Gabriel Podskubka vorbeşte engleza cu un accent străin, despre care ai spune la prima vedere că este spaniol, deşi se mai simt şi alte influenţe. Născut în Argentina dintr-un tată ceh şi o mamă de origine italiană, educat în Argentina şi în Statele Unite, cu experienţe de lucru în Italia, Statele Unite şi România, şeful afacerilor Tenaris pentru regiunea din care face parte şi România este tânăr (38 de ani), volubil şi destul de relaxat când vine vorba despre afacerile complicate cu ţevi pe care le conduce.
Complicate şi scumpe, dat fiind că, de când a venit în România, managerul a coordonat investiţii de 150 de milioane de euro, iar alte 150 de milioane de euro vor fi investite în următorii trei ani, pe care managerul nu vrea nicidecum să îi considere finalul mandatului său: "Am venit aici cu un contract nelimitat, soţia şi copiii mei iubesc România, aşa că sper că voi fi aici şi pentru următoarele planuri de investiţii, dincolo de următorii trei ani".
A venit la Bucureşti în 2009, când criza începuse să atingă şi businessul Tenaris.
În martie 2009, TenarisSilcotub tocmai începuse disponibilizarea a 150 de angajaţi (110 de la Zalău şi restul de la Călăraşi), pe fondul problemelor pe care compania le avea la nivel global. Pe fondul crizei, cele două fabrici din România au lucrat doar la 20-50% din capacitate în perioada ianuarie-martie 2009, iar previziunile pentru luna aprilie nu arătau foarte optimist. "Am venit în România în cel mai nefericit moment posibil, când lucrurile nu mergeau extraordinar", povesteşte acum Gabriel Podskubka, care a avut câteva perioade tensionate până la revenirea afacerilor în linie cu planurile companiei.
"În ultimii trei ani au fost foarte multe de făcut, am avut multe perioade de întreruperi, multe investiţii, am avut multe traininguri cu angajaţii; pe de altă parte, nu am avut concedieri masive, am încercat să ne păstrăm constanţi, sperând că businessul va reveni pe linia de plutire, mai ales pentru interesul din piaţa de oil & gas."
Businessul a revenit pe linia de plutire în aproximativ un an, deoarece acesta a fost şi rolul noului CEO la cârma afacerilor din România: "Am fost trimis aici ca un pas natural în integrarea Silcotub în Tenaris, ca să pregătesc producţia pentru exportul în SUA şi Canada, acolo unde industria oil & gas şi-a revenit prima, dar şi pentru piaţa internaţională. Acum, fabrica funcţionează la maximă capacitate".
Responsabilitatea managerului de la Bucureşti nu se rezumă la piaţa locală: Gabriel Podskubka coordonează toată regiunea care cuprinde România, Europa Centrală şi de Est, Rusia şi zona Mării Caspice. Pentru toată această regiune, doar în România există bază de producţie, cealaltă parte a responsabilităţii managerului fiind partea comercială regională, dar şi centrele de servicii precum cel de la Ploieşti - în plan fiind şi deschiderea unui asemenea centru de servicii în Kazahstan, după cum spune managerul.
"Tot ce vindem pentru oil & gas în aceste regiuni este responsabilitatea mea. Avem birouri în Moscova, Atyrau (Kazahstan), Turkmenistan şi Italia şi plănuim să deschidem un birou în Ankara în scurt timp. Fabrica din Italia nu este în coordonarea mea, dar partea comercială da. Acoper toată partea de vânzări de ţevi pentru oil & gas în Europa, Rusia şi Marea Caspică", rezumă Gabriel Podskubka.
Planurile pentru extindere vin odată cu creşterea numărului de comenzi, mai accentuată acum dinspre Rusia şi Marea Caspică: "Rusia este o piaţă foarte interesantă, caracterizată de ceea ce numim câmpuri mature şi de nevoia de a căuta noi teritorii pentru explorare: Marea Caspică sau Marea Neagră, ţinutul arctic, Insula Sahalin. Pentru a merge pe aceste noi teritorii, Rusia are nevoie de echipamente speciale, ţevi speciale care să permită o viteză de rotaţie mult superioară, ţevi care în urmă cu 15-20 de ani nu existau şi pe care noi le producem acum. Petrolul este limitat, dar asta creează noi linii de business pentru noi".
Businessul Tenaris din România lucrează acum în mare parte pentru piaţa internaţională, aproximativ 80% din producţie mergând la export. În afară de comenzile de pe piaţa locală, celelalte comenzi vin pe filiera companiei-mamă, care este unul dintre cei mai mari producători de ţevi la nivel mondial.
