Astfel, obiectivul ar trebui să fie o creştere anuală cu circa 0,5-1% peste nivelul zonei euro, adecvat pentru cât poate economia acum, ţinând cont că potenţialul de creştere economică s-a redus de la 4-5% pe an înainte de criză la 3,5% în 2009-2011.
"În noile condiţii internaţionale, în care lichiditatea şi resursa externă pe care s-a bazat atât de mult România încep să dispară, potenţialul acceptabil pe 5-10 ani este de circa 2-3%", spune Anghel.
Deocamdată, toate prognozele de PIB pentru 2012 au fost reduse, inclusiv cele ale Comisiei Europene (2,1%) şi ale FMI (1,8-2,3%), spre 2%, cel mult "2% şi ceva", cum spune Mugur Isărescu.
În plus, raportul BNR asupra inflaţiei proiectează o abatere mai mare faţă de PIB potenţial din cauza cererii externe în scădere (evidenţiată de scăderea comenzilor noi din industrie) şi din cauza impulsului fiscal prociclic (măsurile de austeritate vor continua şi în următorii doi ani, frănănd cererea internă de consum).
"Dacă economia creşte sub nivelul PIB potenţial, atunci nimeni nu e mulţumit şi nivelul de trai nu se ameliorează; dacă economia creşte peste potenţial, toată lumea e mulţumită, dar e doar o chestiune de timp pănă dai cu oiştea în gard", explică Anghel diferenţa dintre calitatea creşterii de acum şi cea de dinainte de criză.
Deficitul de cerere estimat de BNR explică în mare parte şi ameliorarea prognozei privind inflaţia, care de la 4,6% ar urma să ajungă la 3,3% la finele lui 2011 şi de la 3,5% ar urma să scadă la 3% în 2012.
În afară de situaţia din Europa, singura variabilă internă care contează rămân politicile statului în an electoral.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
