O vânzătoare la un hipermarket din Franţa are venituri suficiente pentru a cumpăra lunar 928 de litri de lapte, în timp ce un angajat pe un post similar în România poate achiziţiona numai 180 de litri de lapte, arată calculele ZF făcute pe baza salariilor şi a nivelului de preţuri din cele două ţări. De ce? Pentru că o vânzătoare în Franţa are un salariu de 1.400 euro lunar, de şapte ori mai mare decât un salariu similar din România. La această diferenţă de salarii preţul laptelui în Franţa este numai de două ori mai mare.
Pe site-ul hipermarketului Carrefour din Paris un litru de lapte costa la sfârşitul săptămânii trecute 1,59 euro (6,9 lei). În România, în magazinul retailerului francez din Băneasa aceeaşi cantitate de lapte costa 0,8 euro (3,6 lei).
Datele Eurostat arată că preţurile pentru alimente în România sunt în medie cu o treime mai mici decât media europeană.
Cum se explică că în România preţurile la alimente sunt cu 30% mai mici decât media UE, dar salariile sunt şi de şapte ori mai mici faţă de economiile puternice din vestul Europei?
"Cauzalitatea din spatele acestei situaţii este multiplă şi ţine în primul rând de profilul economiei, precum şi de productivitatea muncii la nivelul întregii economii. În timp ce ţările din vestul Europei au o economie industrială şi mai nou bazată pe cunoaştere, România continuă să fie o economie agrară. Practic, suntem o economie bazată pe resurse, neperformantă în raport cu economiile generatoare de plusvaloare din industrie", explică situaţia Gabriel Popescu, profesor universitar în cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, care a fost pentru o scurtă perioadă de timp şi consilier economic al fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu.
Pe un ton similar, Cristian Păun, conferenţiar universitar în cadrul ASE Bucureşti, subliniază că România s-a aliniat mai rapid la preţurile din Uniunea Europeană faţă de ritmul de creştere al veniturilor populaţiei către media comunitară ca urmare a lipsei de greutate pe care o au afacerile antreprenorilor în economia locală.
"Ca să fii consumator trebuie să fii în primul rând producător. România nu s-a aliniat la UE cu un mediu privat care să concureze importurile. Este foarte greu să faci antreprenoriat pentru că economia românească este în continuare conectată la stat. Mai este şi o problemă de fiscalitate, din cauza căreia antreprenorii nu au aer."
Ţară agricolă cu preţuri mari la alimente
România se află astfel în situaţia paradoxală de a avea unul dintre cele mai ridicate preţuri pentru alimente în raport cu nivelul salariilor deşi este unul dintre cei mai mari producători agricoli din Uniunea Europeană. Numai anul trecut producţia agricolă a adus în economie 19 miliarde de euro.
"Comparaţia de preţuri dintre România şi Uniunea Europeană trebuie făcută având în vedere şi nivelul TVA. În Franţa TVApentru alimente este undeva la 7%, iar în România este de 24%, dacă am mai lua în considerare şi adaosul comercial al retailerilor de aproximativ 25%, deja avem o marjă de a coborî preţurile cu 50%. Preţurile nu sunt stabilite în funcţie de puterea de cumpărare, ci în funcţie de costuri, iar cea mai mare parte a costurilor producătorilor de lapte sunt egale cu cele din UE", spune Dorin Cojocaru, preşedinte al Asociaţiei Patronale Română din Industria Laptelui (APRIL), care a fost şi executiv în cadrul producătorului israelian Tnuva, ieşit recent de pe piaţa locală.
Ajustarea în jos a preţurilor pentru alimente este în aceste condiţii dificilă având în vedere că veniturile scăzute ale populaţiei, dar şi pentru că procesatorii români din industria alimentară "joacă" pe piaţa europeană a materiilor prime.