Astfel, cele mai multe dintre ţevile produse în România intră în strategia comercială a birourilor centrale ale Tenaris, de unde sunt răspândite în întreaga lume, de multe ori către clienţi fideli companiei. De relaţia cu astfel de clienţi fideli a beneficiat şi compania din România, cel mai important client pe piaţa locală fiind OMV Petrom. După cum explică Podskubka, "OMV este un client important al Tenaris în întreaga lume, avem un contract pe termen lung cu ei şi le furnizăm atât în România, dar şi în Austria, Kazahstan şi în orice alte pieţe lucrează ei. Suntem companii globale şi noi, şi ei, şi acţionăm global. Din afacerile din România, la export merge 80% din producţie, iar, dintre cei aproximativ 20% care rămân pe piaţa internă, OMV Petrom este cel mai important client".
Divizia de oil & gas, cea mai importantă acum în producţia din România, va scădea ca şi procent din business odată cu creşterea producţiei şi planul de investiţii pe care îl pregăteşte compania, explică managerul. Acum, producţia TenarisSilcotub în România se împarte în trei divizii: ţevi pentru oil & gas, linia de ţevi energetice şi produse speciale pentru industria automotive. Planul de investiţii de 150 de milioane de euro anunţat de companie pentru următorii trei ani vizează dezvoltarea acestor linii de business.
Cea mai mare investiţie din acest buget este de 60 de milioane de euro, care vor fi alocaţi liniei de ţevi pentru industria energetică, unde sunt necesare nişte ţevi speciale, foarte subţiri.
"Această nouă linie de producţie reprezintă şi o linie nouă de business pentru Tenaris la nivel mondial, iar România va deveni pentru Tenaris piaţa de referinţă pentru aceste produse, deoarece nu mai avem acest segment nicăieri în lume; am început această investiţie cu cinci luni în urmă şi va fi gata în aprilie, pe 1 aprilie vom avea gata prima ţeavă", explică managerul TenarisSilcotub.
Dincolo de producţie, tot în România se vor dezvolta diviziile de distribuţie, comercial, marketing, vânzări pentru acest segment. "E un business global, ca tot ce facem în Tenaris: vom produce aceste ţevi în România, dar pieţele de desfacere vor fi China, India, Orientul Mijlociu, peste tot pe unde vom avea comenzi, centrul acestui business fiind aici".
Dincolo de "boiler plant", alte 40 de milioane de euro vor fi alocate diviziei oil & gas pentru dezvoltarea liniei OCTG (Oil Country Tubular Goods), în acord cu noile comenzi primite de companie la nivel mondial. Restul de 50 de milioane de euro vor fi investite în infrastructură, securitate în muncă, proiecte de mediu, proiecte de eficienţă energetică, dar şi în aducerea de tehnologii noi în fabricile din Zalău şi Călăraşi. Alte aproximativ 8 milioane de euro sunt cheltuite anual pentru menţinerea şi upgrade-ul fabricilor.
"Când vom termina acest program de investiţii, sper să avem o balanţă de câte o treime din fiecare cele trei linii de producţie", estimează Gabriel Podskubka.
Managerul a planificat producţia pentru a putea face faţă oricăror schimbări ale pieţei, în aşa fel încât, în cazul în care un segment încetineşte, celelalte să poată echilibra businessul.
"Momentan există o încetinire a comenzilor în piaţa de automotive, dar, în ceea ce priveşte energia, lucrurile merg foarte bine", spune Podskubka, care se declară optimist cu privire la 2012, pe care îl consideră un an pozitiv (chiar dacă fabricile vor mai fi oprite câteva săptămâni pentru investiţii), în linie cu creşterea din ultimii doi ani (în 2010, afacerile TenarisSilcotub au fost de 333 milioane de dolari, cu un profit net de 21 milioane de dolari, iar în primul semestru al lui 2011 cifra de afaceri a fost de 237 milioane de dolari, cu un profit net de 13 milioane de dolari).
Dincolo de previziunile pesimiste care înconjoară România, managerul consideră că segmentul oil & gas va aduce profit şi va creşte în continuare, fabrica din România fiind şi avantajată de poziţia strategică în regiune, după cum explică Podskubka: "Poate că, istoric vorbind, România nu a fost foarte fericită cu această poziţie geografică, dar pentru a servi industria energetică este un punct strategic în care suntem foarte bucuroşi că ne aflăm".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
