Monica Movileanu, Partener & Lider ESG, PwC România, spune că raportările pe sustenabilitate care vor începe să fie făcute de anul viitor, vor avea un impact asupra brandurilor companiilor. Sustenabilitatea va impacta în mod direct credibilitatea publicului asupra brandurilor.
„Cred că cel mai intens critic al rapoartelor de sustenabilitate este societatea. Dacă pe zona financiară prezinţi nişte date care nu sunt neapărat înţelese de public, pe partea de sustenabilitate este vorba de brand, dacă tu aduci un element de green washing, taxarea este credibilitatea ta, nu mai eşti credibil în faţa consumatorului”, spune Monica Movileanu, Partener & Lider ESG, PwC România, în cadrul conferinţei ZF ESG SUMMIT 2023: Cum dezvoltam business-uri sustenabile?.
De la data de 1 ianuarie 2024, companiile vor fi nevoite aibă raporteze de sustenabilitate, însă pentru acest lucru, spune Monica Movileanu, este nevoie de o strategie la nivel naţional, dar şi la nivelul companiilor.
„Avem regulamentul de taxonomie, avem noua directivă de due dilligence care apare în 2024, avem equal pay, avem o multitudine de legislaţii care ne duc într-un cadru de reglementare şi raportare, începând cu 1 ianuarie 2024, companiile trebuie să raporteze. Ce să raporteze? Pentru a raporta, trebuie să avem ce raporta. Înseamnă să avem o strategie, să avem un proces de colectare a datelor, să avem date concrete, transparente”, spune ea.
Companiile sunt nevoite să îşi construiască o strategie de sustenabilitate pornind de la o analiză internă cu privire la direcţiile în care doreşte să meargă, dar şi de la ce îşi doresc celelalte părţi implicate, anume acţionarii, clienţii, furnziorii şi angajaţii.
Ce a mai declarat:
Un business sustenabil este, în primul rând, un business pe termen lung. Ne dorim să avem un business profitabil, un produs sau serviciu profitabil, dar şi ecologic. Pentru a avea un business sustenabil trebuie să pornim de la o strategie de business, cât de mult în strategie includem factorii de sustenabilitate. Pe lângă strategia de business trebuie să avem şi o strategie de sustenabilitate cu nişte obiective foarte clare, cred că acolo suntem.
Băncile sunt acolo, sunt chiar cu doi ani înainte. Băncile sunt suport pentru companii, sunt acolo să ajute, să explice, să implementeze treptat aceste standarde de sustenabilitate. Important este să fim parteneri, nu competitori.
Dacă ne referim la standarde şi uniformizare, clar, la nivel global, există standarde de sustenabilitate care sunt aplicate de unele companii. Sunt companii care fac raportare la mod voluntar, la nivel de România, există o directivă, dar nu există standarde la acest moment. La nivel european, avem nişte standarde care întră în vigoare de la 1 ianuarie 2024, Comisia Europeană îşi doreşte prin aceste standarde uniformizare, ce raportăm în conformitate cu ce, ca să calibreze raportarea tuturor companiilor. Există disponibile o serie de standarde, avem standardul de climă, waste, de energie, de poluare, social şi guvernanţă. Urmează în acest an să facem nişte standarde specifice pe industrie la nivel european, aduc aminte la nivel global există standarde, la nivel de industrii, dacă ne referim la legislaţia europeană, standardele pe industrie vor apărea în acest an, dar vor fi disponibile de la 1 ianuarie 2024.
Fiecare industrie are specificul ei, dar dacă ne referim la cele top 600 de companii şi care sunt cei mai importanţi indicatori, primul indicator este amprenta de carbon pentru că avem o directivă de Greeen Deal care spune că, până în 2050, toate companiile trebuie să fie net zero, de acolo porneşte totul în cascadă. Al doilea indicator este de energy efficiency, apoi cel de securitate a muncii, apoi urmând pe lanţ toţi ceilalţi, fiecare industrie are specificul ei.
Dacă în industria de retail se concentrează pe zona de eficienţă a energiei, pe zona de waste, de social, partea de real estate se concentrează foarte mult cum utilizez acel teren, cât de eficient sunt în a utiliza clădirea respectivă şi de a nu consuma un teren nou, ci de a folosi o clădire veche şi a reuşi sa o readuc in spatiul public.
