Recesiunea şi Austeritatea
Pentru unele state europene deja un balaur care macină economiile de ani de zile, Recesiunea se apropie rapid şi de alte ţări europene. Acest spirit negru bântuie întreaga zonă euro, inclusiv Germania, cea mai mare economie europeană.
Dependenţa economică şi financiară de uniunea monetară va face ca Recesiunea să ajungă rapid şi în Europa de Est, unde printre statele vulnerabile se numără şi România. Recesiunea n-ar găsi teren propice dacă înaintea ei n-ar fi trecut Austeritatea, personaj îmbrăţişat de toate statele europene în speranţa că el le va rezolva problemele de finanţare şi va readuce încrederea pieţelor.
Austeritatea, cu tăieri de salarii, reduceri de cheltuieli şi vânzări de proprietăţi de stat, a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe în Italia, Portugalia, Franţa, dar mai ales în Grecia. Austeritatea este cel mai mare duşman al Revenirii economice, personaj care se lasă încă aşteptat în Europa.
Criza
Personajul anului care iese cel mai puternic în evidenţă este Criza, sub diferite înfăţişări, bancară, în Europa, a datoriilor, în Europa şi SUA, şi politică, în Italia şi Grecia. În 2011 datoriile prea mari au forţat Atena să ceară de la UE şi FMI al doilea pachet de bailout pentru a evita falimentul, primul, de 110 mld. euro, acordat anul trecut, fiind insuficient pentru a readuce statul pe pieţele financiare. Acest ultim program prevede, în premieră, participarea sectorului privat la salvarea Greciei. Tot în acest an Portugalia a cerut ajutor de la UE şi FMI, obţinând un pachet de 78 mld. euro.
Datoriile mari au adus SUA în pragul unui default tehnic, în condiţiile în care liderii politici s-au înţeles în ultimul moment să ridice plafonul de îndatorare al guvernului. Anul 2011 a adus o premieră şi pentru SUA, tăierea ratingului de top.
Expunerea mare la datoriile statelor cu probleme a adus la cote extreme neîncrederea investitorilor în bănci şi chiar pe cea a băncilor în alte instituţii de credit. Acţiunile băncilor, în speciale ale celor greceşti şi franceze, au scăzut vertiginos, ceea ce face dificilă atragerea de capital de pe burse. Lipsa de finanţe a făcut ca unele instituţii de credit să renunţe la active şi să-şi restrângă activităţile, lăsând economiile fără finanţare într-un moment în care Recesiunea ocupă tot mai mult teritoriu în Europa.
Euro
Anul acesta Euro, până nu demult cel mai dorit copil al Uniunii Europene, şi-a văzut sfârşitul cu ochii.
Pericolul a unit sub acelaşi stindard aproape toţi şefii de stat şi de guverne din UE, o excepţie notabilă fiind premierul britanic George Osborne.
Însă de cele mai multe ori liderii au pornit la luptă pe căi diferite, în rarele momente când chiar au decis să acţioneze. În cele din urmă, liderii au decis să-şi întărească alianţa printr-o disciplină fiscală mai strictă şi pedepse pentru delicvenţii bugetari, elemente a căror lipsă a adus Euro pe marginea prăpastiei.
George Papandreou
În această toamnă George Papandreou, ca premier al Greciei, a uimit Europa anunţând că Grecia va decide prin referendum naţional dacă respectă sau nu condiţiile cerute de creditori pentru al doilea bailout, ceea ce ar fi dat peste cap toate planurie anticriză europene.
Merkel şi Sarkozy au decis rapid că tema referendumului va fi renunţarea la euro, caz în care Grecia ar fi putut fi nevoită să iasă din UE.
Ca urmare, Papandreou a demisionat, în locul lui a venit tehnocratul favorizat de Franţa şi Germania Lucas Papademos.
BCE
În lipsa unor acţiuni decisive din partea liderilor europeni, BCE a fost principalul gardian al Euro şi al zonei euro.
Sub conducerea francezului Jean-Claude Trichet, instituţia a demarat o campanie de cumpărare a obligaţiunilor statelor cu probleme, singura acţiune care a prevenit ca Italia să fie forţată să ceară ajutor financiar extern.
Cu italianul Mario Draghi la conducere, BCE aruncă sume enorme pentru a acoperi deficitul de finanţare al băncilor.
Silvio Berlusconi
Controversatul premier italian Silvio Berlusconi, care a rezistat cu stoicism unor numeroase scandaluri sexuale şi financiare, a fost poate cea mai dorită victimă a crizei datoriilor suverane.
El a demisionat în noiembrie de la conducerea Guvernului italian după adoptarea de către Parlament a măsurilor de austeritate solicitate de UE. Vestea a fost primită cu aplauze la Roma, într-o atmosferă de sărbătoare care aminteşte de victoriile echipei naţionale de fotbal italiene.
Protestatarul
Protestatarul a fost numită de revista Time persoana anului.
Eroul colectiv a răsturnat anul acesta mai multe regimuri totalitare din lumea arabă, precum cele din Libia, Egipt şi Tunisia, şi a incendiat, la propriu, străzi din Atena şi Londra.
Cu Occupy Wall Street, mişcare începută în SUA, inspirată după primăvara arabă şi care s-a propagat în marile capitale financiare ale lumii, protestatarul a dovedit că se poate organiza şi ocupa paşnic centrul atenţiei lumii şi a liderilor lumii.
Merkozy
Mariajul de convenienţă al preşedintelui francez Nicolas Sarkozy şi cancelarului german Angela Merkel a trasat de cele mai multe ori planurile de luptă ale Europei cu criza.
Vocea care dictează în acest mariaj, Merkel, este blamată de unii critici şi chiar de unele personaje ale acestei poveşti că se ascunde sub umbrela dogmatismului financiar şi nu permite operaţiuni de luptă mai radicale, precum emisiunile de eurobonduri, obligaţiuni comune ale statelor din zona euro care ar colectiviza datoriile acestora, ţările împărţind riscurile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