"Preţurile în România sunt la acest nivel pentru că preţul materiilor prime este egal în toată Europa. Producătorii români folosesc materii prime aduse din Europa de 20 de ani. Există într-adevăr diferenţa dintre salariile din UE şi cele din România, însă această categorie de cost acoperă doar 10%-15% din total. Astfel diferenţele salariale justifică o diferenţă în minus între România şi UE de două sau trei procente", explică situaţia la rândul său Sorin Minea, preşedintele Federaţiei Romalimenta, care reuneşte producători din industria cărnii, a laptelui sau a dulciurilor.
Mai mult, Sorin Minea, care este proprietar al producătorului de mezeluri Angst, subliniază că diferenţa de o treime dintre preţurile alimentelor din România şi cele medii din Uniunea Europeană arată în realitate diferenţele de marjă cu care operează producătorii români în comparaţie cu cei europeni.
"Puterea mai redusă de cumpărare din România faţă de UE este rezultatul salariilor, dar sunt şi diferenţe de productivitate. Creşterile salariale nu pot fi făcute prin ordonanţe de urgenţă, ci doar prin creştere de productivitate", subliniază Minea.
Productivitate la jumătate faţă de media europeană
Productivitatea angajaţilor din România acoperă 51% din media europeană, arată datele Eurostat. Spre comparaţie, productivitatea angajaţilor germani este cu 5% peste media din UE, un procent similar fiind valabil şi pentru piaţa muncii din Franţa. Spre exemplu, procesatorul de carne german Reinert face la nivel de grup afaceri de 300 milioane de euro cu 1.400 de angajaţi. Practic, fiecare angajat aduce în medie producătorului încasări anuale de aproximativ 200.000 de euro. Diferenţa de productivitate dintre operaţiunile de grup şi cele din România este în cazul acestei companii vizibilă în condiţiile în care germanii aveau în 2010 afaceri pe plan local de 9 milioane de euro cu 170 de angajaţi, adică încasări de 54.000 de euro/angajat.
Ecartul mare de productivitate dintre România şi alte pieţe nu este însă general valabil. Producătorul francez de lactate Danone, cu operaţiuni atât în Europa, cât şi în Asia, are o productivitate de 188.000 euro/angajat la 101.000 de angajaţi şi afaceri de 19 miliarde de euro la nivel mondial.
În Franţa salariul mediu în industria alimentară este de aproximativ 1.500 euro/lună, potrivit informaţiilor disponibile online. Pe plan local datele INS arată că în aprilie salariul mediu din acelaşi sector a fost de 1.008 lei (230 euro).
În România acest producător a avut anul trecut o cifră de afaceri de 118 milioane de euro şi 574 de angajaţi, adică o productivitate medie de 205.000 euro/angajat, peste media la nivel de grup.
Cristian Păun subliniază că avansul productivităţii vine odată cu dezvoltarea businessurilor, însă pe plan local o astfel de evoluţie fiind frânată în prezent de politica fiscală a statului.
"Pe antreprenori nu îi creează nimeni, nu apar de la sine, trebuie să fie iniţiativă din partea statului, însă în acest moment fiscalitatea, cel puţin la nivel de salarizare, sufocă companiile", spune Păun.
Ca urmare a salariilor mici şi a preţurilor mari pentru alimente, alocările pentru mâncare în structura coşului de consum este în România dublă faţă de alte economiile din vestul Europei.
Astfel, produsele alimentare şi băuturile nonalcoolice reprezintă 41% din totalul sumelor pe care românii le cheltuie lunar, arată datele Insitutului Naţional de Statistică (INS).
Alocările pentru alimente şi băuturi în România sunt aproape duble faţă de Franţa sau Italia. Alocări similare cu cea de pe piaţa internă sunt valabile pentru economii precum cea a Belarusului sau a Muntenegrului. Spre exemplu, la un salariu mediu net de 350 de euro, un român cheltuie lunar pe mâncare 143 euro. În acelaşi timp, la un salariu mediu net de 2.700 de euro, un francez plăteşte lunar 600 euro pe alimente.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
