Cu patru bănci regionale americane devastate pe burse şi de către clienţi şi cu una, uriaşă, elveţiană scoasă brutal din istorie, încă este dezbătut dacă lumea occidentală a trecut printr-o criză bancară sau dacă este abia începutul uneia. Însă orice ar fi fost până acum, consecinţele sunt multiple, de la presiuni pe deciziile de politică monetară ale marilor bănci centrale la regândirea schemelor de garantare a depozitelor şi reevaluarea riscurilor de către investitori.
Furtuna bancară a accelerat săptămâna trecută ieşirile de capital de pe pieţele emergente, ceea ce s-a simţit şi în Europa de Est. Traderii au scos aproape 2 miliarde de dolari din fondurile care investesc în obligaţiuni şi acţiuni emergente, acestea fiind cele mai ample retrageri din ultimul an, potrivit Bloomberg. Pentru economiile emergente cele mai vulnerabile cel mai mare pericol este îngustarea accesului la finanţare şi creşterea riscului de default.
Şocul a atins şi pieţele valutare, în regiune remarcându-se prin slăbiciune forintul Ungariei, predispus la deprecieri în vremuri cu turbulenţe. Moneda şi-a revenit după ce guvernul şi banca centrală din Elveţia au aranjat vânzarea colosului bancar Credit Suisse, care altfel risca să se prăbuşească, către UBS pe o nimica toată. Traderii urmăresc dacă furtuna bancară îi va face pe oficialii Rezervei Federale americane să încetinească ritmul de creştere a dobânzii de politică monetară sau chiar să oprească majorările. Fed are şedinţă de politică monetară miercuri, iar cele mai multe pariuri sunt pe o creştere a dobânzilor, dar condiţionată de asigurări că situaţia din sectorul bancar este sub control.
Dobânzile mari sunt principalul instrument prin care o bancă centrală luptă cu inflaţia. Efectul lor este scumpirea creditării. Mai rău ar putea fi pentru economiile emergente slabe, deoarece turbulenţele provocate de furtuna bancară pe pieţele obligaţiunilor fac mai dificil pentru ele să se finanţeze sau să-şi plătească datoriile.
Pieţele emergente sunt într-o „poziţie delicată în prezent“, dar dacă banca centrală americană menţine dobânzile, va fi mai bine pentru ele, spune Brendan McKenna, strateg la Wells Fargo. „Iar dacă băncile centrale reuşesc să ţină sub control tensiunile din sistemul bancar, pieţele emergente pot evolua bine pe termen lung“, a mai explicat analistul. Băncile centrale încearcă să împiedice blocarea sistemului bancar şi prăbuşirea creditării printr-un flux constant de lichiditate în economie, notează The Guardian. Iniţiativa este condusă de Fed şi permite altor bănci centrale să obţină cu uşurinţă dolari care sunt distribuiţi mai departe băncilor comerciale.
Banii ar trebui să ajungă în cele din urmă la consumatori, investitori şi companii care se împrumută. Mecanismul este cunoscut ca linie de swap, acorduri de schimb de valută între bănci centrale. Fed, sub privirea căreia două bănci s-au prăbuşit şi una a fost salvată printr-o infuzie de depozite de 30 de miliarde de dolari de la concurenţi mai mari, a deschis astfel de fluxuri căre băncile din Canada, Marea Britanie, Japonia, Elveţia şi zona euro. În SUA, pentru a evita propagarea panicii în rândul deponenţilor, autorităţile au decis ca în cazul falimentului Silicon Valley Bank să fie protejate toate depozitele, chiar şi cele mari, negarantate, de peste 250.000 de dolari. Acum, presa americană scrie, citând surse, că guvernul ia în considerare extinderea temporară a schemei federale de asigurare a depozitelor (Federal Deposit Insurance) pentru a acoperi toate depozitele.
Iniţiativa aparţine unei coaliţii de bănci care spun că de un astfel de pas este nevoie pentru a fi prevenită o nouă criză financiară. Departamentul Trezoreriei caută să vadă dacă poate acţiona în acest sens fără permisiunea unui Congres profund divizat. În Europa, pentru că guvernul elveţian a ales ca pentru salvarea Credit Suisse să-i sacrifice pe cei care au investit în obligaţiunile băncii în favoarea acţionarilor, instituţia care supraveghează închiderea băncilor din Uniunea Europeană a căutat să asigure că nu le va face la fel investitorilor, ierarhia preferinţelor fiind bine stabilită, notează Financial Times.
Dominique Laboureix, preşedintele Comitetului Unic de Rezoluţie (Single Resolution Board), a spus că temerile că obligaţiunile de tipul AT1 (additional tier 1) ale băncilor „nu mai sunt investibile“ nici în UE sunt nefondate. Aceste datorii sunt mai riscante şi valoarea lor a scăzut după ce guvernul elveţian a anunţat că în schema de salvare a Credit Suisse cei care au investit în ele pierd tot. Acţionarii băncii au primit de la UBS echivalentul a 3,3 miliarde de dolari, iar deţinătorii de obligaţiuni au pierdut 17 miliarde de dolari. Anterior se presupunea că întâietate la plată au cei care au cumpărat datorii, nu acţiuni. Aceleaşi asigurări le-au dat şi Autoritatea Bancară Europeană şi Banca Centrală Europeană şi, în afara UE, Banca Angliei. „Nu vom lua pe nimeni prin surprindere“, a spus Laboureix. Obligaţiunile de tipul AT1 au fost introduse ca răspuns la criza financiară globală în cadrul reformelor menite să reducă riscul ca plătitorii de taxe să suporte costul falimentului sau salvării băncilor. Piaţa acestor datorii a crescut între timp la 260 de miliarde de dolari. Furtuna bancară, dacă persistă, va avea efecte dincolo se sistemul financiar. Preşedinta BCE Christine Lagarde a spus că turbulenţele pot influenţa deciziile instituţiei privind dobânzile de politică monetară în sensul că dacă este frânată creditarea şi descurajat consumul, inflaţia rămâne fără energie, iar banca nu va mai trebui să majoreze dobânzile. Dobânzile mari sunt principalul instrument prin care o bancă centrală luptă cu inflaţia. Efectul lor este scumpirea creditării. Mai rău ar putea fi pentru economiile emergente slabe, de la Bolovia la Pakistan, deoarece turbulenţele provocate de furtuna bancară pe pieţele obligaţiunilor fac mai dificil pentru ele să se finanţeze sau să-şi plătească datoriile. Astfel, pentru investitori s-au aprins deja semnalele de avertizare că a crescut riscul de default suveran.
