A scăpat definitiv moneda euro de ameninţarea destrămării zonei economice care o defineşte? E prea puternic euro în raport cu alte valute? Care sunt şansele unor noi extinderi ale zonei euro şi cât de mare este riscul ca un stat membru să o părăsească în mod voluntar? Cât de tare ar trebui să se grăbească România pentru adoptarea euro?
Sunt întrebări la care Michel Camdessus, fost director general al FMI în perioada în care România începea lunga tranziţie de la comunism la economia de piaţă, va răspunde miercuri, 27 noiembrie, în cadrul Galei ZF15, care va marca aniversarea a 15 ani de la lansarea cotidianului.
Reputatul economist francez s-a exprimat încă de la începutul crizei financiare internaţionale ca unul dintre susţinătorii ideii de creare a unei noi monede globale pornind de la drepturile speciale de tragere (DST) – moneda virtuală a FMI concepută în 1969 ca înlocuitor al standardului aur. Astăzi valoarea DST rezultă dintr-un coş de patru valute – euro, yenul japonez, lira sterlină şi dolarul american. Camdessus susţine includerea în coş a yuanului chinez, dar şi a rupiei indiene şi chiar a realului brazilian pentru a reflecta creşterea puterii economice a acestor state emergente.
De asemenea, fostul şef al FMI sprijină teoria chinezilor care susţin că un DST având în spate mai multe valute ar putea înlocui la un moment dat dolarul ca monedă de rezervă la nivel global.
Un apropiat al fostului preşedinte francez Nicolas Sarkozy, Camdessus a fost numit în 2008, la începutul crizei financiare internaţionale, în postul de chairman al unui vehicul special de refinanţare, cu 320 mld. euro la dispoziţie, înfiinţat de statul francez pentru sprijinirea marilor bănci din hexagon. Apoi, în 2009, el a fost însărcinat în 2009 cu monitorizarea bonusurilor încasate de şefii marilor bănci din Franţa care au primit ajutor din partea statului pentru a face faţă turbulenţelor de pe burse.
În 2010 Sarkozy l-a numit în fruntea unei comisii mandatate să analizeze posibilitatea introducerii în constituţia Franţei a unei reguli de limitare a deficitelor bugetare în contextul discuţiilor de restructurare a zonei euro, însă concluziile acesteia nu au fost susţinute de clasa politică.
Camdessus a condus FMI în perioada 1987 – 2000, fiind cel mai longeviv director general al instituţiei financiare internaţionale al cărei rol şi influenţă asupra diferitelor economii din lume au fost de multe ori subiect de controversă, dar care s-a dovedit unul dintre pilonii de reacţie la criza internaţională izbucnită în 2008.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 08.11.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