Cu ce ne confruntăm în România este partea de guvern, s-au facut anumite demersuri, avem un cod de sustenabilitate, un plan de sustenabilitate, nu avem o aliniere a ceea ce doreşte guvernul să raportăm prin acest cod cu ce cere standardul european de sustenabilitate, să nu raportăm de două ori sau diferit.
Aşteptăm o implementare a directivei de sustenabilitate la nivel de România, ceea ce trebuie să se întâmple până la 31 decembrie 2023, să vedem modul în care noi, ca companii, trebuie să raportăm la nivel de România.
Dificultăţi sunt în zona de creare a unei strategii şi colectare de date, acum colectarea se face manual, sunt multe deficienţe. Pe partea de furnizori, e foarte greu să acoperim această parte de carbon footprint, Scop 1, Scop 2 şi Scop 3. La Scopul 3, depindem de terţi şi acolo nu ştim întotdeauna că informaţia este corectă şi certă. De aceea, recomandarea noastră este în zona de a stabili o strategie, un mod de guvernanţă, un mod de lucru cu partea de furnziori şi un mod de automatizare inclusiv a raportării în zona de sustenabilitate.
Noi vedem zona asta de sustenabilitate non-financiară foarte asemănătoare cu zona financiară. Aşa cum în zona financiară avem un sistem clar de colectare a informaţiei, procesele sunt bine puse la punct, în zona non-financiară suntem în pragul de raportare, dar ne lipsesc toate celelalte.
Dacă ne uităm la ce se întâmplă în piaţă, ne uităm la firmele listate, acestea au început să aibă rapoarte de sustenabilitate, anul trecut au avut scoring de sustenabilitate. Pornind de la scoring, fiecare companie a avut o serie de acţiuni.
Este o iniţiativă atât din parte segmentului financiar în această zonă, sunt foarte multe bănci care au programe specifice IMM-urilor şi care lucrează îmăpreună cu IMM-urile ca să vadă care sunt indicatorii stringenţi pentru bancă ca să poată să acorde aceste credite verzi, dar şi să educe IMM-urile în această zonă de sustenabilitate. Acum, nivelul de educare este foarte jos.
Cred că cel mai intens critic al rapoartelor de sustenabilitate este societatea. Dacă pe zona financiară prezinţi nişte date care nu sunt neapărat înţelese de public, pe partea de sustenabilitate este vorba de brand, dacă tu aduci un element de green washing, taxarea este credibilitatea ta, nu mai eşti credibil în faţa consumatorului.
La acest moment, directiva nouă de sustenabilitate şi standardele de sustenabilitate o să fie preluate, avem Ministerul de Finanţe, care este reglementatorul acestei directive. Ele o să fie preluate şi o să fie translatate la nivelul României, încă nu ştim cum.
Unde aş vedea o nevoie acută este la nivel de minister, standardele acestea trebuie explicate de cineva, o companie mică trebuie să se ducă undeva să înţeleagă, cine trebuie să explice ce să raporteze, cum să raporteze, sunt multe companii care nu îşi permit consultanţă şi trebuie să aibă educare. Ministerul de Finanţe şi Ministerul Mediului este important să aibă oameni implicaţi, capabili, care să ştie să explice cum o să se implementeze această nouă directivă.
În anul următor, provocările o să fie mai mari, standardul de raportare actual, dacă vorbim de standardele internaţionale versus cele europene, cele europene sunt mult mai stricte, avem o nevoie mai mult de prezentare a pune în evidenţă şi de a fi mult mai transparenţi.
România este acum la o declaraţie non-financiară fără niciun standard, trebuie să trecem de la o declaraţie non-financiară la ceva top. Provocarea va fi una imensă. Indicatorii primordiali sunt carbon footprint şi partea de energie, pentru că avem o directivă de Green Deal, avem un angajament de net zero până în 2030 şi 2050m, avem şi partea de energie, trebuie să reducem cu 30% consumul de energie şi trebuie să creştem consumul de energie regenerabilă.
Există o presiune din partea companiilor pe noile standarde, deşi sunt 13 standarde europene, avem un push-up să aplicăm până în 2024 doar cinci, aceasta este dorinţa companiilor, să mergem pe primele cinci.
