Inca inainte de a fi considerati membri cu drepturi depline ai UE, polonezii si-au castigat reputatia bine meritata de cei mai incapatanati dintre noii veniti. Ei vor marca aderarea la Uniunea Europeana, incununarea a 15 ani de modernizare si reforme, cu o schimbare de guvernamant.
Guvernul de stanga al premierului Leszek Miller va fi inlocuit de cel al tehnocratului Marek Belka, care are sanse destul de slabe sa-si asigure o majoritate parlamentara, astfel incat sa reziste la conducere un timp mai indelungat.
Pe parcursul negocierilor pentru aderare, polonezii au fost cei mai dificili clienti pentru Bruxelles, iar in decembrie au infruntat Germania si Franta, blocand adoptarea unei noi Constitutii europene. Spania, cu o suprafata aproximativ egala cu cea a Poloniei si cu aceleasi drepturi de vot conform acordului de la Nisa din 2000, a fost al doilea opozant, solicitand redistribuirea puterii si a drepturilor de vot intr-o Europa care se extindea de la 15 la 25 de membri. Infrangerea guvernului Aznar a adus insa o rasturnare de situatie, Polonia ramanand fara nici un sprijin politic si batand in retragere.
Politicienii si diplomatii de la Varsovia avertizeaza insa ca, si daca noul guvern, mai putin ferm, va ajunge la intelegere cu Germania, acordul ar putea sa nu fie ratificat in parlamentul polonez.
Atat lideri ai opozitiei din Polonia, cum ar fi Jan Rokita, conducatorul Platformei Civice Crestin Democrate, cat si politicieni pro-Uniune ca Roza Thun de la Fundatia Schumann, sunt de parere ca polonezii vor fi luati mai in serios la Bruxelles daca se vor dovedi parteneri dificili.
Greutatile nu par sa se opreasca aici. Chiar si Guenther Verheugen, comisarul european pentru extindere, oficial a carui reputatie depinde de succesul aderarii noilor state, si-a exprimat in mod repetat exasperarea in legatura cu tacticile de negociere ale Poloniei.
In acelasi timp, cel mai popular politician al Poloniei este in prezent Andrzej Lepper, un extremist de stanga cu vederi anti-UE, decis sa inceapa procedurile de retragere daca ajunge la putere. Acesta a declarat pentru Guardian: "Nu sunt impotriva Uniunii Europene. Nu suntem impotriva statutului de membru. Suntem impotriva conditiilor de aderare impuse Poloniei. Cerem renegocierea acestor termeni".
S-ar putea insa ca toate acestea sa nu fie decat baloane de sapun, iar lucrurile sa se linisteasca odata ce Polonia intra in Uniune.
Scepticismul afisat de mediul politic al Poloniei este rezultatul resentimentelor generate de modul oarecum ranchiunos in care UE a parut ca trateaza extinderea. Polonezii au avut sentimentul ca sunt acceptati in conditii dezavantajoase pentru ei si au trebuit sa astepte prea mult pana la aderare.
Polonia este de sapte ani membra NATO. Cu toate ca recunoaste complexitatea indubitabil mai mare pe care o implica o uniune economica, sociala si politica fata de o alianta militara, Varsovia este foarte nemultumita de situatie. Este in acelasi timp perfect constienta ca interesele nationale cer aderarea la UE.
"Bine inteles ca am votat pentru aderare", spune Malgorzeta, studenta la psihologie in Varsovia."Care este alternativa? Nu exista nici una. Ce altceva putem face?". Este deja tipica aceasta afirmatie pragmatica si mai degraba sobra decat entuziasta.
Doleantele polonezilor sunt pertinente si numeroase. In pragul aderarii, Polonia este bombardata cu afirmatii ale statelor occidentale, care se plang ca piata de forta de munca le este sufocata de imigranti ilegali proveniti din aceasta tara.
In timp ce Uniunea Europeana s-a mandrit dintotdeauna cu libertatea circulatiei fortei de munca, a bunurilor si a capitalurilor, prima si cea mai importanta dintre aceste libertati le este refuzata noilor veniti timp de sapte ani de catre Germania si Austria. Majoritatea celorlalte state membre au impus restrictii asupra drepturilor de locuinta si de munca ale polonezilor, lasandu-le acestora impresia ca Uniunea Europeana este pentru bancheri si afaceristi.
Agricultorii polonezi, care vor trebui sa faca fata concurentei cu agricultura vest-europeana, puternic subventionata, nu vor primi, in urmatorii zece ani, decat un sfert din subventiile virate omologilor lor din Franta, de exemplu.
Dar daca Polonia este marea problema, este totodata si premiul cel mare, in termeni de teritoriu si piete, cu o populatie mai mare decat a celorlalte 9 state candidate luate la un loc.
Ea este in acelasi timp si una din cele mai sarace noi tari membre, depasind numai statele baltice in ceea ce priveste puterea de cumparare si PIB-ul pe cap de locuitor. Iar Estonia foarte probabil va trece inaintea ei.
Polonia, care si-a castigat suveranitatea cu numai 15 ani in urma, nu este dispusa sa cedeze prea mult dintr-o data, si va deveni un partener dificil in noua Europa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
