La Hollywood s-a dezvoltat o adevarata industrie a asigurarilor de filme, in conditiile in care din ce in ce mai multe productii costisitoare nu scot nici macar banii care au fost investiti in ele.
Analistii industriei cinematografice apreciaza ca, din 10 filme care ies pe portile Hollywood-ului, 9 inregistreaza incasari mai mici decat sumele cheltuite pentru realizarea lor.
Astfel ca marile case de productie americane au fost nevoite sa gaseasca noi surse de finantare, care sa le acopere o parte din pierderi.
Pe de alta parte, companiile de asigurari se confrunta cu o diminuare a veniturilor din prime pe pietele traditionale. De partea cealalta, asiguratorii iubesc riscul. Orice fel de risc care poate fi transformat intr-o afacere.
Ca urmare, parteneriatul dintre o casa de productie si o firma de asigurari era iminent. Inca din deceniile trecute, liderii industriei de asigurari, printre care se numara consortiul AIG sau compania franceza AXA, au participat la cofinantarea unor filme, garantand imprumuturile bancare ale producatorilor americani.
Daca filmul nu isi acoperea cheltuielile, asiguratorii rambursau creditul in locul producatorilor, daca incasarile mergeau bine, ramaneau cu prima platita.
Din aceste tranzactii aveau de castigat si firmele de reasigurare, in postura de "asigurator al asiguratorilor". Totul ar fi fost perfect, daca casele de productie nu ar fi continuat sa finanteze, cu din ce in ce mai multi bani, filme din ce in ce mai slabe, din punct de vedere al incasarilor, bineinteles.
Numai in ultimul deceniu, costul mediu al unei productii hollywoodiene a crescut cu 100%, de la aproximativ 27 de milioane de dolari in 1990, pana la peste 55 de milioane de dolari in 2000.
Asiguratorii au inceput sa-si asume riscul de finantare a chiar si jumatate din bugetul filmelor, astfel incat casele de productie nu mai aveau nici o problema sa obtina credite.
Pe de alta parte, avand astfel asigurat "spatele", producatorii din Los Angeles isi pierdeau interesul pentru investirea in promovare, iar filmele incepeau sa obtina pierderi din ce in ce mai mari.
Ca urmare, au inceput sa apara disputele in justitie. Cand s-au vazut cu gaura, asiguratorii au clamat ca producatorii nu au respectat principiul "bunei-credinte", de baza in afacerea asigurarii, adica nu s-au comportat suficient de eficient pentru ca filmul sa nu iasa pe pierdere.
Primul scandal a fost declansat, conform revistei The Economist, in 1995, cand o casa de productie mai mica, Phoenix Pictures, a obtinut finantare asigurata pentru cinci filme, intre care "The People versus Larry Flint", care a rulat si in Romania, acum trei ani, sub numele "Scandalul Larry Flint".
Toate cele cinci au fost adevarate esecuri la box-office (clasamentul incasarilor obtinute de filme), iar cele opt companii de asigurare care au tinut spatele filmului au dat in judecata banca Chase Manhattan, care a atras creditul sindicalizat, si firma de brokeraj care a plasat polita. Procesul se judeca inca la Londra si este urmarit cu atentie de intreaga industrie cinematografica.
Tipuri de asigurari
Exista patru produse de asigurari de baza in industria cinematografica. Prima ar fi Asigurarea Distributiei, care acopera toate costurile aditionale ce s-ar putea ivi, daca un film pierde, din diverse cauze, un actor de pe generic.
Mai exista politele de eroare sau omisiune, care protejeaza companiile in cazul proceselor de violare a drepturilor personale sau declaratiilor false.
Pachetele de asigurare generala a productiei furnizeaza tipurile de asigurare standard ale oricarei afaceri, cum ar fi compensarea lucratorilor, asigurarile de autovehicule sau cele financiare.
In sfarsit, mai exista un produs, care garanteaza faptul ca un film va fi terminat. Fara suportul unei case importante de productie, producatorii independenti ar putea ramane fara mijloacele financiare necesare pentru finalizarea unui film.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
