"Au fost ani foarte proşti, au fost ani foarte buni, au fost ani excepţionali ca anul trecut în prima jumătate - atunci nici mie nu mi-a venit să cred; dar nu era omenesc să câştigi profit net 40 de milioane de dolari pe lună, o treabă ca asta nu poate să ţină mai mult de câteva luni, la noi a ţinut trei. Dar să ajungi să faci profit net 40 milioane de dolari pe lună e fenomenal. Apoi, ureea a ajuns la 850 dolari pe tonă la Constanţa, a fost cel mai mare preţ în România, a ţinut câteva luni, dar după aia, din 30 iunie, s-a dus dracului tot."
Ioan Niculae, proprietarul Interagro, povestea în ianuarie 2010 cu Business Magazin despre cum i-a mers cu un an în urmă şi despre cum agricultura şi combinatele sale sunt "un business de care sunt mulţumit". Dacă era ceva ce îl neliniştea pe omul de afaceri în 2010, dar şi în alte interviuri pe care le-a acordat de-a lungul anilor, acel lucru era alimentarea cu gaz a combinatelor sale.
Conform declaraţiilor sale, pentru ca toate cele şase combinate ale sale să meargă la capacitate maximă, Interagro are nevoie de 220 milioane metri cubi pe lună, adică 8 milioane metri cubi pe zi. Iar salvarea lui Ioan Niculae în vara lui 2009, atunci când preţul ureei a scăzut pe piaţa internaţională, s-a numit OUG 54/2009, care i-a permis să controleze mai bine şi să-şi scadă cheltuielile cu cel mai important cost al combinatelor sale, gazul.
OUG 54/2009 a fost publicată în 12 iunie 2009 în Monitorul Oficial, fiind emisă în mandatul lui Adriean Videanu la Ministerul Economiei, şi prevedea ca marii consumatori din industria chimică şi cei din producţia de energie să primească numai gaze din producţia internă în perioada iunie - octombrie 2009.
Măsura gândită iniţial pentru a ajuta marea industrie a fost mai apoi extinsă şi la nivelul companiilor cu un consum mai mic, cu condiţia ca acestea să treacă la statutul de consumator interuptibil (dacă situaţia o cere, să poată fi deconectaţi de la alimentarea cu gaze pentru a nu pune în pericol populaţia).
Situaţia a cerut această măsură, deoarece în iarna lui 2010 Videanu a declarat situaţia de urgenţă în alimentarea cu gaze naturale, aşa că toţi consumatorii interuptibili au fost tăiaţi de la alimentarea cu gaze naturale, iar termocentralele au trecut de pe gaze pe păcură.
Ioan Niculae are în proprietate cinci combinate de îngrăşăminte chimice - Amonil Slobozia, Donauchem Turnu Măgurele, Amurco Bacău, Gaproco Piatra-Neamţ şi Nitroporos Făgăraş. Combinatele sale, împreună cu Azomureş şi Elcen Bucureşti, au consumat doar gaze din producţia internă până la 31 octombrie 2010.
Facilitatea a fost introdusă din luna iunie a anului 2009 şi avea caracter temporar, ca măsură anticriză, dar, după criza din iarnă, Parlamentul a extins-o cu încă un an, până la 31 octombrie 2010.
Înainte de publicarea acestei ordonanţe, combinatele lui Niculae cumpărau gaze la preţul de coş, adică erau obligate să consume şi gaze din import. Între timp, preţul gazului de import a ajuns să fie dublu faţă de cel de producţie Romgaz (330 de dolari pe mia de metri cubi faţă de 165 de dolari).
Romgaz Mediaş, cea mai profitabilă companie de stat, a livrat anul trecut 5,513 miliarde de metri cubi de gaze naturale din producţia internă, cu 1% mai puţin decât în 2009. Principalii săi clienţi au fost grupul Interagro al omului de afaceri Ioan Niculae şi producătorul de îngrăşăminte chimice Azomureş Târgu Mureş (AZO), controlat de un grup elveţian.
InterAgro a primit 1,2 miliarde de metri cubi de gaze, în valoare de 519 milioane de lei (123 milioane de euro), în condiţiile în care tariful mediu obţinut de Romgaz la vânzarea gazelor din producţia internă a fost anul trecut de 431,3 lei pe mia de metri cubi.
Celălalt mare producător de îngrăşăminte, Azomureş, a cumpărat în 2010 gaz metan în valoare de 318 milioane de lei (75,6 milioane de euro), însă nu avea la finalul anului nicio datorie faţă de Romgaz. Firmele care fac trading cu gaze, precum Conef Gaz, WIEE şi EGL, au cumpărat anul trecut 654 de milioane de metri cubi de gaze, în valoare de circa 282 milioane de lei (67 mil. euro).
Conef Gaz, controlat de omul de afaceri rus Vitali Maşiţki, cel care deţine şi producătorul de aluminiu Alro Slatina (ALR), a luat circa 7,56% din livrările Romgaz. WIEE România, parte a grupului elveţian WIEE, a luat 3,5%. Toate informaţiile se regăsesc în rapoartele publicate de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar al Romgaz, anul trecut.
