Daca guvernul american va merge mai departe cu planul de preluare de participatii in cadrul bancilor americane, acesta va fi un pas exceptional, insa nu unul fara precedent, scrie International Herald Tribune.
Statele Unite au o cultura care celebreaza capitalismul de tip laissez-faire ca ideal economic, insa practica este cateodata diferita. In ultimul secol, guvernul american a nationalizat companii feroviare, mine si otelarii si a preluat chiar un pachet majoritar in cadrul bancilor cand acest lucru a fost considerat a fi in interesul national.
Ceea ce a preluat statul s-a intors in mod tipic in maini private dupa putin timp.
Specialistii spun ca actiunile prin care Washingtonul preia participatii in cadrul bancilor americane in prezent, asemeni interventiilor guvernamentale din trecut, ar fi un pas promitator in rezolvarea unei urgente economice. Planul cantarit de Trezorerie, spun acestia, ar putea furniza bancilor capital de care acestea au mare nevoie si ar putea contribui la restaurarea increderii pe pietele financiare. In Europa, guvernele au anuntat initiative similare.
In alte tari, programele guvernamentale de investitii in banci sunt denumite in mod curent programe de nationalizare. Acest lucru este insa putin probabil sa se intample in America, unde nationalizarea este un cuvant de evitat, avand in vedere aversiunea ideologica fata de tot ceea ce face aluzie la socialism.
"Anuntarea acestui plan este logica, insa nu poti vorbi de nationalizare aici", a declarat Simon Johnson, economist in cadrul Sloan School of Management din cadrul Massachusetts Institute of Technology.
Pe timp de razboi si in cazuri de urgenta nationala, Washingtonul nu a ezitat. In 1917, guvernul a preluat caile feroviare pentru a se asigura de buna circulatie a bunurilor, a armamentului si a trupelor in interesul apararii nationale in timpul primului razboi mondial.
Detinatorii de obligatiuni si actiuni au primit compensatii, iar caile feroviare au reintrat in proprietate privata in 1920, dupa sfarsitul razboiului.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Washingtonul a preluat controlul asupra unei serii de companii incluzand cele de cai feroviare, mine si lantul de magazine Montgomery Ward. In 1952, presedintele Harry Truman a preluat 88 de otelarii. Aceasta nationalizare fortata nu a durat mult, Curtea Suprema declarand aceasta actiune un abuz de putere.
In sectorul bancar, guvernul american a intervenit pentru a prelua un pachet de 80% din actiunile Continental Illinois National Bank and Trust in 1984. Ca una dintre cele mai mari 10 banci ale tarii, Continental Illinois a fost considerata drept "prea mare pentru a se prabusi", de catre autoritatile care se temeau ca turbulentele sa nu se amplifice pe pietele financiare. Continental a fost vanduta catre Bank of America in 1994.
Totusi, cel mai apropiat precedent pentrul planul luat in considerare de Trezorerie, spun specialistii, este reprezentat de investitiile realizate de Reconstruction Finance Corporation in anii '30. Agentia, creata in 1932, nu numai ca a acordat credite unor banci aflate in impas, dar a si achizitionat actiuni in cadrul a 6.000 de banci, costurile totale ridicandu-se la aproximativ 3 miliarde de dolari, arata Richard Silla, economist si istoric financiar in cadrul Stern School of Business. Un efort similar in zilele noastre, raportat la actuala economie, s-ar ridica la 400-500 miliarde de dolari, arata Sylla.
Cand economia s-a stabilizat, guvernul a vandut actiunile catre investitori privati sau catre banci. Programul a fost unul bun, spun specialistii, insa guvernul american s-a miscat prea incet in a reactiona fata de criza financiara, ceea ce a precipitat si prelungit Marea Depresiune. Lectia istoriei, se pare, este ca Washingtonul trebuie sa se miste rapid in perioade de criza economica. "Ideologia este un lux in timpuri de criza", a declarat Nancy Koehn, istoric in cadrul Harvard Business School.
Planul guvernamental de achizitionare de participatii in cadrul bancilor ar reprezenta cel mai recent efort al Washingtonului de a tempera criza de credit. Guvernul a cheltuit deja sau autorizat 800 de miliarde de dolari pentru a preintampina prabusirea Bear Stearns si American International Group si pe pachetul ce prevede achizitionarea de titluri toxice de la banci si companii de pe Wall Street.
Fed-ul a redus ratele dobanzii si a pompat bani in sistemul bancar pentru ca operatiunile de creditare sa revina la normal.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai multe tari europene au nationalizat industrii de baza, care au ramas in mainile guvernului pana in anii '80, cand majoritatea economiilor occidentale au inceput sa reduca rolul statului in economie. Europa priveste influenta guvernului in sectorul de business cu ochi mult mai buni astazi.
"Intrebarea evidenta atunci cand pare ca guvernul preia controlul asupra unei parti semnificative dintr-o industrie este unde te opresti", spune Robert Bruner, specialist pe finante in cadrul Darden School of Business.
"Efectele crizei asupra sistemului financiar sunt atat de ample, tragand in jos restul economiei, incat costul potential care ar putea aparea in cazul in care nu ar exista o astfel de interventie este imens," a declarat Bruner.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
