A aparut o reclama ceva mai normala la iaurt. Adica nimeni nu-ti povesteste neaparat despre extraordinara digestie pe care ti-o asigura nu stiu ce bacterie din paharelul de plastic. Cand un domn canta in urma cu vreun an "zice lumea ca-s nebuna" au aparut voci care sa ridiculizeze aceste porniri nebunesti. Dupa o serie dura de testimoniale si un trend nimicitot de iaurt "medicament", acum trebuie sa rasuflam usurati cand vedem ca nebunia se intoarce.
Ei da, efectele imprevizibile, nemedicamentoase ale iaurtului s-au intors cu seria de trei spoturi la "Zuzu" (agentie: NextCap). Iaurtul respectiv este menit sa trezeasca partea nebunesc-copilareasca din fiecare. Exagerarile sunt evidente si, din pacate sau din fericire, sunt extrem de dependente de calitatea actorilor implicati. Nu intamplator, cel mai reusit spot este cel in care joaca o actrita foarte buna: Ioana Flora. Ideea micilor nebunii din fata unui paharel cu iaurt nu e rea. Numai ca nebunia respectiva nu are nimic de-a face cu iaurtul. E ca atunci cand te gasesti singur in fata unei oglinzi si incepi sa te strambi. Micile nebunii ale zilei nu sunt neaparat "zuzu". Atuul respectivului produs este vizibil doar intr-unul dintre spoturi, cel in care actorul se joaca cu lingurita-avion. Ei da, atuul este lingurita de plastic atasata de paharel. Chiar am auzit pe cineva intr-un minimarket exclamand: "are si lingurita, frate"! Nu ma pricep la marketing, dar daca o lingurita de plastic de doi lei vechi poate face diferenta, atunci, probabil, ar fi trebuit sa se vorbeasca numai despre asta.
In rest, problema iaurtului e una de definire in spatiul vast al "mancarii pe fuga". Cert e ca se mananca la birou. Doar gospodinele triste din testimoniale il mananca acasa. Ce mari senzatii iti poate oferi un iaurt? Aici ai de ales intre doua mari linii: are efect direct (pozitiv) asupra sanatatii tale (chestiune cu care nu pot fi de acord pana nu exista un atestat medical al respectivelor efecte) sau are efect neasteptat asupra comportamentului (devii mai zbuciumat, mai vesel la serviciu, viata terna de la birou devine roz etc.). Si numai dupa aceasta rapida descriere a tematicii iaurturilor iti poti da seama ca publicitarii au o mare problema: iaurtul este un produs popular despre care nu prea stiu "cu ce se mananca".
Sa mai vorbim putin despre complicatele mecanisme ale "imaginii omului politic". S-a discutat foarte mult daca invitatia facuta ziaristilor de Adrian Nastase la el acasa, printre tablouri si bibelouri, a fost sau nu o miscare de imagine inteleapta. In primul rand, mi se pare destul de enervant faptul ca inteleptii nostri analisti discuta despre Nastase ca despre un iaurt, daca tot veni vorba. Dar daca asta au ajuns oamenii politici, corupti sau nu, n-avem ce face! Asadar, daca despre un iaurt s-ar auzi ca are efecte nocive, cum ar reactiona compania producatoare? Cea mai inteleapta si previzibila miscare ar fi retragerea produsului de pe piata. In politica, lucrurile se petrec invers: cand un politician este suspectat de un comportament nociv se da vina pe competitie si tot partidul ("firma producatoare") se solidarizeaza cu elementul suspectat. Faptul ca Nastase cheama jurnalisti acasa si ii serveste cu un piscot s-ar vrea echivalat cu un soi de perchezitie simbolica destinata marelui public. Dar a fost o miscare proasta pentru ca arata gradele umilintei impuse de frica de justitie. Nu asa se sta in fata unei anchete. Nastase nu stie ce-i aia demnitate. Si, desi o face pe marele om politic, pare inzestrat cu o fire nesimtitoare de iaurt. Vorba sloganului: "exista un pic de Zuzu in fiecare"!
* Costi Rogozanu este redactorul-sef al revistei ApropoTV, comentator in domeniile cultura, mass-media
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
