Decizia luata de doua agentii de rating de a reduce ratingul de credit al Italiei intensifica temerile conform carora intreaga zona euro ar putea fi destabilizata in urma deteriorarii conditiilor financiare ale uneia dintre principalele economii ale Europei, scrie The Wall Street Journal Europe.
Standard & Poor's si Fitch Ratings au decis amandoua sa reduca ratingul de credit al Italiei cu o pozitie, invocand ceea ce acestea au numit incapacitatea guvernului de a lua suficiente masuri pentru a rezolva problemele legate de sectorul de finante publice si de scaderea deficitului cu care se confrunta Italia.
In urma acestei decizii, Italia se situeaza pe pozitia a doua in randul tarilor cu cel mai scazut rating al creditului din zona euro, dupa Grecia, si la trei pozitii distanta de alte economii importante din zona euro, cum ar fi Franta.
Decizia de reducere a ratingului scoate in evidenta diferentele din ce in ce mai mari din punctul de vedere al ratelor de crestere, inflatiei si productivitatii existente intre tari cu performante extrem de slabe, cum este cazul Italiei, si economiile mai sanatoase din zona euro.
Italia nu a inregistrat niciun fel de crestere anul trecut, comparativ cu media de 1,3% a zonei euro; costurile ridicate cu forta de munca conduc la o scadere a competitivitatii sale in raport cu tari ca Germania.
Desi tarile din zona euro au un regim monetar comun, politicile fiscale si de reglementare diferite le confera acestora ritmuri si directii diferite de dezvoltare. Acest lucru pune presiune asupra politicii unitare a Bancii Centrale Europene, care, spun unii observatori, stabileste niveluri ale ratelor dobanzii care sunt prea scazute pentru economiile cu un ritm alert de dezvoltare si prea ridicate pentru cele cu ritmuri lente.
Astfel, "apare in mod natural intrebarea daca aceasta este o piata omogena si daca aceste tari ar trebui sa ramana impreuna", spune Gustav Horn, director de cercetare in cadrul Institutului de Politica Macroeconomica cu sediul in D?sseldorf si consilier permanent pe langa comitetul monetar al Parlamentului European.
Posibilitatea ca Roma sa fie obligata sa renunte la euro, desi intotdeauna foarte indepartata, reprezinta o amenintare reala pentru Italia.
Ar fi un dezastru pentru aceasta tara, generand o rata mult mai ridicata a inflatiei si ingreunand si mai mult povara deja mare a datoriilor pentru ca Italia s-ar confrunta automat cu costuri mai mari legate de contractarea de imprumuturi.
Guvernul respinge din start aceasta posibilitate. Totusi, altii, remarcand deteriorarea continua a sectorului de finante publice al Italiei, considera ca acest risc este real. Decizia similara luata de cele doua agentii de rating, arata Jorg Kramer, economist-sef in cadrul Commerzbank din Frankfurt, indica faptul ca "exista un risc redus, dar real, ca Italia sa paraseasca zona euro in urmatorii doi ani". Decizia reflecta lipsa de incredere a celor doua agentii in capacitatea primului-ministru italian Romano Prodi de a rezolva cele mai mari doua probleme ale Italiei: ritmul lent de crestere economica si cresterea cheltuielilor publice.
Guvernul de centru-stanga condus de Prodi incearca sa gaseasca o solutie printr-un proiect de lege a bugetului ce cuprinde majorari de taxe si reduceri de cheltuieli in valoare de 35 de miliarde de euro sau in jur de 2,5% din PIB. Bugetul a fost criticat de banca centrala, consumatori si economisti, considerandu-se ca acesta se bazeaza intr-o masura prea mare pe majorari de taxe, care erodeaza cheltuielile, investitiile si dezvoltarea, in scopul mentinerii sub control a deficitului tarii. Bugetul va fi supus aprobarii Parlamentului pana la sfarsitul acestui an.
"Decizia de reducere a ratingului reflecta reactia inadecvata a noului guvern fata de problemele economice si fiscale ale Italiei", declara Moritz Kraemer, analist de credit in cadrul S&P. Totusi, decizia va duce la o majorare a costurilor legate de contractarea de imprumuturi si prin urmare a sumei pe care tara va fi nevoita sa o aloce pentru onorarea datoriilor.
Astfel, vor ramane mai putine resurse pentru investitii in infrastructura, educatie si cercetare. Italia cheltuieste deja 70 de miliarde de euro pe an pentru a-si plati datoria, care echivaleaza in prezent cu 108% din PIB, cel mai ridicat nivel din zona euro. Numai Japonia si Statele Unite au datorii mai mari, in termeni absoluti, decat Italia.
Diferentele de randament dintre obligatiunile guvernamentale pe zece ani ale Italiei si cele ale Germaniei au crescut cu 0,015%, cea mai accentuata crestere din ultimele sapte luni. Analisti din cadrul UniCredit au estimat ca o crestere de 0,01% costa Italia 30 de milioane de euro in plus pe an.
"In zilele urmatoare, ne asteptam ca diferenta sa creasca cu inca 0,05, pana la 0,06 puncte, ceea ce ar costa guvernul inca 150 de milioane de euro, arata Kornelius Purps, strateg in cadrul UniCredit.
Totusi, chiar si inainte de decizia de reducere a ratingului, diferentele dintre randamente nu erau atat de mari pe cat anticipasera unii analisti, ceea ce sugereaza ca investitorii ataseaza un anumit procent de siguranta acestei tari din simplul motiv ca aceasta este prezenta in zona euro.
In cadrul unui interviu acordat recent pentru Dow Jones Newswires, guvernatorul Bancii Frantei, Christian Noyer, se grabea sa clarifice faptul ca moneda euro nu ajuta decat intr-o mica masura tarile care incearca sa-si onoreze obligatiile financiare.
Guvernul italian a incercat sa minimalizeze importanta deciziei de reducere a ratingului de credit spunand ca aceasta decizie era asteptata si dand vina pe administratia anterioara pentru problemele sectorului de finante publice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
