Nabucco, investiţia despre care se vorbeşte de mai bine de un deceniu şi care trebuia să mai reducă dependenţa europeană de importurile de gaze din Rusia prin conectarea la regiunea Caspică, dă semne de slăbiciune majore, acţionarii proiectului anunţând oficial, după luni de zvonuri, reducerea drastică a gazoductului de la 3.900 de kilometri la numai 1.300 de kilometri. Dacă până acum gazoductul trebuia să se lege direct de rezervele caspice bogate, Nabucco Vest, varianta scurtă a proiectului, pierde un lucru foarte important, controlul asupra rutei de import care va intra în mâinile Turciei.
Intrarea la apă a Nabucco a fost anunţată oficial miercuri seara după ce acţionarii proiectului au înaintat către consorţiul Shah Deniz II, operatorul zăcământului azer mamut cu acelaşi nume care din 2018 ar trebui să înceapă să producă circa 16 mld. metri cubi de gaze anual, propunerea privind construcţia Nabucco Vest.
Din cele 16 miliarde de metri cubi pe care Shah Deniz II le va produce anual şi care depăşesc consumul anual de gaze al României, circa 10 miliarde de metri cubi de gaze ar urma să fie exportate către UE. Pentru această cantitate se bat toate gazoductele concepute la nivel european care au ca ţel reducerea dependenţei de gazele ruseşti, care acum acoperă un sfert din consumul UE. În dezvoltarea zăcământului Shah Deniz II sunt implicaţi gigantul petrolier BP (25,5%), norvegienii de la Statoil (25,5%), SOCAR (10%), Lukoil (10%), francezii de la Total (10%), Compania Petrolieră Naţională a Iranului (10%) şi turcii de la TPAO (9%).
De trei ori mai mic
"Suntem convinşi că am înaintat consorţiului Shah Deniz II o propunere competitivă şi cuprinzătoare şi că această propunere constituie o soluţie avantajoasă atât pentru acţionarii noştri, cât şi pentru furnizori", a declarat Reinhard Mitschek, managing director, Nabucco Gas Pipeline International.
Astfel, dacă iniţial Nabucco era conceput ca o conductă de 3.900 de kilometri care se întindea de la graniţele estice ale Turciei cu Georgia şi Irak până în Austria, cu o capacitate de transport de 31 de miliarde de metri cubi, Nabucco Vest va fi o conductă de numai 1.300 de kilometri şi cu o capacitate de transport de două ori mai mică, potrivit Reuters. Această regândire a proiectului Nabucco a intervenit în contextul în care finanţarea, care presupunea o investiţie de circa 8 miliarde de euro, era foarte dificilă. În plus, era nesigur cine putea să acopere întreaga capacitate a proiectului, cea de 31 de miliarde de metri cubi, în contextul în care Shah Deniz II ar fi avut o cantitate disponibilă pentru Europa de 10 miliarde de metri cubi.
"Nabucco Vest reprezintă un concept revizuit al proiectului Nabucco. Conceptul prevede construirea unui gazoduct cu o lungime de 1.300 km care va pleca de la graniţa Bulgariei cu Turcia către terminalul central-european de gaz (Baumgarten, Austria - n.red.). Gazoductul este proiectat să transporte gaze naturale pentru început din Azerbaidjan, putând fi pe deplin adaptat pentru a răspunde cererii viitoare de transport de gaze din regiunea caspică şi Orientul Mijlociu către pieţele europene", au mai anunţat reprezentanţii Nabucco.
Puterea Turciei
Problemele Nabucco nu se opresc însă aici. Ungurii de la grupul petrolier MOL au anunţat recent că sunt gata să-şi vândă acţiunile din proiect, iar nemţii de la RWE, un alt grup implicat în această investiţie, au spus că analizează participaţia lor în gazoduct. Astfel, deocamdată investitorii siguri în proiectul Nabucco au rămas numai OMV (Austria), Transgaz (România), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria) şi BOTAS (Turcia).
