Un "penthouse" de 330 de metri pătraţi care poate fi închiriat cu până la 19.500 de euro pe noapte, o cabană de 550 de metri pătraţi facturată la 172.000 de euro pe săptămână, o „bania” inspirată după celebrele saune ruseşti în care din abur încins la 80 de grade treci în apă rece de trei grade, dar nu înainte de a fi biciuit cu ramuri verzi de mesteacăn, toate acestea fac parte din pachetul oferit de complexul Pinnacle Courchevel, cea mai recentă bijuterie a staţiunii Savoia, înfiinţată în 1946. Courchevel este proprietatea lui Xavier Niel. Şeful furnizorului francez de servicii de internet Iliad a injectat 100 de milioane de euro în această afacere. El a încredinţat administrarea complexului grupului familial german Oetker.
„Proiectul iniţial presupunea 78 de camere. L-am convins pe domnul Niel să se oprească la 55 de camere – o problemă de rezistenţă şi de rentabilitate. Avem 170 de angajaţi pentru o afacere care funcţionează 110 zile pe an, din decembrie până în aprilie. Dacă avem mai mult de trei salariaţi sezonieri pe cameră, pierdem din marja operaţională. Cazarea personalului ne-a costat deja 700.000 de euro”, explică Philippe Perd, vicepreşedintele diviziei hoteliere a grupului Oetker. La la inaugurare, pe 11 decembrie, hotelul a invitat tot satul Courchevel.
“Oetker ne va aduce toată clientela sa, australieni, brazilieni, ruşi”, spune Gilbert Blanc-Tailleur, primarul satului. Hotelul este complet rezervat până pe 12 ianuarie. Apoi, “urmărim o rată de ocupare de 65% pentru primul sezon, apoi de 75% pe trei ani”, a asigurat Philippe Perd. La Courchevel terenul disponibil se împuţinează, dar încă se mai construieşte.
„Ruşii cumpără cabane vechi de zece ani, demolează pentru ca apoi să construiască patru etaje”, descrie situaţia un localnic. Între timp, primăria încasează taxele, prin care şi-a construit un buget record de 85 de milioane de euro, deşi localitatea are doar 2.000 de locuitori.
Umbra Austriei
Courchevel este un caz special. Pentru 250 de staţiuni franceze reuşita este mai puţin evidentă. În condiţii de criză, acestea şi-au pierdut o parte substanţială din clientela britanică – aceasta reprezentând aproape un sfert din clienţii străini – şi din cea olandeză. Dar, mai presus de toate, s-a intensificat concurenţa pentru cucerirea de noi frontiere. Există, bineînţeles, Elveţia, cu Gstaad, Zermatt sau Verbier, destinaţii care atrag elitele, şi staţiunile din Italia. Dar ameninţarea nu vine de aici.
“Sestrières este frecventată de burghezia torineză şi este, în general, destinată turismului de sfârşit de săptămână, şi doat atât”, punctează François Badjily, reprezentant al Biroului de Turism din Serre-Chevalier, o staţiune din Alpi.
Surprinzător, cea mai aprigă concurenţă este şi cea mai îndepărtată, venind din Austria, de la staţiuni precum Lech, Sankt Anton am Arlberg şi Kitzbühel. Avantajele lor sunt un domeniu schiabil de calitate, cazare la trei stele de trei ori mai ieftină decât în Franţa şi instalaţii pentru schiori de aproape două ori mai noi.
“Anumite staţiuni franceze au întârziat cu investiţiile. O instalaţie mobilă de telescaun costă 6 milioane de euro, dar este de două ori mai rapidă decât vechile instalaţii fixe. Astfel se reduce timpul de aşteptare”, spune Laurent Reynaud, reprezentant al DSF, o asociaţie care reuneşte 236 de operatori din domeniul schiului.
“Staţiunile austriece sunt pitoreşti, hotelurile au baruri cu vedere la pârtie. Apoi, activităţile de après-ski sunt vii 15 ore”, recunoaşte Yann Clavillier, directorul de promovare al unei staţiuni franceze.
În această bătălie, actorii francezi au uneori sentimentul că nu luptă cu aceleaşi arme.
“Cum este posibil ca o staţiune de acolo să investească jumătate din cifra de afaceri în modernizarea infrastructurilor în timp ce francezii se limitează la un sfert”, se întreabă Laurent Reynaud. Hotelierii de acolo se împrumută la 1% pe 90 de ani, transmiterea afacerii nu este impozitată, iar costul muncii este mai mic, explică Gilbert Blanc-Tailleur.
Senzaţii super low-cost în Bulgaria
Mai la est există baze de schi şi mai exotice pentru sportivii în cautarea de senzaţii noi precum Bansko, în Bulgaria. Staţiunea este situată la 160 de kilometri sud de Sofia, a apărut în anii 2000 şi se bazează pe costuri mici. Un apartament pentru patru persoane, cu acces la jacuzzi şi servicii spa costă 35 de euro pe noapte. Staţiunea oferă 70 de kilometri de pârtie şi 14 linii de telescaun.
În acest război al staţiunilor de iarnă trebuie să ştii să inovezi pentru a ieşi în evidenţă. Spre exemplu, în Colorado (SUA), 21 de staţiuni au propus pentru copii un pachet de 99 de dolari (72 de euro) care include patru zile cu acces la instalaţii în fiecare dintre ele. Aceasta ar însemna un tarif de 1,20 de dolari pe zi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
