După ani de creştere spectaculoasă, atât de rapidă încât risca să ducă la supraîncălzire, economia chineză, acum cel mai puternic motor economic al lumii, aterizează dur şi flirtează cu recesiunea industrială în parte din cauza stimulentelor şi a politicilor greşit administrate de Beijing, punând în pericol revenirea altor ţări, precum SUA sau cele din zona euro.
Viitorul economiei mondiale este puternic legat de viitorul Chinei, uzina lumii, în condiţiile în care SUA îşi revin lent, iar Europa se îndreaptă spre recesiune. În acest context, proiecţiile despre economia chineză, în special cele emise de Beijing, sunt adeseori prea optimiste. De aceea, când o bulă începe să facă implozie, consecinţele sunt aproape întotdeauna mai grave decât au crezut iniţial economiştii, scriu analiştii de la Seeking Alpha.
Iar acum economia chineză, a doua ca mărime la nivel mondial, pare să cedeze chiar şi luând în considerare datele oficiale. Creşterea exporturilor a încetinit de la 11,3% în iunie la doar 1% luna trecută, în ritm anualizat. Acesta este cel mai mic avans din ultimele şase luni. Încetinirea poate fi explicată prin cererea externă foarte slabă. Însă şi creşterea importurilor s-a redus, de la 6,3% la 4,7%, semn că apetitul Chinei pentru materii prime se reduce. De asemenea, avansul producţiei industriale a încetinit la cel mai redus nivel de după 2008. Creşterea PIB-ului chinez din cel de-al doilea trimestru, de 7,6%, este cea mai lentă din ultimii trei ani. Nu cu mult timp în urmă, economia chineză întregistra creşteri de două cifre.
Oficialii denaturează adevărul
"Cred că economia Chinei aterizează dur deoarece, trecând peste datele oficiale şi privind la datele micro, se poate observa că avertismentele legate de profituri sunt deja mai puternice decât în 2009", a afirmat Patrick Chovanec, profesor la Universitatea Tsinghua şi expert în economia chineză, citat de CNBC. El estimează că economia creşte în realitate cu 4-5%.
"Sunt anumite industrii foarte importante care pot fi folosite ca ghidaj, precum cele ale oţelului, construcţiilor, producătorilor de echipamente, care clar se contractă acum", a mai spus Chovanec.
Suning, cel mai mare retailer chinez de electronice, şi ZTE, un producător major de echipament de telecomunicaţii, au atenţionat că profiturile din prima jumătate a acestui an vor fi mai mici cu 30%, respectiv 80%.
Revista Caixin a avertizat că întreaga industrie solară a Chinei este "în pragul falimentului" din cauza datoriilor acumulate în ultimii patru ani, perioadă în care a încercat să cucerească piaţa mondială de profil.
Guvernul chinez a redus necesarul de rezerve obligatorii pentru bănci de trei ori începând cu noiembrie şi a tăiat dobânzile de două ori anul acesta în încercarea de a stimula o economie care încetineşte de şase trimestre.
Cu toate acestea, creditarea nouă în monedă locală s-a situat la 540,1 miliarde yuani (85 miliarde dolari) în iulie, faţă de 919,8 miliarde yuani în iunie.
"Noi nu credem datele oficiale. Noi credem că PIB-ul a încetinit la 1% în al doilea trimestru", a atenţionat Charles Dumas, analist la Lombard Street Research, citat de The Telegraph.
Economia castelelor de nisip
Imitându-şi rivalii capitalişti, Beijingul a alimentat economia hibridă - controlată de guvern, dar şi de sectorul privat - cu sume masive, creând astfel bule speculative, mai ales în sectorul imobiliar. Cu aceşti bani China a construit uriaşe centre comerciale care nu au clienţi, oraşe fără locuitori şi drumuri fără trafic, scrie Huffington Post.
Infrastructura extravagantă şi inutilă a fost construită cu fonduri din programele de stimulare economică şi a dopat economia chineză, care astfel a ajuns la ritmuri de creştere de două cifre.
Raportat la PIB, programul chinez de stimulare econonică din 2009 a fost cel mai mare din lume şi pe locul doi, după cel al SUA, în termeni monetari.
În mod ironic, economia comunistă a Republicii Populare Chineze a devenit ultima mare speranţă pentru capitalismul mondial aflat în criză. Dar modelul este clar nesustenabil.
Ce mai pot spera liderii chinezi este să câştige timp pentru ca pieţele majore de export, Europa şi SUA, să-şi revină cu ajutorul propriilor programe de stimulare economică. Însă şi aici problemele îşi găsesc foarte lent rezolvare. În China, contribuţia consumului intern la PIB este mai mică de jumătate din cea a clienţilor din lumea dezvoltată. Dependenţa de exporturi pentru creştere face ca turbulenţele economice din destinaţiile mărfurilor chineze să lase un gol pe care Beijingul nu-l poate acoperi construind versiunea economică a castelelor de nisip, concluzionează Huffington Post.
Ce înseamnă China pentru economia globală
n A doua mare economie a lumii, cu un PIB de 7.298 miliarde dolari
n Economia majoră cu cea mai rapidă creştere din lume, cu un avans mediu de 10% în ultimii 30 de ani
n Cel mai mare exportator de mărfuri din lume
n Cea mai mare piaţă de desfacere, fiind ţara cu cea mai mare populaţie din lume, de 1,347 miliarde persoane
n Deţine cele mai mari rezerve valutare la nivel mondial, de 3.240 miliarde dolari
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
