"Nu amreuşit să găsim un cumpărător şi am hotărât să o integrăm în BCR.Procesul a început, dar încă nu am luat o decizie dacă închidembirourile de la Londra. Vor mai fi discuţii în acest sens cuErste", a declarat Dominic Bruynseels, CEO al BCR.
Înfiinţată de fosta Bancă Românăde Comerţ Exterior printr-un parteneriat cu două nume mari alebankingului mondial - Barclays, care avea 30%, şi JP Morgan Chase,cu o participaţie de 20% -, Anglo-Romanian a fost gândită casoluţie de finanţare a comerţului bilateral şi vector de legăturăcu una dintre cele mai mari pieţe financiare ale lumii. Până laurmă a ajuns să aibă expuneri mai mult pe relaţia cu ţăricomuniste, cele mai importante tranzacţii fiind derulate tot prinBancorex.
În acea epocă apăruse o modă abăncilor înfiinţate în consorţiu cu grupuri străine, modelpracticat de majoritatea ţărilor comuniste.De exemplu, la Banque Franco-RoumaineBancorex avea 50%, iar restul acţiunilor erau deţinute de SociétéGénérale, BNP Paribas, Cre dit Lyonnais şi Credit Commercial deFrance.
O a treia bancă în parteneriat cu Vestul eraFrankfurt Bukarest Bank. Cele două bănci au fost absorbite în 2004de către Anglo- Romanian Bank, care ajunsese sub controlul BCR dupăfalimentul din 1999 al Bancorex.
În 2008, la aproape doi ani de la preluareaBCR pentru 3,75 mld. euro, austriecii de la Erste au început săcaute un cumpărător pentru Anglo-Romanian, considerând căfacilităţile pe care aceasta le putea oferi la niveluloperaţiunilor internaţionale ale BCR se suprapuneau cu celeasigurate de Erste.
Unul dintre potenţialii investitori a fostomul de afaceri Dinu Patriciu, însă negocierile asupra preţului aueşuat, austriecii solicitând înlocuirea unui credit subordonat decirca 130 mil. euro, potrivit unor surse de pe piaţă. De găsireaunui cumpărător s-a ocupat casa Rotschild. Ca variante deinvestitori au mai fost vehiculate interese exprimate din afara UE,însă în cazurile respective discuţiile s-ar fi blocat din cauzadificultăţii ca respectivii cumpărători să primească licenţa de laautoritatea britanică de supraveghere a pieţelorfinanciare.
Banca putea fi interesantă datoritălegăturilor cu spaţiul fost sovietic, putând fi transformată şiîntr-un "boutique" de investment banking şi asset management caresă deservească o clientelă cu lichidităţi substanţiale, dar a avutşi "ghinion" cu criza care a îngheţat apetitul pentru achiziţii şiastfel Erste a ajuns la concluzia că Anglo- Romanian trebuieabsorbită în BCR.
Odată ce şansele de a găsi un cumpărătors-au subţiat, Erste a trecut în 2009 la restructurareaAnglo-Romania Bank, hotărând să-i închidă sucursa la de laFrankfurt prin care erau procesate mare parte din plăţileinternaţionale ale BCR. Operaţiunile pe care BCR le mai derula prinsucursa la de la Frankfurt (plăţi internaţionale) au fost preluatede Erste şi la fel s-ar putea întâmpla şi cu birourile de laLondra, unde austriecii au propria sucursală.Lichidarea operaţiunilor din Germania acostat peste 3,4 milioane de euro, contribuind la pierderea netă de3,5 mil. euro cu care banca a încheiat 2009, după un profit de 11,6mil. euro in 2008.
Astfel, Anglo- Romanian Bank a rămas cusucursalele din Londra, Bucureşti, Constanţa, Sibiu şi Timişoara,clienţii acesteia pierzând canalul de tranzacţionare în zona eurooferit de biroul de la Frankfurt.
Potrivit unor surse bancare, la sfârşitullui 2010 sucursala din România a băncii mai avea active de circa370 mil. lei, corespunzător unei cote de piaţă de numai 0,11%, faţăde 0,3% în 2008. În contextul crizei, banca a avut probleme cucredite acordate în Ucraina şi Kazahstan, fiind nevoită sărestructureze finanţări de 17,4 mil. euro la nivelul anului2009.
Rămâne de văzut care va fi soarta acestorexpuneri în general şi în ce măsură s-ar putea reflecta în bilanţulBCR.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
