Pe 21 ianuarie, presedintele bancii centrale americane (Fed) Ben Bernanke si-a anulat brusc planurile de a se deplasa in New York pentru a putea ramane in Washington si a pune la cale cea mai ampla reducere a ratelor dobanzii din Statele Unite in istoria recenta.
In schimb, presedintele Bancii Centrale Europene Jean-Claude Trichet nu si-a schimbat planurile din saptamana respectiva, nici pe cele legate de deplasari, nici pe cele legate de politica monetara, scrie International Herald Tribune.
Avand grija sa avertizeze BCE inainte de anuntul public, Bernanke a redus drastic rata de referinta a Fed cu trei sferturi de punct procentual in dimineata zilei urmatoare, in parte ca reactie la scaderea dramatica a preturilor la actiuni pe plan mondial.
In ziua urmatoare, in conditiile in care Europa se confrunta cu probleme similare, Trichet a transmis cu calm Parlamentului European ca banca, ce-si are sediul in Frankfurt, isi va mentine ratele neschimbate in ciuda actiunii Fed.
"Nu exista nici un fel de contradictie", a declarat Trichet catre sfarsitul saptamanii respective, "intre stabilitatea preturilor si cea financiara".
Felul diferit in care Bernanke si Trichet au reactionat la criza de pe piete din acest an reflecta ceva mai mult decat conditiile economice si financiare diferite din Statele Unite si Europa. La un nivel mai profund, acestea reflecta viziuni in mod surprinzator diferite cu privire la modul in care fiecare economie reactioneaza in fata fortelor care afecteaza cresterea si inflatia.
De atunci, Fed a continuat sa reduca dobanda pana la 3%, analistii asteptandu-se la o noua reducere luna aceasta, in timp ce BCE continua politica de mentinere a dobanzii la 4% si monitorizarea atenta a evolutiei preturilor.
Obiectivele urmarite de Fed, combaterea inflatiei si incurajarea ocuparii fortei de munca, duc la un simplu calcul: daca cresterea economica incetineste, banca centrala va reduce aproape in mod sigur ratele dobanzii. Spre avantajul Fed, care ar putea reduce dobanda de referinta sub nivelul actual de 3%, inflatia din Statele Unite tinde sa scada odata cu slabirea cererii caracteristica perioadelor de incetinire a cresterii economice. Iar, desi inflatia a urcat in ultimul timp pana la niveluri ingrijoratoare in Statele Unite, Fed pare sa conteze pe mentinerea acestei tendinte.
BCE, spre deosebire, priveste cu scepticism ideea ca inflatia din Europa scade in mod automat in momentul incetinirii cresterii, iar obiectivul sau, mostenit de la Bundesbank, este sa mentina stabilitatea preturilor, acest obiectiv fiind mai presus de orice. Astfel, perspectiva BCE difera foarte mult de cea a Fed, indiferent de asteptarile privitoare la reducerea ratelor europene ale dobanzii in acest an. Multi investitori sunt convinsi inca de faptul ca BCE nu prea are de ales decat sa urmeze exemplul Fed. Investitorii conteaza pe o decizie de reducere a ratei de referinta a BCE in acest an, in mod sigur pana in iunie, posibil mai devreme.
Aprecierea euro sporeste de asemenea presiunile exercitate asupra BCE de catre unii politicieni in sensul cel putin al indicarii posibilitatii reducerii ratelor. Scaderea ratelor in Statele Unite exercita o forta puternica asupra monedelor prin reducerea atractivitatii activelor exprimate in dolari.
Insa, ceea ce-i alarmeaza pe unii politicieni din Europa genereaza mult mai putine temeri la sediul BCE pentru ca aprecierea euro contribuie la reducerea inflatiei prin scaderea preturilor bunurilor importate. Cu conditia ca avansul euro sa nu fie unul rapid, aprecierea monedei indreptateste decizia BCE de a mentine ratele neschimbate.
La baza, discrepanta dintre asteptarile pietei si intentiile declarate ale BCE rezulta din incapacitatea bancii de a iesi din umbra Fed.
"Pietele tind sa faca o legatura stransa intre ratele dobanzii din SUA si cele din Europa", spune Klaus Bader, economist-sef pentru Europa in cadrul bancii de investitii Merrill Lynch, si unul dintre putinii observatori ai Bancii Europene care sustin ca isi va mentine ratele neschimbate tot anul.
Desi ar putea ajunge foarte bine sa reduca dobanda in cazul unor schimbari radicale ale conditiilor economice, BCE incearca sa gaseasca modalitati de a schimba perceptia conform careia o reducere a dobanzii in Europa este inevitabila. Sa luam in considerare ce s-a intamplat in momentul in care consiliul sau s-a reunit in spatele usilor inchise in Frankfurt pe 10 ianuarie. In acel moment, membrii sai s-au angajat intr-o dezbatere aprinsa privitoare la asteptarile pietei.
Membrii decisesera deja sa mentina ratele la 4%. Pe fondul cresterii preturilor la energie si alimente, inflatia se ridica la aproximativ 3%, un nivel cu mult peste tinta BCE de 2%. Insa membrii consiliului au inceput sa discute aprins pe marginea unei declaratii propuse care includea amenintarea privitoare la posibilitatea ca banca sa actioneze preventiv in cazul in care sindicatele europene ar fi incercat sa includa majorarile de preturi in contractele noi.
Trichet este convins ca bancile centrale inregistreaza cele mai mari succese cand amenintarile de majorare a dobanzilor pe care le lanseaza pot amana actiunile inflationiste, evitand necesitatea unor fluctuatii excesive ale ratei de referinta.
Turbulentele de pe pietele financiare nu pareau sa se sfarseasca, iar, cu fiecare zi, riscurile ca bancile sa restranga fluxul creditului catre economia reala cresteau, punand in pericol totul, de la investitii la cheltuielile consumatorilor.
Oficialii BCE stiau ca un mesaj privitor la o incetinire a cresterii ar alimenta in mod inevitabil speculatiile ca banca ar deschide usa catre rate mai scazute, desi mesajul sau privitor la inflatie, un indicator mai clar al intentiilor bancii, ramasese neschimbat. Astfel, impotriva dorintei unor membri, amenintarea a fost inclusa.
Episodul este privit in general drept un esec de comunicare, iar cuvantul preventiv a disparut din declaratia lunii urmatoare.
Totusi, declaratia reflecta credinta BCE ca o combinatie dintre o protectie solida acordata angajatilor in ceea ce priveste locurile de munca, sindicate puternice si beneficii sociale generoase poate actiona ca o frana asupra cererii in scadere. Iar daca inflatia mai mare este importata prin preturile ridicate la produse, lectia este ca legatura mecanica intre o incetinire a cresterii economice si o reducere a inflatiei nu poate fi acceptata ca atare.
In plus, fluctuatiile economiei europene sunt mai reduse decat in Statele Unite. Astfel, in ciuda iminentei unei recesiuni in Statele Unite, spun bancherii central-europeni, Europa nu trebuie sa se astepte neaparat la aceleasi probleme.
Dupa socurile duble din acest deceniu, intreruperea cresterii explozive a internetului si atacurile teroriste din 21 septembrie 2001, BCE nu a majorat niciodata ratele atat de mult cum a facut-o Fed. Acest lucru nu i-a oprit pe investitori sa ajunga la inceputul lunii februarie la concluzia ca o reducere de rate este iminenta in Europa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