Apariţia pe piaţă a administratorului Fondului Proprietatea, Franklin Templeton, a fost un declanşator pentru publicarea contractelor preferenţiale ale Romgaz sau Hidroelectrica, în condiţiile în care fondul de investiţii, ca acţionar minoritar în aceste companii, considera că este păgubit de existenţa unor astfel de contracte.
Încă de la venirea pe piaţa locală, reprezentanţii Franklin Templeton au avertizat despre ce se întâmplă în consiliile de administraţie şi în întâlnirile acţionarilor acestor companii, primul scandal în acest sens fiind donaţia pe care Romgaz ar fi trebuit să o facă în 2010 statului român (în valoare de peste 100 de milioane de euro).
După ce au pus cap la cap informaţiile, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au dispus începerea urmăririi penale a 40 de persoane, funcţionari publici cu funcţii de conducere din Romgaz, Ministerul Economiei, ANRE, dar şi reprezentanţi ai InterAgro pentru săvârşirea infracţiunilor de complot şi de subminare a economiei naţionale.
Principala pistă urmărită de DIICOT este că Ioan Niculae, omul de afaceri care controlează InterAgro, ar fi iniţiat o grupare infracţională în care au fost cooptaţi oameni din conducerea Romgaz, care au fost convinşi să vândă gazul acestei companii de stat la preţuri mult mai mici comparativ cu cele practicate cu alţi parteneri de afaceri şi care ulterior s-ar fi infiltrat şi în cercurile înalte din Ministerul Economiei şi ANRE.
Romgaz ar fi alimentat InterAgro, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, doar cu gaze din producţia internă, la preţuri mult mai mici faţă de cele practicate de obicei cu ceilalţi parteneri, deşi producătorul de îngrăşăminte chimice înregistra în mod constant datorii. Alimentând InterAgro numai cu gaze din producţia internă, Romgaz nu a mai avut suficiente gaze pentru a realiza programul de înmagazinare, aşa că importurile din Rusia au crescut, ceea ce în opinia DIICOT ar însemna subminarea economiei naţionale. Dată fiind aplicarea OUG 54/2009, procurorii DIICOT au ajuns la concluzia că patrimoniul Romgaz a fost prejudiciat cu 126 de milioane de dolari.
Procurorii au mai precizat că "activitatea infracţională a vizat modalitatea de contractare de către societatea comercială a unor cantităţi considerabile de gaze naturale, la preţuri mult diminuate faţă de cele practicate de SNGN Romgaz SA, obţinerea de gaze naturale doar din producţia internă, cu eludarea reglementărilor legale în materie, precum şi menţinerea facilităţilor acordate societăţii, în condiţiile în care înregistra datorii semnificative la plata gazelor furnizate".
DIICOT a declarat că în perioada 28 -29 decembrie 2011 au fost audiate la sediul instituţiei 35 de persoane, cărora le-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea, urmând ca în perioada imediat următoare să aibă loc audierea celorlalţi învinuiţi. Săptămâna trecută au fost audiaţi şi omul de afaceri Ioan Niculae, dar şi secretari de stat din minister. Este posibil ca şi alte persoane implicate să fie audiate în acest dosar.
Fostul ministru al economiei Varujan Vosganian, senator PNL, a solicitat, într-o scrisoare deschisă adresată DIICOT, să fie audiat în dosarul Romgaz, pentru clarificarea situaţiei, solicitând însă ca în aceeaşi cauză să fie audiaţi şi premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu.
Noul scandal în care este implicat numele Romgaz vine într-un an când listarea unui pachet minoritar de acţiuni ar fi trebuit să fie cea mai importantă ştire despre companie.
Selectarea consultanţilor este însă pusă în umbră de scandalul referitor la vânzarea de gaze din 2009. Ministerul Economiei a amânat, la solicitarea unor intermediari, cu aproape două săptămâni, până pe 16 ianuarie, termenul până la care brokerii pot depune oferte pentru intermedierea vânzării a 15% din acţiunile Romgaz, în vederea listării pe bursă.
Astfel, ofertele vor putea fi depuse până la 16 ianuarie, ora 10.00, la sediul OPSPI, iar deschiderea acestora se va realiza la ora 11:00 , se arată într-un anunţ al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI).
Potrivit scrisorii de intenţie convenite de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional la ultimele negocieri, din toamna anului trecut, procedurile de listare pe Bursă a Romgaz trebuie să fie încheiate până la sfârşitul lunii iunie 2012.
Oferta de vânzare de la Romgaz va fi cea mai mare din istoria BVB de până acum, analiştii considerând că statul ar putea încasa 300 milioane euro pentru acţiunile pe care vrea să le vândă. Romgaz are un capital social de 383 milioane lei, divizat în 38,3 milioane de acţiuni cu o valoare nominală de 10 lei.
Totodată, este şi cea mai profitabilă companie din România în 2010 - raportând un profit net de 155 de milioane de euro.
Listarea Romgaz este privită cu mari speranţe mai ales de reprezentanţii Fondului Proprietatea, care speră că astfel compania va fi mai ferită de corupţia de orice fel, dar şi de reprezentanţii UE sau FMI, care consideră că acesta este singurul mod pentru transparentizarea activităţii din companiile de stat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
