A trecut o vara incinsa si ne aflam in plina toamna roditoare. Abunda campaniile noi si zvonurile de prin agentii. Campaniile nu sunt nici mai bune nici mai slabe decat cele trecute. Sunt, cele mai multe dintre ele, in acelasi registru al bunului simt publicitar. Si sub aceeasi presiune a rezultatelor imediate. Campaniile inceputului de toamna ne reamintesc menirea noastra primordiala, respectiv aceea de a fi imaginativi intr-un fel care se masoara la raft.
Pacat de consistenta discursului trecut pe care il aveau unii dintre publicitari. Pacat de sarguinta cu care au slavit meritul creativ al campaniilor. Pozitionarea ce tinea strict de performanta creativa se dilueaza la multi dintre "combatanti' sub apasarea nevoii de concret pe care o impun Clientii. Sau sub presiunea propriei stachete pe care nu o pot depasi. Indrazneti superbi ai demersului creativ, premianti consecventi intr-ale originalitatii si-au nuantat discursul peste noapte si s-au transformat din sustinatori ai premiilor, in adepti ai "strategiei" sau ai cultului "vanzarilor".
Trebuie sa fie trista neputinta de a-ti egala propriile performante, cu atat mai mult cu cat acestea te-au consacrat. Dar este patetic sa incerci a transforma aceasta neputinta intr-o virtute complementara, cu atat mai mult cu cat este insotita de propriile indoieli. Si este cu adevarat trist ca in discursul public al unor agentii cu pretentii apar frustrari indoielnice, se reconfigureaza obiective si se proiecteaza in derizoriu valorile trecute. Dar este patetic sa le asculti argumentarea. Vocea anemica (acum) a unor creativi cu palmares anunta dispretul pentru premii, pentru festivaluri, pentru bucuria efemera a prezentei pe podium. M-ar bucura daca n-as intui o forma egoista a instinctului de conservare. Sau una din trairile pesimistilor. Care au intotdeauna dreptate, dar, stiti cum se spune, ce folos? De fapt, ma bucur oricum. Pentru ca, dincolo de cauze, fenomenul are un efect binefacator. In sfarsit, avem cu totii o viziune comuna! In sfarsit ne-am insusit cu totii lectia publicitara la capatul careia se masoara cota de piata si nu cea artistica! Cu toate acestea imi doresc premii pentru (macar) unii dintre inscrisii la Portoroz. Caci altfel va fi trist (si patetic) sa ascultam discursul unor invinsi ce si-au camuflat asteptarile in rezerve exprimate profesionist.
Intre poamele toamnei zvonurile publicitare inregistreaza cota cea mai ridicata de consum. Savuroase, ce-i drept, dar nu ajungem sa le descoperim vreodata miezul. Auzim despre plecari spectaculoase, despre concedieri hazardate, despre numiri si ambitii, aflam despre oferte nemaintalnite facute unor celebritati ale domeniului, aflam despre pariuri noi si despre spasme profesionale. Se fac (de pe-acum?!) pronosticuri tulburatoare pentru Ad'Or 2004 (fireste, cu exceptia locului I, adjudecat deja de oameni care au confirmat ca onoreaza promisiunile) si se anunta "revolutii creative." Ce nebunie fermecatoare traim!
Dincolo de zvonurile ce insista sa ne dezvaluie despre noi insine lucruri pe care n-am apucat sa le gandim si care nu ni s-au intamplat inca, este parte din frumosul vietii publicitare sa impletim realitatea cu fantezia propriilor perceptii. Eu una nu cred in mirajul revolutiilor si nici in miracolul promis de acestea. Cred in forta progresului organic si a prospetimii pe care o dau schimbarile bine dozate. Si cred ca bursa zvonurilor publicitare coteaza tocmai nivelul de progres al jucatorilor, coteaza sinusoida pe care o parcurg inevitabil agentiile si improspatarea pe care si-au propus-o unele dintre acestea. Se numeste evolutie, nu revolutie!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
