Cehiide la CEZ sunt şi ei în topul celor mai profitabile companii dinRomânia, CEZ Distribuţie lucrând la o marjă de 26%, mai mare decâtcea a Orange România. În acest timp însă, companiile de profil destat au lucrat la marje de maximum 4%.
"Este o mină de aur afacerea asta, darcompaniile de stat încă sunt apăsate de un excedent de personalimpresionant, în timp ce firmele private s-aurestructurat.
Pe de altă parte, aceste companii facprofituri din tarifele recunoscute de Autoritatea Naţională deReglementare în domeniul Energiei (ANRE) şi care sunt înconcordanţă cu investiţiile pe care distribuitorii şi le-au asumatcă le fac în reţele. ANRE aprobă nişte tarife, care se regăsesc înpreţul final plătit de consumator, dar ar trebui să monitorizeze şirealizarea investiţiilor. Ei de obicei nu fac acest lucru, aşa căeste posibil ca uneori tarifele recunoscute să fie mai mari faţă deinvestiţiile realizate", spune un specialist din piaţa deenergie.
De exemplu, în 2005, în momentul când a fostprivatizată Electrica Oltenia, compania avea peste 2.900 deangajaţi generând cheltuieli totale de 1,27 mld.lei.
La sfârşitul anului trecut compania mai aveacirca 1.750 de angajaţi, cheltuielile fiind reduse la jumătate. Şiîn cazul Enel Muntenia Distribuţie lucrurile stau la fel,cheltuielile scăzând de aproape 2,5 ori de laprivatizare.
"În conformitate cu legislaţia aplicabilă,profitul operatorului principal de distribuţie este legat deinvestiţiile făcute în reţeaua de distribuţie care contribuie laformarea bazei activelor reglementate - BAR - (valoareaactivelor)", spun surse din companiile de profilprivatizate.
Teorie versus practică
Astfel, cel puţin teoretic, un profit mare alunui distribuitor de energie echivalează cu nişte investiţii pemăsură, iar un profit mic este asimilat unui efort investiţ ionalmai redus, aşa cum este cazul companiilor de profil de stat.Reprezentanţii Electrica nu au fost disponibili pentru comentariişi nici cei ai companiilor privatizate.
Problema care se ridică este însă faptul căuneori tariful este mai mare decât investiţia realizată. Astfel,potrivit unei anchete realizate de către Comisia pentru Privatizareşi Administrarea Activelor Statului ca urmare a miilor de sesiză riprivind întreruperile dese în alimentarea cu energie a Capitalei,una dintre concluzii a fost că italienii de la Enel de fapt nu auinvestit cât trebuia, dar tarifele le primeau conform planuluiiniţial. Astfel, anul trecut Enel Distribuţie Muntenia a făcut unprofit de 280 de milioane de lei la afaceri de 732 de milioane delei.
"Tariful de distribuţie la consumator acrescut, în condiţiile în care Enel Distribuţie Muntenia nu arespectat planul de investiţii anual prezentat iniţialANRE.
Precizăm că investiţiile realizate de cătreEnel Distribuţie Muntenia prin comparaţ ie cu investiţiile asumateiniţial au fost de 53% în anul 2008 şi de 52% în anul 2009", seprecizează în anchetă.
Enel a explicat la momentul respectiv că nu ainvestit cât trebuia pentru că nu a avut timp, dar că până în 2012,când expiră actuala perioadă de reglementare, va recuperadecalajul.
"Enel a început să gestioneze Muntenia Sudabia în iunie 2008. Prin urmare, prelungirea încheierii procesuluide privatizare din cauze care nu au putut fi controlate de Enel agenerat o întârziere în startul investiţiilor. Această întârziereeste recuperată în anii 2010 şi 2011", au declarat în urmă cucâteva luni reprezentanţii Enel care au mai precizat că evaluarearespectării programului de investiţii va avea loc abia în 2012,fără a da detalii noi până la închidereaediţiei.
Ce se întâmplă dacă nu investeşti câttrebuie
"În cazul în care operatorii nu realizeazăprogramul de investiţii anual asumat (mai puţin de 80%), ANREcorectează venitul reglementat al anului următor (tarifele dedistribuţie) prin diminuarea cu rata reglementată de rentabilitateînmulţită cu valoarea investiţiilor nerealizate la care se adaugăşi diferenţ a de amortizare aferentăacestora.
La sfârşitul perioadei de reglementare(2008-2012) este analizat şi impactul total al nerealizării pentrufiecare an şi pentru întreaga perioadă şi se corectează tarifeleanului următor cu valoarea inflaţiei realizate şi cu ratatitlurilor de stat", explică specialişti din piaţa deprofil.
În ceea ce priveşte nivelul foarte mare allichidităţilor de care dispun companiile private de distribuţie aenergiei electrice, acesta se explică prin faptul că privatizăriles-au făcut şi cu un aport de capital, dincolo de plata directăpentru acţiuni.
Astfel, în acest moment în conturile EnelDistribuţie Muntenia se găsesc circa 440 de milioane deeuro.
Enel a plătit 820 de milioane de euro pentrupreluarea Electrica Muntenia Sud, din care 425 mil. euro aureprezentat majorarea de capital. O situaţie similară este prezentăşi în cadrul CEZ Distribuţie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
