Trebuie sa existe unul sau mai multe motive pentru care Goldman Sachs a continuat sa-si deruleze activitatea bancara fara a suferi de pe urma crizei creditelor si a declinului pietei imobiliare, asa cum s-a intamplat cu alte institutii financiare din Statele Unite, informeaza Financial Times. In opinia jurnalistilor de la FT, constanta operatiunilor Goldman Sachs poate fi explicata prin toate cele trei argumente de mai sus.
Citigroup l-a pierdut pe Chuck Prince, fostul sau presedinte si CEO, Morgan Stanley a renuntat la serviciile lui Zoe Cruz, care ocupa functia de presedinte al bancii, iar Stan O'Neal a fost nevoit sa-si dea demisia din functiile de presedinte si CEO al institutiei.
Cutremurele pe care le-au suportat cele trei banci americane si-au propagat unda de soc si la Goldman. Mai mult, probabil ca Lloyd Blankfein, presedinte si CEO la banca americana, va primi un bonus peste cel de anul trecut, care s-a ridicat la 53 de miliarde de dolari (36 mld. euro), in ciuda problemelor de la doua dintre fondurile de hedging ale companiei.
Unul dintre secretele reusitei lui Goldman este reprezentat de reusita cu care banca americana a ales sa reduca inca de la inceputul acestui an riscul expunerii la creditele ipotecare subprime si creditele structurale.
Pariul companiei a dat roade, deoarece multe dintre bancile de investitii si institutiile financiare au avut de suferit de pe urma crizei din august, inregistrand peirderi totale de zeci de miliarde de euro.
Explicatia oficiala pentru reusita Goldman Sachs este reprezentata de pregatirea angajatilor. Majoritatea din cei 35.000 de angajati ai institutiei de credit americane sunt inteligenti si foarte muncitori. Mai important de atat este cultura de munca in echipa promovata in cadrul Goldman.
John Thain, fostul copresedinte al bancii americane, care s-a mutat recent la conducerea Merrill Lynch, a spus ca prima sarcina a sa la noul loc de munca este instaurarea muncii in echipa. Acest lucru este foarte important in contextul administrarii riscului.
Cultura de munca atomizata ofera un bun randament cand nu exista fluctuatii mari pe piata, iar micilor echipe li se poate incredinta capital pentru a pune baza unor noi afaceri. Dar, acest lucru creeaza posibilitatea de a prelua si a ascunde gradul de risc in exces.
Modul de lucru in echipa de la Goldman a fost evidentiat in momentul in care David Viniar, directorul financiar al bancii, a reunit un grup de brokeri importanti si controleri de risc la sfarsitul anului trecut pentru a discuta daca institutia financiara este foarte expusa la declinul pietei imobiliare americane.
Dupa ce fiecare si-a expus punctul de vedere, liderii Goldman Sachs au dechis sa adopte o atitudine mai rezervata in ceea ce priveste numarul de credite ipotecare pe care urmau sa le acorde.
Pentru banca americana, un rol esential l-a avut si norocul, asa cum a subliniat insusi Blankfein.
In ciuda instabilitatii prezente la Goldman in momentul de fata, situatia actuala nu nu se compara cu dificultatile pe care le-a intampinat banca in timpul crizelor precedente de pe Wall Street. Goldman a fost atat de puternic afectata in 1994 din cauza cresterii dobanzilor pe termen scurt incat Stephen Friedman, senior partner al bancii, i-a cedat locul lui Jon Corzine. De asemenea, institutia de credit a avut de suferit si in 1998, asemenea celorlalte banci de pe Wall Street, din cauza crizei creditelor din Rusia. Iar faptul ca Goldman a depasit cu bine criza din august nu reprezinta o garantie ca acelasi lucru se va intampla in momentul unei alte situatii similare care ar putea sa apara in viitor. Acest lucru aduce in discutie a treia explicatie a reusitei bancii americane si anume anumitele avantaje de care a beneficiat aceasta.
Nicio institutie nu castiga in popularitate daca reuseste sa se descurce mai bine decat ceilalti competitori, iar specialistii financiari si anumiti observatori vorbesc la modul negativ de felul in care face afaceri Goldman.
Doi comentatori au acuzat banca americana de comportament neetic si probabil de incalcarea legislatiei. Ben Stein, un observator al New York Times, a sugerat recent ca Jan Hatzius, economistul-sef pe SUA al Goldman Sachs, a incercat sa strarneasca panica in piata atunci cand a previzionat o pierdere de 2.000 de miliarde de dolari (1.358,5 mld. euro) a pietelor de credit. John Crudele, de la New York Post, l-a atacat pe Hank Paulson, secretarul Trezoreriei americane si fost director executiv al Goldman, pentru ca nu a vorbit cu jucatorii din pietele de credit despre evolutia pietelor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
