Aceasta experienta ar putea fi de ajuns pentru unii investitori incat sa renunte la afacerile din Rusia. Dar gigantul italian nu s-a lasat intimidat de politica protectionista a Rusiei, planuind sa investeasca 6 miliarde de dolari (4 miliarde de euro) in urmatorii ani pe aceasta piata.
Perseverenta companiei italiene este un bun indicator pentru potentialul de risc versus profit oferit de sectorul energetic din Rusia, scrie cotidianul The Wall Street Journal.
Intr-o astfel de investitie exista multe necunoscute, cum ar fi siguranta unei provizii de carburanti, preturi controlate de guvern si castigarea increderii celui mai mare jucator din domeniu: Gazprom.
Cu cat Uniunea Europeana este mai ingrijorata de monopolul exercitat de Moscova in ceea ce priveste distributia de gaze naturale, cu atat creste riscul ca Enel si alti investitori sa fie prinsi la mijloc in disputele politice.
Evolutia Enel poate hotari soarta tuturor companiilor dispuse sa investeasca in resursele Rusiei pe viitor. De asemenea, deznodamantul in problema investitiilor straine in sectorul energetic va testa disponibilitatea Rusiei de a permite implicarea strainilor in domenii sensibile.
Programul Enel din Rusia este cel mai mare al unei companii straine, cu proiecte variind de la productia de gaz in Oceanul Arctic pana la uzine energetice capabile sa alimenteze unitati industriale si particulare de pe intreg teritoriul Rusiei.
Guvernul de la Moscova are nevoie de peste 120 de miliarde de dolari (82 de miliarde de euro) pentru modernizarea utilajelor existente in uzinele si fabricile din tara.
Compania germana E.ON a investit masiv in Rusia, dar planul sau nu a fost la fel de agresiv ca cel al italienilor. Alti investitori importanti interesati de sectorul energetic din Rusia sunt RWE din Germania, International Power din Marea Britanie si suedezii de la Vattenfall.
Aceste companii sunt restrictionate in tarile de origine si nu se pot extinde decat in afara granitelor. Marile companii ca Enel si E.ON s-au extins deja in Bulgaria si Cehia, iar pietele Europei de Est sunt mult mai deschise catre investitori. Rusia, mai mare decat toate statele est-europene la un loc, ramane ultima frontiera.
Cu toate acestea, peisajul energetic rusesc este o zona periculoasa din cauza monopolului detinut de Gazprom atat asupra transportului de gaze naturale, cat si a distributiei de electricitate.
Strategia Enel incearca sa scuteasca investitorii de neplaceri, prin abordarea politica potrivita si "mimarea" unor relatii cordiale cu Gazprom pana la obtinerea independentei in zona.
Fulvio Conti, CEO al Enel a declarat ca experienta castigata odata cu proiectul de langa Sankt Petersburg l-a convins de importanta obtinerii unei autonomii in ceea ce priveste rezervele de gaz natural. Din 2004, Conti a dezvoltat un model de afacere care, dupa spusele lui, ofera companiei un avans in fata competitorilor.
In luna aprilie, Enel, alaturi de gigantul petrolier Eni, originar tot din Italia, a castigat la licitatie opt campuri petroliere care au apartinut companiei rusesti Iukos. Inainte de participarea la licitatie, Enel si Eni au incheiat o intelegere cu Gazprom prin care dupa achizitie, companiile italiene vindeau rusilor 51% din proprietati. In acest fel, Gazprom era protejata de litigiile cu actionarii Iukos, care acuzau ca falimentul Iukos a fost comandat din interes politic.
Tot ca parte a acestei intelegeri, Conti a obtinut acceptul Gazprom de a transporta gaze prin conductele rusesti catre o serie de uzine pe care italienii doreau sa le achizitioneze.
In luna iunie, Enel a cheltuit 1,5 miliarde de dolari (1 miliard de euro) pe achizitionarea a 25% din complexul OGK-5, o retea de uzine electrice care aprovizioneaza o mare parte din unitatile industriale si gospodarii din Rusia. In prezent, Enel detine deja 37,15% si asteapta aprobarea pentru a atinge 75% din complex.
Odata obtinute propriile surse de gaze in urma achizitiei terenurilor Iukos si dupa incheierea acordului Gazprom de transport spre uzinele proprii, Conti declara ca "a infiintat un cerc virtuos care va aduce rate ridicate ale profitului".
"Acesta este modelul castigator. Ceea ce face lucrurile si mai frumoase, este intelegerea de transport incheiata cu Gazprom", a mai adaugat Conti.
Derek Weaving, analist la firma Renaissance Capital din Moscova atrage atentia ca strategia Enel nu face decat sa dovedeasca ca Gazprom este inca compania cu toate atuurile.
"Orice companie trebuie sa intre in gratiile Gazprom", a mai adaugat analistul.
Enel se bazeaza pe ceea ce poate oferi rusilor in Italia. Gazprom doreste sa se extinda peste granitele Rusiei, de aceea Conti a incheiat o intelegere cu beneficii reciproce, oferind proprietati strategice in Italia. "Rusia doreste investitii reciproce, iar noi suntem mai mult decat bucurosi sa colaboram cu ei in privinta asta", a declarat Conti.
Directorul Enel e de parereca riscurile pietei rusesti sunt minime si ca Rusia are nevoie disperata de capital strain pentru a-si consolida infrastructura.
De altfel, Conti se bazeaza pe promisiunile din partea Moscovei, conform carora piata de electricitate va fi liberalizata, iar preturilor li se va permite sa creasca.
In acest moment, preturile la electricitate din Rusia sunt situate mult sub pretul pietelor externe. "Cred ca riscul de a nu-si respecta propriile reguli este foarte scazut", a mai adaugat Conti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