Lucrurile se complică din nou pentru că BOTAS alături de azerii de la SOCAR au venit la finele anului trecut cu un proiect propriu, Trans-Anatolian-Pipeline (TANAP), care ar traversa Turcia şi care s-ar putea lega pe viitor şi la resursele de gaze din Irak, dincolo de cele caspice. Practic, Nabucco Vest va fi alimentat prin TANAP.
"Pentru UE dezvoltarea acestui proiect ar putea reprezenta mai mult decât o lovitură pentru anii de lobby politic pentru Nabucco, pentru că într-un mod subtil înseamnă că UE pierde controlul asupra rutei de import. Cu TANAP pe masă, controlul tranzitului de gaze naturale s-ar muta de la cumpărătorii de gaze europeni la vânzătorii veniţi din ţări noneuropene. Cu TANAP, SOCAR şi BOTAS vor controla totodată şi viitoarele livrări de gaze către UE din alte ţări din regiune, cum este Irakul, de exemplu", se arată într-un articol publicat recent de Wall Street Journal.
Se cern proiectele
În afară de intrarea la apă a Nabucco, un alt proiect european a ieşit recent de pe lista celor care se băteau pentru gazele care vor fi produse de Shah Deniz II. Dacă iniţial alături de Nabucco se înscriseseră în cursa pentru gazele caspice alte două proiecte, ITGI şi TAP, la începul acestui an primul dintre ele a fost scos din ecuaţie. Totodată, în joc a intrat un alt proiect făcut chiar de membrii consorţiului Shah Deniz II, SEEP (South East Europe Pipeline).
Proiectul eliminat de consorţiul Shah Deniz II, ITGI (Interconectorul Turcia-Grecia-Italia), are o capacitate proiectată de 10 miliarde de metri cubi, obiectivul său fiind acela de a aduce gaze din zona Orientului Mijlociu şi a Mării Caspice traversând Turcia, Grecia şi Italia. ITGI este sprijinit de italienii de la Edison şi de grecii de la DEPA.
Proiectul se bazează pe dezvoltarea infrastructurii de transport al gazelor din Turcia astfel încât să permită tranzitul spre Grecia şi Italia.
TAP (Trans Adriatic Pipeline), proiectul păstrat de consorţiul Shah Deniz II, porneşte din Grecia, trece prin Albania, Marea Adriatică, urmând să iasă în sudul Italiei. TAP ar urma să folosească sistemul de conducte din Grecia care se interconectează la est cu sistemele de transport din Turcia, potrivit site-ului de prezentare al proiectului. Acţionarii acestui proiect sunt chiar norvegienii de la Statoil, unul dintre marii parteneri din consorţiul Shah Deniz II, şi elveţienii de la EGL, germanii de la E.ON având o mică participaţie.
"TAP şi ITGI sunt foarte similare, dar este o diferenţă majoră între ele. ITGI este sprijinit de companii europene, TAP are în spate companii din afara UE", subliniază jurnaliştii de la Wall Street Journal.
Bătălia conductelor
În afară de Nabucco Vest şi TAP, un alt proiect este în cursa pentru gazele azere, SEEP (South East Europe Pipeline), gazoduct propus chiar de BP, liderul consorţiului Shah Deniz II, care are o structură aproape similară cu cea a vechiului Nabucco. Conducta ar urma să treacă prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria.
De altfel Reuters a scris la începutul acestei săptămâni că după ce au pus sub semnul întrebării participaţia lor în Nabucco, ungurii de la MOL s-au arătat interesaţi de participaţia în SEEP.
Practic, în cursa pentru rezervele uriaşe de gaze ale Shah Deniz II au mai rămas acum trei proiecte, TAP, SEEP şi Nabucco Vest, ultimele două fiind în concurenţă directă. Primele două proiecte îi au în spate chiar pe cei mai puternici membri ai consorţiului Shah Deniz II, iar al treilea este doar o rămăşiţă din planul iniţial al Nabucco care va depinde de Turcia pentru a primi gazele.
Practic, cel mai bun proiect dintre Nabucco Vest şi SEEP va fi ales, acesta urmând apoi să concureze cu TAP. Potrivit celor mai recente informaţii, azerii vor anunţa vara aceasta câştigătorul astfel încât decizia finală de investiţie să fie luată în 2013. Cine va ieşi pe primul loc?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
