Influenta Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a crescut in ultimii ani, insa nu se poate sti cum vor evolua mai departe preturile, in conditiile in care cererea continua sa creasca, scrie Financial Times.
Pretul mediu al petrolului a atins in acest an valoarea de 35 dolari/baril. Daca nu luam in considerare cresterea pretului de dupa revolutia din Iran si de la inceputul razboiului din Irak, acesta ar fi cel mai ridicat pret trimestrial din 1859, cand Edwin Drake a gasit petrol in nord-estul Pennsylvaniei, demarand goana internationala dupa aurul negru.
Un secol si jumatate mai tarziu, aceasta cautare este departe de a fi ajuns la final. Directorii companiilor petroliere recunosc ca inca mai sunt cateva mari descoperiri de facut si ca viitorul va fi intr-o masura din ce in ce mai mare dictat de liderii din Orientul Mijlociu, unde se gasesc cele mai multe rezerve petroliere. Intre timp insa, rezervele din Golful Mexic, din Alaska si din Marea Nordului incep sa dea semne de epuizare.
Cu toate acestea, cererea creste. Cum economia Chinei avanseaza cu 8-10% pe an, Asia este mai insetata de petrol ca niciodata. SUA, cel mai mare importator de petrol din lume, si-a revenit de pe urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 si si-a readus economia pe drumul cresterii mai rapid decat se asteptau cei mai multi economisti.
Intrebarea care se pune acum este daca pretul petrolului va ramane la aceste niveluri ridicate sau daca piata se va mai calma. Pretul ridicat al petrolului inregistrat in prezent ar fi fost de neconceput acum cativa ani. Anul 1997, cand a inceput criza financiara din Asia, a fost si anul in care Organizatia divizata a Tarilor Exportatoare de Petrol a facut una din cele mai mari greseli. Cu ocazia intalnirii din Jakarta, cartelul format din 11 state a decis sa majoreze productia cu 10 procente. Cateva luni mai tarziu, diminuarea cererii care a urmat crizei din Asia a dus la caderea pretului mondial al petrolului, de la 20 dolari la numai 10 dolari, lovind producatorii. Conducatorii companiilor petroliere, precum si traderii de contracte la termen, erau convinsi ca pretul petrolului va ramane ani buni la acel nivel.
Unii analisti sunt de parere ca decizia din 1997 a facut parte dintr-o strategie a Arabiei Saudite, deranjata de tendinta unor state membre OPEC, in special Venezuela si Iran, de a depasi cota de produtie.
In urma acestor evenimente a luat nastere o noua OPEC, una cu o cota de piata mult mai mica - numai aproximativ 38%, fata de cota de 50% din 1973. In acelasi timp, OPEC are acum o putere mai mare de actiune pentru a-si atinge scopurile: daca in cei cinci ani pana la prabusirea pretului OPEC si-a revizuit cotele de cinci ori, dupa 1998 au avut loc 16 revizuiri ale productiei.
Lupta cu propriul petrol
Cartelul si-a dat seama ca nu numai din cauza membrilor renegati a pierdut controlul asupra pietei.
"OPEC a vazut ca trebuie sa concureze cu stocurile detinute companiile cu profil comercial din statele consumatoare de petrol. OPEC se lupta cu propriul petrol, deoarece nu mai putea controla aceste stocuri", spune Joseph Stanislaw, presedinte al Cambridge Energy Research Associates, o firma americana de consultanta.
Dupa ce au adoptat noi reguli de disciplina si au cazut de acord sa mentina pretul petrolului in intervalul 22-28 dolari/baril, adica destul de ridicat pentru ca veniturile sa ramana solide, dar destul de scazut pentru a nu ramane fara clienti, membrii OPEC au urmat o strategie prin care sa descurajeze detinerea de stocuri de mari dimensiuni. Strategia consta in asigurarea unui pret actual mai ridicat decat cel practicat pentru livrarile din perioada urmatoare.
Astazi, stocurile detinute de companiile din statele dezvoltate, mai ales cele americane, sunt la un nivel minim. Intr-adevar, in SUA industria petroliera este ingrijorata daca la aceste niveluri scazute ale stocurilor reteaua de conducte, tancurile petroliere si rafinariile vor mai putea functiona fara intreruperi.
Membrii OPEC spun ca astfel de griji sunt nefondate. Ali Naimi, ministrul energiei din Arabia Sudita, declara recent: "Am dezvoltat un mediu de comunicare si o relatie bazata pe incredere intre furnizor si consumator, astfel ca putem sa jucam rolul de depozitar".
Consumatorii nu sunt insa de aceeasi parere. Administratia lui George W. Bush, presedintele american, a intrat in actiune, refacand rezervele de urgenta in ciuda criticilor venite din partea membrilor Congresului sau a reprezentantilor industriei petroliere, care sustin ca preturile vor urca si mai mult.
