vizează Rusia şi cu acordul comercial cu SUA care ar trebui să vină curând, disensiunile de la Bruxelles aduc probabil un avantaj pe termen lung Rusiei, a adăugat Keating.
Marea Britanie şi Olanda sunt primele ţări europene care şi-au votat aleşii în Parlamentul European. Potrivit ultimelor informaţii publicate pe site-ul Poll Watch, în Marea Britanie Partidul Independenţei al lui Farage are o cotă de 30% în sondajele de opinie, în condiţiile în care Partidul Laburist, aflat pe al doilea loc, are 26%. Partidul Conservator, aflat acum la putere, ocupă locul trei cu 22,8%.
În Olanda, partidul democrat proeuropean Democraten 66 se afla pe primul loc în sondaje, cu 18,1%, urmat de Partidului Libertăţii cu orientare de dreapta, cu o prognoză de 13,9%. Geert Wilders, liderul ultimei formaţiuni, a tăiat marţi în faţa camerelor de luat vederi o stea de pe drapelul UE şi a afirmat că partidul său nu are nevoie de Bruxelles.
