Cresterea pretului aurului peste pragul psihologic de 1.000 de dolari pe uncie nu este de ajuns pentru a provoca o crestere a productiei, din cauza instabilitatii preturilor pe termen lung, a problemelor de logistica si a lipsei proiectelor.
Productia mondiala de aur a scazut cu 6% din 2001, iar analistii spun ca preturile actuale nu vor opri aceasta tendinta descrescatoare a productiei in urmatorii patru ani. O majorare a pretului aurului - care a atins luna aceasta pragul de 990 de dolari (646 de euro) pe uncie - le permite firmelor sa exploateze zacaminte de o calitate mai slaba, insa lipsa descoperirii unor noi zacaminte face din cresterea productiei o posibilitate foarte indepartata, scrie Budapest Business Journal.
"La nicio valoare, oricat de ridicata, chiar de 1.200 sau 2.000 de dolari, nu poti impiedica epuizarea resurselor existente. Cu siguranta pretul foarte mare al aurului va incuraja exploatarea, intrebarea este de unde provine el, cat dureaza sa ajunga in productie", spune un analist al firmei de consultanta financiara RBC Capital Markets, Leon Esterhultzen.
Odata descoperite, noile zacaminte ar putea totusi sa nu fie exploatate din varii motive, printre care lipsa fortei de munca specializate si a infrastructurii, costurile ridicate de capital sau restrictiile legale de pe pietele emergente. Inainte de a se angaja intr-un proiect costisitor care ar putea dura zeci de ani, companiile miniere trebuie sa se asigure ca pretul folosit pentru a evalua viabilitatea este sutinut. Aceste companii isi publica rareori estimarile preturilor pe termen lung, insa analistii afirma ca proiectele au fost amanate din cauza viabilitatii scazute, cauzata de cresterea costurilor de exploatare si de estimarile pe termen lung ale preturilor, care ajung pana la 600 de dolari (390 de euro) pe uncie. Grupul canadian Teck Cominco, cel mai mare producator mondial de zinc, a anuntat la inceputul acestei luni ca mai multe proiecte vor ramane in asteptare, inclusiv proiectul pentru extragerea aurului si cuprului Galore Creek, a carui dezvoltare a fost oprita in luna noiembrie a anului trecut cand costurile de capital estimate s-au dublat, atingand valoarea de 5,06 miliarde de dolari (3,29 miliarde de euro).
"La preturile actuale, aproape toate proiectele sunt viabile la acest moment. Problema nu este cat de mult vor creste preturile, ci cat timp se vor mentine la valoarea actuala", spune John Reade, sef al diviziei de metale a USB Investment Bank din Londra.
"Pretul ar trebui sa ramana ridicat pentru o perioada destul de indelungata, pentru a putea convinge companiile ca este unul sustinut", a adaugat Reade. In trecut, minerii puteau stabiliza preturile prin apelarea la fonduri de hedging (cu capital speculativ care ofera o asigurare impotriva fluctuatiei pretului) pentru o parte din productia viitoare, insa numerosi investitori s-au opus acestei practici, iar firmele o evita.
Investitorii sustin ca firmele ar trebui expuse la preturile spot (pret curent de livrare al unui bun tranzactionat pe piata cash/spot) si au criticat aspru firmele care au facut hedging la preturi foarte scazute, lucru care a dus la scaderea profitului. "Acesta este efectiv un mod in care presiunile facute de investitori impotriva hedging-ului impiedica dezvoltarea companiilor", a spus Reade. Chiar si intr-un peisaj economic favorabil, proiectele intampina numeroase obstacole in construirea minelor din cauza unei cresteri puternice a pietei materiilor prime, care a dus la o criza a fortei de munca specializate. "Nu cred ca marjele sunt o problema cand vine vorba de aprovizionare, principala chestiune este una de logistica, nu de pret. Sunt probleme in privinta cresterii calitatii si a resurselor la scara mare, iar companiile miniere au ales sa se dezvolte mai mult prin fuziuni si achizitii, situatie care nu cred ca se va schimba curand. Inca mai apar proiecte noi, insa in ansamblu nu sunt sanse prea mari de crestere a ofertei in urmatorii doi ani", este de parere analistul JP Morgan, Michael Jansen.
Pe termen scurt, firmele si-ar putea majora productia, pentru ca preturile crescute le permit sa exploateze zacaminte ce contin un procent mai scazut de aur, dar aceasta solutie nu este una foarte eficienta. "Cea mai mare parte din aurul vandut la preturi mari va fi cel care a fost lasat deoparte din cauza calitatii foarte slabe", a spus Estrehultzen. Din cauza cresterii pretului aurului, firmele miniere fara vechime au inceput sa ia in considerare zacaminte pe care pana acum le-au ignorat.
Analistii cred insa ca este nevoie de cel putin un deceniu pentru ca noile mine sa inceapa productia. Prospectarea s-a concentrat mai degraba asupra pietelor emergente ca Rusia si China decat asupra celor mature ca Africa de Sud, insa cerintele politice si juridice intarzie productia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