Rezultatul tuturor acestor decizii a fost cresterea volatilitatii pietei. "Cand oferta si cererea se apropie destul de mult, se ajunge intr-o situatie in care aproape orice variatie a unui factor se traduce intr-o variatie si mai mare a pretului", a explicat luna trecuta Lee Raymond, presedintele si directorul executiv al ExxonMobil. Pe o astfel de piata, cuvintele OPEC vor avea o putere mai mare asupra pretului.
Un viitor incert
Intre timp, deprecierea dolarului - moneda in care este exprimat pretul petrolului - a contracarat efectul cresterii pretului in alte state decat SUA si tarile care utilizeaza moneda americana. Pretul real al petrolului ramana mult sub varfurile atinse in anii '70. Chiar si in SUA, pretul ridicat al petrolului nu pare sa fi lovit redresarea economica. Insa ar putea deveni o problema a participantilor la campania electorala daca soferii americani vor plati mult pentru benzina in aceasta vara, cum de altfel estimeaza majoritatea analistilor, avand in vedere ca stocurile SUA sunt la un nivel scazut.
Nu este deloc sigur daca succesul OPEC in mentinerea preturilor la un nivel ridicat va continua si in viitor. Grupul a avut parte de multe probleme in ultimii doi ani. Iarna deosebit de friguroasa din SUA si problemele pe care le-au avut centralele nucleare ale Japoniei au condus la cresterea cererii anuale. De asemenea, grevele au lovit productia din Venezuela si Nigeria, in timp ce Irakul se lupta sa-si redreseze exporturile, afectate de razboi.
Intre timp, unii membri OPEC, inclusiv Nigeria si Algeria, care si-au majorat capacitatile de productie ajutate de companiile internationale, vor sa-si majoreze cota de piata. Acest lucru inseamna ca este putin probabil ca acestea vor coopera daca preturile scad si li se va cere sa-si diminueze productia.
Analistii sunt de acord ca pe termen lung influenta OPEC nu poate decat sa creasca. In ciuda eforturilor statelor vestice si a liderilor asiatici de a-si diminua gradul de dependenta de petrolul Orientului Mijlociu, realitatea este ca 80% din rezervele mondiale se gasesc in statele OPEC, din care 60% pe teritoriul statelor din Orientul Mijlociu.
Agentia Internationala a Energiei (AIE) estimeaza ca Orientul Mijlociu va produce 51 milioane de barili pe zi in anul 2030, fata de nivelul actual de 21 milioane de barili pe zi, iar cota sa de piata se va majora cu 15%. Totusi, industria petroliera va avea nevoie de investitii de 3.100 miliarde de dolari pana in anul 2030, din care o cincime va trebui sa provina din Orientul Mijlociu, potrivit AIE.
Ritmul acestor investitii - si daca ele vor fi intr-adevar realizate - va depinde in mare masura de liderii din Orientul Mijlociu, in special de cei ai Arabiei Saudite si Kuweitului, care au fost reticenti in a permite companiilor internationale sa le exploateze resursele. Astfel, pe termen lung pretul petrolului va fi afectat tot mai mult de presiunile exercitate asupra oficialilor guvernelor, si mai putin de presiunile asupra directorilor companiilor petroliere.
Preturile ar trebui sa mai creasca
Intr-un raport recent, Goldman Sachs a calculat ca in prezent statele OPEC au nevoie de preturi intre 25 si 30 dolari/baril pentru a-si echilibra bugetele. Banca americana a estimat ca cresterea populatiei si alte schimbari in plan demografic vor duce la majorarea acestor cifre la 30-40 dolari/baril in urmatorii cinci pana la zece ani.
Neil McMahon, analist la firma de servicii financiare Bernstein, se numara printre cei care cred ca acest an va marca stabilizarea cotei de piata a Arabiei Saudite, care a renuntat de bunavoie la o parte din piata in schimbul mentinerii pretului la un nivel ridicat.
"Intrebarea este daca se pot dezvolta rezervele existente intr-un ritm destul de rapid astfel incat sa putem tine pasul cu cererea, cu actuala capacitate de productie", spune Stanislaw.
Aceasta este o problema nu numai pentru membrii OPEC, dar si pentru Rusia si regiunea Marii Caspice, o alta zona bogata in rezerve petroliere, care are nevoie de investitii atat pentru a exploata campurile petroliere, cat si pentru a dezvolta infrastructura necesara exporturilor.
Preturile ridicate pe care le platesc consumatorii nu sunt insa inevitabile. Influenta Arabiei Saudite se poate diminua in eventualitatea cresterii rolului Irakului si a Libiei, care au scapat recent de sanctiunile impuse de Natiunile Unite. De asemenea, trebuie tinut cont de noile tehnologii, care ar putea diminua costurile descoperirii unor noi rezerve sau ale unor procedee alternative de exploatare a acestora. In plus, tehnologii precum functionarea automobilelor pe baza de hidrogen sau incetinirea cresterii celor mai mari economii ale lumii ar putea duce la diminuarea cererii mondiale de petrol.
anca.stoicescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
